|
#31
|
|||
|
|||
Citat:
Last edited by stoogecristi; 17.04.2015 at 01:15:37. |
#32
|
|||
|
|||
Reflecții despre Părerea de sine; ăla și ăia.
Citat:
Am trăit mult printre oameni considerați duri, violenți, agresivi însă rar m-am descoperit intimidat sau înfricoșat de violența lor așa cum mă descopăr în preajma unui "ăla" sai "aia", slobozit în scris sau oral de careva. Mirarea mea a fost și mai mare când am descoperit, mai ales la pedanți și la bisericoși, că trebuie să vorbim frumos, că nu e frumos să spui "ăla" etc. De ce? Pentru că nu e politicos. Ei bine, și argumentul de acest tip (unul găunos, de armură cavalerească sub care nu mai trăiește nimeni - se poate verifica nimicul dinlăuntru dacă îi ridici un pic viziera) mă stânjenește, mă face să mă simt în fața unui pericol, ca și cum aceeași forță rea, aceeași răutate polimorfă alimentează și pe acești oameni ai politeții și corectitudinii. Mirîndu-mă de reacția mea (veche, o am practic de când mă știu) am căutat o noimă, ceva, un sens al ei. Preocupat cu adevărat de acest subiect am descoperit că atunci când eu însumi folosesc astfel de vorbe sau când ele îmi trec doar prin minte resimt un suspin, uneori oftez involuntar. Ca și cum m-aș simți rănit undeva înlăntrul meu de propriile gânduri și vorbe. Ca și cum aș fi, brusc, exclus dintre oameni, precum am auzit că se simt uneori ucigașii de oameni... Singur, pustietate totală... Des-ființare. Cădere/expulzare din omenesc, azvârlire. Ce să însemne ăla sau ăia? Dincolo de o oarecare vorbă, de o expresie neîngrijită, să zicem. De ce mă rănește o asemenea formulare? Încă mai mult decât o înjurătură sau de diverse vorbe porcoase (care, culmea, în anumite împrejurări ori contexte au un farmec al lor, ori măcar o noimă și o potrivită așezare...). Am descoperit că nu îmi plac oamenii politicoși, cum nu îmi plac cuvintele ăla sau ăia. În spatele acestor vorbe stau, cred astăzi, în primul rând o serie de poziții care formează raportul dintre propria persoană și lume/semeni. Aș avansa o ipoteză legat de binomul considerare-desconsiderare; considerație înaltă despre sine - desconsiderare a semenului, a altuia în general. Aș avansa încă mai mult, dacă aș putea, în zona inflaționist pomenită dar prea puțin trăită/cunoscută a iubirii. Cum sunt eu, dacă semenul meu este ăla? Cum sunt eu, dacă semenii mei sunt ăia? Ce raport investesc eu, fac să fie, între mine și alter? Cum mă mai pot simți în pace, în oarece armonie lăuntrică dacă mă aflu între ăla și ăia? Cine sunt eu dacă el este ăla? Dacă ei sunt ăia? Și cugetînd așa am descoperit, printre altele, că eu sunt ăla și fac parte dintre ăia, de câte ori îmi trec prin minte ăla și ăia. Și m-am speriat iarăși, întrucât ăla și ăia nu sunt ok, nu-i așa? Că dacă ar fi, i-aș numi acela sau aceea, acelea sau aceia. Mai scurt: el și ea, ei și ele. Ca urmare, nici eu nu sunt ok. Zice mintea, în cugetările ei cu tente schizoide. (Notă: poziția de viață "eu nu sunt ok, ei nu sunt ok" face parte din nucleul patternului schizoid - ne asigură cunoscătorii psihopatologiei.) Când sufletul nostru trăiește în oarecare ordine și armonie, el găsește, ca de la sine, mereu câte ceva din ordinea și armonia lumii. Un el, un eu, nu poate găsi în lume un ăla. Ci tot eu sau el, ea ori ei. Dar dacă sunt un ăla, apoi lumea e formată din ăia și din ăla. Și din ăsta, care scrie acum aici. Nu se poate merge cu adevărat la rugăciune, întru dobândirea păcii și a rodniciei, întru bucurie și frumusețe dacă trăiesc într-o lume de ăia și ăla. Nu mă lasă nici ăla nici ăia dinlăuntrul modului meu de a fi ca om. În concluzie, pentru a spori în omenie și pentru a gusta din bucuria vieții, eu cred că mai întâi trebuie să izgonesc pe ăla și pe ăia dinlăuntrul modului meu de a fi. Apoi voi descoperi că lumea e formată din oameni, din ei și din ele, din acela și din aceea. Sau din aceia. Și mă voi simți bine atât cu mine însumi cât și cu ei. Și mai ales cu El. Doamne ajută! P.S. Observație personală, simplă opinie în baza experienței: oamenii cu oarece tendință spre universul Psalmului 50, care deprind alfabetul versetului "duhul umilit, inima înfrântă și smerită" nu suferă de atacuri de panică. Și nici foarte sugestibili și ipohondri nu sunt. Așa cunosc, așa mărturisesc. Sper să fie cuiva de vreun folos. Last edited by Ioan_Cezar; 17.04.2015 at 02:22:10. |
#33
|
|||
|
|||
Oameni buni va salut !
Imi cer scuze, stiu ca e categorie gresita, vreau doar sa va intreb. Este pacat sa pui poza cu parintele Arsenie Boca pe facebook, ca wallpaper pe telefon sau pe orice altceva in mediul online ? |
#34
|
|||
|
|||
Citat:
Nu vad de ce ar fi pacat sa pui o poza pe net... |
#35
|
||||
|
||||
Slavă lui Dumnezeu pentru toate !
Numai răspunsuri bune și mântuitoare, s-au dat aici pe acest topic. E minunat că știm, măcar cât de cât, cum să luptăm, măcar teoretic, în războiul nevăzut cu necurații. Avem cu toții, atât de multe de învățat și practicat mai departe. Dumnezeu să ne ajute; să ne rugăm și să fim părtați la Sfintele Sale Taine. Slavă Domnului !
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia |
|