Discriminarea şi prigonirea Ortodoxiei şi a ortodocşilor de către catolicism

[catalin2]

Bineinteles ca ma refer la conflictele religioase, nu la luptele de la Posada sau primul razboi mondial. Ca sa nu mai vorbesc de implicarea Bisericii sau a unor clerici ortoodcsi, pentru ca nu exista asa ceva.

[catalin2]

În prealabil postat de Lady Brightside

Revin la intrebarea mea, dobrin, v-ati supara daca as lua o parte din text sa pun la semnatura? M-a impresionat foarte tare! :)

Citatul se pare ca este din Sfantul Ioan Gura de Aur, bineinteles ca il poti folosi.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Lady Brightside

Daca dumneavoastra credeti ca e o porcarie

Vai, dar se poaaate?!!....
Cum să fie o porcărie! De ce vă numiţi singură, cântările, cu acest urât adjectiv?

Eu am spus (recitiţi vă rog!, nu e frumos, ca, dumneavoastră, o credincioasă catolică şi o adevărată Lady, să răstălmăciţi cuvintele sincere ale unui credincios ortodox) că e o frumuseţe! O frumuseţe de manea!

Nu aşa am scris, oare?
Şi atunci de ce ziceţi că e porcărie?

E doar o manea şi încă una chiar foarte frumoasă.

P.S. Când, totuşi, doriţi să ascultaţi muzichie adevărată, chiar sfântă muzică îngerească, poftiţi vă rog într-una din bisericile ortodoxe. Veţi face apoi, cu uşurinţă, distincţie între muzică şi manea, chiar de aceasta din urmă e chiar frumoasă, precum aceea pe care o aveţi la semnătură.

Cu cele mai sincere sentimente,
cu alese şi umile plecăciuni,
etc. etc. etc.

supusul vostru consilier ocazional în cestiuni muzicale,
umilul creştin de la (şi din) ţară,
io Cezar,
vă salut.

P.P.S. V-aş trimite şi eu un buchet de trandafiri, dar ai mei nu sunt doar imagini electronice, care dă bine pi sticlă, ci sunt de-a dreptul vii şi ţepoşi, feciori de casă din bătătura mea cernoziomică şi, tare mă tem, că firavă şi gingaşă cum vă va fi fiind mânuşiţa, o, credincioasă Lady, zveltul trandafir să nu care cumva să vă înţepe şi să vă curgă bob cu bob vreun sânge... Vreţi să riscăm o altă Albă ca Zăpada?

[Lady Brightside]

Am ascultat de ambele, de sigur, dar acest tip mi-e mai la suflet si imi place mai mult decat muzica ortodoxa, care si ea la randul ei, e intr-adevar, superba! E vorba de gust aici, domnule "Cezar", si de multe ori gusturile e bine sa nu se discute! :)

P.S domnule profesor: Maneaua are influențe din muzica populară aromână, greacă, turcă, arabă și sârbă și din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora elemente din practic toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock.)

Vedeti sa nu ii invatati pe copii gresit. O zi buna!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Lady Brightside

E vorba de gust aici

Iertare, dar vă înşelaţi crunt.
Nu de gust e vorba, ci de viaţă şi moarte.
Nu alegem Biserica după gust, nici cântările. Alegem viaţa sau moartea, aşa cum spune Dumnezeu în versetul pe care l-am ales la semnătură (citiţi, dacă voiţi, vă rog frumos).

În fine, nu vă mai dau bătăi de cap. Iertaţi-mi verva de polemist ratat. Nu vă vreau răul şi nici nu vă mai cicălesc.
Domnul să vă ocrotească!

P.S. M-aş bucura să lăsaţi dicţionarele când voiţi să gustaţi viaţa. În loc să citiţi despre manele, mai bine poposiţi acasă, în biata noastră Românie şi staţi o vreme printre manele şi manelişti. Apoi printre psalţi. Apoi printre cântăreţii din biserica dvs. Categoric, după aceste experienţe reale, concrete, veţi face singură unele diferenţe lămuritoare între muzica adevărată, sfântă şi sfinţitoare şi celelalte lucruri care sună în urechi. Veţi distinge, cu harul lui Dumnezeu, Muzica Vieţii, de imitatoarele ei. Sufletul, când e curat şi bine-voitor, e un muzician desăvârşit.
Să auzim doar de bine! Doamne ajută!

[Lady Brightside]

Multumesc de urare, domnule Cezar :) Domnul sa va ocroteasca si pe dumneavoastra.

[Decebal]

În prealabil postat de laurastifter

Să fim şi noi, ortodocşi, catolici şi protestanţi împreună (de fapt, creştini), (...)

În această situaţie, te rog să mă ierţi că nu sunt şi eu un sectant ecumenist, aşa ca tine. Mai suntem şi de-aştia pe-aici prin România, care încă mai rezistăm (în "ortodoxism") aşa cum putem să nu ne sectarizăm în sensul şi după voia şi dictatele sectarismului ecumenist. Şi, dacă ai cumva de gând să îmi dai peste gură la modul forumistic, te rog să nu îmi vii iar cu vechea ta basnă a nerelativizării credinţei ortodoxe, nu de alta dar ne-am prins de mult cum stau lucrurile şi eu personal nu mai am nevoie de îmbrobodelile tale. Iar acest fir de discuţie are tema clară pe care am anunţat-o încă din titlul pe care l-am dat acestei discuţii; pentru orice tentative de diversiune sau manipulare amatorii sunt rugaţi să şi le exerseze pe alte fire de discuţie deja deschise ori să deschidă ei înşişi unele noi.

[Decebal]

În prealabil postat de laurastifter

Nu în ultimul rând (de fapt, chiar în primul rând), îi respect foarte mult pe românii din Ardeal pentru consecvenţa lor în credinţă. Pe parcursul atâtor secole, aceşti compatrioţi ai noştri au reuşit, în ciuda intemperiilor istoriei, să rămână neclintiţi în Ortodoxia lor. Fără a avea intenţia de a agrava polemicile confesionale de pe forum, cred că este frumos să ne amintim, cu admiraţie şi profund respect, de momentul în care nobilii români ortodocşi, având de ales între păstrarea credinţei şi păstrarea rangului social (în 1366), au preferat să decadă în starea de ţărani, poate chiar de iobagi, decât să-şi părăsească credinţa din motive politice. Sigur, au existat şi excepţii (nu, n-am uitat de familia lui Iancu de Hunedoara...). Repet, am doar intenţia de a sublinia consecvenţa acelor creştini, iar nicidecum de a denigra în vreun fel Biserica occidentală. Acel decret din 1366 a fost emis de către regele Ungariei, aşadar Biserica catolică n-a fost responsabilă pentru ceea ce s-a întâmplat.

Dacă asta era ceea ce credeai dumneata referitor la politica anumitor regi maghiari, papalişti, cu ocazia acestui thread şi cu ocazia trimiterilor pe care le-am dat, anume la Şerban Papacostea şi Ioan-Aurel Pop, ai avut şi ai ocazia să înţelegi că catolicismul, sau mai degrabă romanismul la vremea respectivă, a fost destul de implicat în discriminarea şi prigonirea românilor de credinţă răsăriteană, fie prin faptul că catolicii erau capii oculţi ai acelor prigoane, fie chiar şi numai prin felul în care au profitat de ele, şi ar fi profitat şi mai mult dacă spre exemplu maghiarii nu ar fi fost puşi la respect de români şi polonezii de ruşi. Biserica Romană este deci direct responsabilă, într-un fel sau altul, de aceste discriminări şi priogoane, pentru că ea a fost la originea cruciadei spirituale împotriva orientului unde domina credinţa răsăriteană, bizantină, iar maghiarii ori polonezii ori ordinele cavalereşti nu erau decât, deşi şi ei evident cu interesele lor politice şi economice, mijloace politice, militare pentru atingerea scopurilor imperialiste în plan religios ale papalităţii romane. Prin urmare, a cunoaşte şi recunoaşte aceste adevăruri istorice nu înseamnă nicidecum vreo denigrare a Bisericii Romane, pentru că am putea vorbi cu adevărat de o denigrare în situaţia în care adevărul istoric ar fi altul.