Parinti credinciosi cu copii atei si vice versa.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Parintii dau copilului cele necesare. Dar, ajuns la varsta alegerilor, fostul copil poate alege raul. Este, aici, un exercitiu de libertate. Hai sa nu cadem in victimologia de tip nord-american, hai sa nu scornim parintilor pacate inexistente. E ca si cand, in Parabola Fiului Risipitor, l-am scoate vinovat pe tata ca fiul risipitor a plecat sa risipeasca.





Dar nu doar in inimile unor copii invatati ca Dumnezeu nu exista incolteste si creste credinta. Cercetati putin genealogia Sf. Vasile cel Mare si vedeti ce fel de parinti a avut. Deci, parintii ii cresc pe copii cum cred ei ca e mai bine, dar alegerea finala nu e in mana genitorilor, ci in a progeniturilor. Urmasii pot alege una sau alta dintre variante, nu rareori intamplandu-se ca un frate sa aleaga una, celalalt alta, desi au primit aceeasi hrana toti.

"Ce naste din pisica, soareci mananca."
"Parintii mananca agurida, iar copiiilor li s strepezesc dintii."
"Cei sapte ani de acasa..."

Sunt doar cateva din intelepciunea batraneasca, care exprima o realitate incontestabila.Ce semanam la copiii nostri, aia vom culege.Daca in casa, in copilarie invata chineza, nu va avea cum sa vorbeasca la perfectie romana, de exemplu.E adevarat, conteaza mult si mediul social, in totalitatea lui, rude, scoala, societate etc.Iar mai tarziu, cand va creste, va tine si de alegerea lui.Dar startul in viata i-l dau parintii.Si aici mai e ceva: degeaba parintii ii invata pe cei urmasi (teoretic) ceva, iar practic ei fac altceva.Degeaba cunosc teoreia la perfectie, daca pana la urma ratez de fapt esenta: iubirea crestineasca, de unde pleaca toate formele sanatoase de iubire.Sunt multe cazuri in care in spatele unei credinte si moralitati afisate, se ascunde de fapt ura si manipularea celorlati prin ea.Iar copiiii sunt cei mai buni indicatori unde se intampla asa, ei nu stiu sa minta atat de bine ca adultii.

[Corinusha]

Ar fi un cumul de factori. Inclusiv cam tot ce s-a zis aici combinat...

Nu e neaparat necesar sa fie vin parintilor; dar copilul ajunge la o anumita varsta in care poate vede altfel lucrurile; isi face prieteni, merge la scoala, iar oamenii sunt diferiti. Poate, dupa o discutie-2-3 cu cineva care e ateu incepe sa se identifice cu unele lucruri legate de ateism. Alt exemplu pentru care un copil poate deveni ateu, ba chiar anti-teu e sa ii fie bgata credinta "pe gat" cu forta de parinti; sa fie pedepsit pentru orice cred parintii ca e pacat etc. Pur si simplu copilul ajunge sa isi exercite liberul arbitru.

In ziua de azi conteaza pentru copii foarte mult mediul social; uneori conteaza mai mult pentru ei ecat mediul familial. Exemple se pot observa cu ochiul liber cam la fiecare pas; copii care acasa se comporta intr-un fel si in mediul social in alt fel iarasi exista multi... cum ziceam, e un cumul de factori; depine mult si de temperamentul si personalitatea copilului, iar astea nu pit fi "modelate".

Exact la fel si in familiile de atei in care copiii devin credinciosi.

Necunoscute sunt caile Domnului.

Mama Sfantului Teofil cel Nebun pentru Hristos n-a fost o sfanta, dar s-a facut, dar s-a facut pricina de sfintenie pentru fiul ei.

Mos Gheorghe Lazar avea un fiu care fuma, dar acesta s-a facut pricină de asceză mai aspra a tatalui sau. Acesta nu mai intra in propria casa, intrucat nu mai corespundea standardului la care ajunsese.

Sfatul marilor duhovnici este ca parintii sa tinda spre sfintenie pentru a avea copii ascultatori. Sa nu-i idolatrizam indiferent cat de mult i-am iubi. Sa ne putem detasa sufiecient pentru a interveni la timp in vederea corectarii unui comportament gresit. Daca incurajam micile patimi, acestea se transforma in patimi mai mari. Cand ne saturam de acestea, e deja foarte tarziu.

Unii parinti isi invata copiii sa aiba tupeu ca sa se descurce in viata, iar cand tupeul copilului se intoarce exact impotriva lor, se mira. Cultivarea valorilor autentice atat crestine, cat si etice, estetice si morale constuie o zestre inestimabila pentru un copil. In acest scop, parintii chiar trebuie sa se roage, sa ceara sfaturi si sa se informeze pentru a lua decizii corecte in diferite momente ale dezvoltarii copilului. Este foarte usor ca parintii sa greseasca.

Apoi este bine sa avem si empatie pentru a intui ce i s-ar potrivi mai bine copilului. Se intampla sa gresim avand cele mai bune intentii. Pur si simplu se poate ca masura luata sa nu fie buna, desi avem intentii bune. Mai mult, ea poate avea efecte adverse asupra copilului. Sa cautam sa ne cunoastem copilul printr-o relatie prieteneasca pe care trebuie s-o cultivam permanent.

Sa stabilim niste reguli si niste limite in utilizarea calculatorului si a internetului, sa ne asiguram ca are prieteni care cred in aceleasi valori pe care i le cultivam si noi. Sa ne rugam mereu sa nu cada in ispite peste puterile lui.