|
|
|
|
|
#131
05.06.2015, 23:39:59
|
||||
|
||||
Citat:
Glumești, nu? Hristos era detașat? Sfinții Apostoli, erau detașați de preocuparea Evangheliei? Sfinții Părinți, Sfinții Mucenici, ce mureau la Coloseum, sau erau uciși în alte diverse locuri, erau detașați? La Sinoadele Ecumenice, toți erau detașați, nu? Stăteau la un pahar de vin, mai schimbau două cuvinte, zâmbeau, spuneau: "na, hai că nu-i chiar așa"; "ba așa-i, dacă-ți spun"; "hai mă fi serios, că nu te cred, nu-i chiar așa", nu? Jihadiștii, care și azi ucid creștinii în Orient, sunt detașați, nu? Acei creștini care mor în Siria, în Liban, în Egipt, în Irak, sunt detașați, nu? Sau lasă-i să moară, că și sunt fanatici, nu? Creștini ordinari. Da, noi ortodocșii, care murim și azi în Siria, suntem fanatici. Da, așa este. Suntem fanatici. Dar suntem fanatici pentru iubire, pentru pace, pentru dialog, pentru virtuți, omenie, cum spunem în Romînia, suntem fanatici după iertare, după discernământ, după rugăciune, după har, după Hristos... Dacă Îl iubești cu adevărat pe Hristos, nu poți fi detașat. Nu poți fi indiferent. Te doare cumplit când vezi că un om caută prin gunoaie, să mănânce, flămând și gol, rupt și murdar, poate setos și bolnav. Nu poți, efectiv nu poți. Simți că vrei să faci ceva. Nu poți sta nepăsător, te doare prea tare, te ustură, ești rănit, pentru suferința fratelui tău... celui mai mic decât tine. Făcând bine aceluia, facem lui Hristos. Dar nu că așteptăm ceva în schimb, nu, ci pur și simplu din dorința de a face bine, de a ajuta, de a mângîia pe acel oropsit și neputincios. De a-i oferi o bucurie, a-i da o alinare. La fel, și cu frații din erezii. Nu urmărim mândria și orgoliul că noi suntem cei mai tari, că suntem ortodocși și nu avem erezii și doar noi ne mântuim. Nu-i complet. Fiindcă asta ne doare cumplit. Să știm că Biserica e doar Una, și Hristos va da afară pe cei ce nu sunt pregătiți de nuntă, va arunca în întunericul cel mai dinafară legați de mâini și de picioare, spune chiar Hristos. Ne doare. Dar de ce face așa Hristos? Fiindcă așa a ales omul, de bună voie. Aia a ales. A ales să fie detașat. A ales să se facă că nu vede. A ales mult confort, lux, comoditate, bunăstare, a respins toată nevoința, tot sacrificiul, toată jertfa, pentru mântuirea lui și mântuirea aproapelui lui, sau tristețea "celuilalt". A respins Adevărul și a urmat erezia. A respins pe Hristos și a urmat lui Mamona. Fiindcă nu este de ajuns dacă facem fapte bune, dar nu avem credința cea fără erezie. Trebuie credință dreaptă, fapte bune și harul mântuitor. Dacă doar faptele bune ne-ar mântui, antihrist când va veni, va fi primul care se va mântui, fiindcă el va face foarte multe fapte bune și semn și minuni, cum spune Biblia. Și ar mai însemna că monahii și pustnici, sunt primi care ajung în iad, că ei nu prea pot face fapte bune, că nu au cu ce, nu ? Ei, de care lumea nu era vrednică, care au rătăcit prin peșteri, scorburi de copac, crăpăturile ppământului, nu? Cum spune Biblia. Deci nu e chiar așa simplu. De aceea nu ajung faptele bune la mântuire, dacă nu-i dreapta credință creștină fără erezie, și harul. Un creștin știe că trebuie să fie contra multor lucruri, și să fie pentru, la fel de multe lucruri. Știe că trebuie să alunge de la el, tot ce îl împiedică mântuirea, inclusiiv ereziile, și să adune virtuțiile, faptele bune, harul, credința, deci să adune mântuirea. Iar aceste aspecte, nu se numesc conflict, ci limpezime. Luciditate. Trezvie. Discernământ. Ortodoxia oferă fiecărui credincios ortodox, câte un telescop Hubble. Că fiecare din noi, suntem o imensă galaxie, un adânc infinit micro-cosmos. Și cu acel telescop, privim înăuntrul adâncului nostru, și ne curățim constant, ne despătimim, suferim, dorim pe Hristos, ne agităm, fiindcă ne pasă. Plângem, fiindcă ne doare. Creștinii, cu adevărat nu sunt ca ceilalți și asta îi doare. Fiindcă vrem să fie cât mai mulți ca noi, iubitori de Hristos. Avem și cea mai mare responsabilitate de pe pământ, să înțelegem ce trăim, unde suntem, ce facem, ce spunem, să primim și să înmulțim, numai pentru a da și celorlalți, niciodată pentru noi. Să ne facem vase ale lui Dumnezeu, prin care El să lucreze. Noi nu suntem precum ceilalți, așa este, fiindcă nu suntem ai lumii, nu aparținem lumii acesteia. "Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăște." - Ioan 15, 18-19. Deci postările mele, nu sunt doar contra, am vorbit și despre averea Bisericii, și am fost pro, pentru că e avere mică, față de ale "romano-catolicilor", care au șters de pe fața pământului 5 civilizații, ca să le ia aurul. Dar ca să fiu direcți, și obiectivi, noi creștinii, trebuie să știm ce spunem, trebuie să știm de ce spunem ceea ce spunem, cu ce scop, cât de creștini suntem și cât de mult iubim, în momentul în care spunem ceva. Fiindcă, desigur, Biserica "mea", nu are dihotomii. Biserica mea nu este nici măcar religie. Ortodoxia nu are definiție. Nu fiindcă e cel mai complex organism de pe pământ, ci fiindcă Biserica e atemporală și aspațială. Nu are timp și spațiu. Nu poate fi cuprinsă în explicații, analize, teorii. Deși ele se pot face și exprimă Adevărul. Dar e doar teorie. Ca să fie înțeleasă, trebuie trăită, asumată, dorită, iubită, trecută prin foc, ca aurul în topitoare, atunci va înflori, cu florile focului Dumnezeiesc. Inexprimabil în cuvinte... Mi-aș dori să înțelegi. Dar atâta timp cât spui, că nu ești ecumenist și ești ecumenist în același timp, vei fi departe de a înțelege ce este creștinismul și să-l trăiești. Până atunci, ești și tu, formalist, ca foarte mulți alții. Problema e, nu că ești formalist, că formalismul și rugăciunile mecanice, duce la simplitate și adânc de smerenie, dar problema e că ești și viclean, fără să îți dai seama, poate, te faci luptător împotriva Mielului, Hristos. Nu vrei să cauți, să cercetezi, ce spun ortodocșii și de ce. E biblic ce spun ei? E patristic? E dogmatic? Ce învățături a avut Sfântul Marcu al Efeselui, sau Evghenicul, la Sinodul unionist de la Ferrara-Florența? Întrebări de bun simț, care oferă răspunsurile cele mai căutate și vii. Mi-aș dori să te pot ajuta, dar cât timp nu accepți ajutorul și îl respingi, Hristos nu poate lucra pentru tine, prin niciun om. Numai vrăjmășescu, poate lucra, prin aceia pe care îi primești și îi asculți. Să nu fie. Îți doresc sănătate sufletescă în primul rând, apoi trupească, ca să îți pese, fiindcă e bine să-ți pese, să nu mai fi detașat, ci cât mai viu implicat, cu dor nestins de a ajuta, de a înțelege, de a te îmbunătății. Dumnezeu să ne ajute.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Să citim zilnic din el, din Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane, cărți de la Sfinți ortodocși, nu de alte culte, ptr. a avea viață sfântă. În erezii nu e Duhul Sfânt, Har, Taine, Mântuire.
 Dorim unirea tuturor în Sfânta Biserică fără ereziile lor. Hristos/Biserica/Creștinismul este și va fi ecumenic nu eretic-ecumenist, deschis la dialog și vindecare ptr. orice boală până la Parusie. Iubim toată Creația. Sunt 9 Sf. Sinoade Ecumenice. Biblia Last edited by Igor_Paslusnik; 07.06.2015 at 15:47:16. 
|
|
#132
19.07.2015, 01:18:37
|
|||
|
|||
|
Citat:
|
|
#133
19.07.2015, 09:03:16
|
|||
|
|||
|
Citat:
Internetul intotdeauna are raspunsul.
|
|
|
Mod linear
