Azi este Dragobetele la romani

[14carol06]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Noi trebuie sa ne demonstram si sa aratam dragostea noastra in fiecare zi nu numai intr-o zi...eu zic ca Dragobetele e sarbatoare creata din invidie ca exista Valentine's Days in Romania..nu stiu ce atata ura intre popoare...daca noi preluam obiceiuri si cuvinte din alte tari,de afara e un lucru grav ca ne dezvoltam?Nu imi place ideea cu pastrarea traditiei ,sa se pastreze traditia dar nici sa alungam obiceiurile si cuvintele straine.

[COLOR=red]Draga Alin,ai perfecta dreptate!Nu in sarbatori pur publicitare trebuie sa stea dragostea!Ci in suflet!Si asta in permanenta,daca s-ar putea! [/COLOR]

[Marius22]

Daca cineva m-ar intreba ce este sau cine este Dragobetele nu l-as indemna sa-si faca o idee, privind emisiunile Tv realizate pe seama acestei sarbatori populare sau participand la petrecerile din "cluburile de fite" dedicate ei.

L-as indruma insa catre lucrarile sau articolele care trateaza despre calendarul popular romanesc si traditiile autentice.

Asa isi poate da seama ca taranul roman nu s-a sfiit a invata ce este dragostea si de la natura, de la lumea vegetala si cea animala ("logodiciul pasarilor") dandu-i o expresie profunda in datini si obiceiuri.

Diferenta este ca, astazi, omul modern tinde a reduce dragostea doar la animalitate.

[horatiu.miron]

Eu nu inteleg de ce o practica pagana, din negura vremii - si care nici nu era populara pana cand VD a luat amploare - trebuie promovata ca "traditie". Doar asa, ca sa fim anti-occidentalizare?

E absurd, daca aveti ceva cu occidentalizarea, atacati problema la radacina, nu prin promovarea unor ritualuri de pe vremea cand Roma se invecina cu barbarii, poate si mai vechi.

Tineretul adopta ceea ce "prinde", ceea ce e "cool" - si pot sa va spun ca Dragobetele nu e "cool", e privit ca ceva invechit si aparut din ura "generatiei mai in varsta" fata de comercialismul liberalo-capitalisto-occidental reprezentat de VD - vorbesc in clisee, desigur. In consecinta, tinerii vor alege totdeauna VD in detrimentul Dragobetelui. Spuneti-i oricarui adolescent despre campania asta stupida cu promovarea Dragobetelui si apoi intrebati-l care dintre cele doua e sarbatoarea inventata. Ce n-as da sa vad fata celui care pune intrebarea cand primeste raspunsul :)

Ironia face ca VD sa aiba radacini crestine, in timp ce Dragobetele nu are. Este inca o dovada a xenofobiei de care dau dovada unii si o mascheaza sub "protejarea traditiilor".

Personal, nu ma intereseaza nici VD, nici Dragobetele, la fel cum nu ma intereseaza nici Craciunul. Sunt, totusi, curios cum cei care tot bat darabana cu Dragobetele au de gand sa se ia de gat cu gigantica masina globala, hollywoodiana, hranita cu interese comerciale, care inghite bani pe o parte si ii scuipa pe cealalta.

[horatiu.miron]

Si ca sa nu uit, ziceti ca VD este o sarbatoare aproape inventata - asa este. Ce dovada mai clara avem pentru acest lucru decat comercialismul feroce din jurul zilei de 14 Februarie?

Dar zilele astea tot vad o reclama la TV, la ciocolata ROM, care ne indeamna sa sarbatorim Dragobetele. Daca nici asta nu e interes comercial, atunci eu sunt popa :)

Daca vulturii au inceput deja sa asalteze Dragobetele cu reclame, e clar ca intreaga initiativa a dat gres.

[EMANUELA]

Dragobetele este o sărbătoare românească celebrată pe 24 februarie sau în unele locuri pe sau la 28 februarie, l, 3 şi 25 martie. Sărbătoarea de Dragobete este considerată echivalentul românesc al sărbătorii Valentine's Day, sau ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii. Etimologia cuvântului a fost dezbătută de numeroşi etnologi şi filologi, propunându-se variate explicaţii pentru originea sa. Tradiţii se păstrează cu precădere în sudul şi sud-vestul României.Dragobetele se sărbătoreşte pe 24, 28 februarie sau la 1, 3 şi 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia dată de cele două calendare (iulian şi gregorian). Marcel Lutic a observat ca acestea se află „în preajma zilelor Babei Dochia şi a echinocţiului de primăvară. Mai ales în sudul României, există o perioadă întreagă, la îngemănarea lunilor februarie cu martie sau, cel mai adesea, în martie care sta sub semnul Dragobetelui”. În majoritatea locurilor, data celebrării este 24 februarie, iar Nicolae Constantinescu a declarat că a descoperit un document în care Bogdan Petriceicu Hasdeu confirma 1 martie ca ziua în care se sarbatorea Dragobetele.
Hora de Dragobete

Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau şi fragi infloriţi, aceştia erau adunaţi în buchete şi se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele: „Floride fraga/Din luna lui Faur/La toată lumea sa fiu dragă / Urâciunile să le desparţi”. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii.

„Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îşi crestau braţul în formă de cruce, după care îşi suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, şi, respectiv, surori de cruce. Se luau de fraţi şi de surori şi fără ritualul de crestare a braţelor, doar prin îmbrăţişări, sărutări frăţeşti şi jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrăţeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăţ pentru prieteni”, a afirmat Simion Florea Marian. Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credinţele şi unele tradiţii legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieţ şi umblă prin păduri după fetele şi femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde şi le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureţi ...”. De aici şi provine răspândita expresie adresată fetelor mari şi nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în această zi: „Nu te prindă Dragobete prin pădure!”.

În aceastĂ zi, oamenii mai în vârstă trebuiau să aibă grijă de toate animalele din ogradă, dar şi de păsările cerului. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămăşiţe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbaţii nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească şi să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiţi tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus. În această zi, nu se coase şi nu se lucrează la câmp şi se face curăţenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.

[EMANUELA]

Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani

La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: "Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti".

In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.

Dragobete - sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor

El este sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor care se strang in stoluri, ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!"

Dragobete identificat cu Navalnicul

Dragostea curata a tinerilor, asociata de romani cu ciripitul si imperecherea pasarilor de padure, este pusa sub protectia unei indragite reprezentari mitice, Dragobetele. El este identificat si cu o alta reprezentare mitica a Panteonului romanesc, Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga).

Etimologia cuvantului Dragobete

Una din ipoteze este ca Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti - a fi drag. O alta ipoteza spune ca numele provine din cuvintele dacice trago - tap si bete - picioare (pedes, in latina). Pierzandu-se limba daca, trago a devenit drago, iar pede - bete (cum se numesc cingatoriile inguste, fasiile tesute). Tapul simbolizeaza puterea de procreare, forta vitala, fecunditatea.

Culegatorii de folclor de la sfarsitul veacului al XIX-lea si din prima parte a secolului al XX-lea au mai inregistrat si alte denumiri pentru aceasta sarbatoare, precum "Ioan Dragobete", "Dragostitele", "Santion de primavara", "Cap de primavara" sau "Cap de vara intai", dar si "Dragomiru-Florea" sau "Granguru". In unele traditii este numit fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica.