Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[Ana-Maria N]

În primele două luni după naștere, pruncul Constantin - viitorul Părinte Cleopa - era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai mânca aproape nimic și plângea zi şi noapte. Toţi erau îngrijoraţi pentru viaţa lui. Trebuie menţionat că Anei îi mai muriseră doi copii din pruncie.

Neştiind ce să mai facă, mama sa l-a dus la duhovnicul de la Schitul Cozancea, care, ascultându-i îngrijorarea pentru viaţa copilului, o sfătuieşte să îl dăruiască Maicii Domnului.

Atunci Ana s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei metanii și, căzând în genunchi, a zis plângând: Maica Domnului, îți dăruiesc ţie copilul acesta al meu, că este bolnav şi plânge mereu. Fă ce ştii tu cu el!

De atunci pruncul s-a făcut bine şi nu a mai fost bolnav de moarte toată viaţa sa. Constantin devine monah sub numele de Cleopa.

[Ana-Maria N]

La varsta de patru ani, dupa vizita unui negustor de carti ambulant, care pretinde ca Dumnezeu nu exista, micul Simeon e tulburat. Indoiala se furiseaza in sufletul sau. Isi spune: "Cand voi fi mare, il voi cauta pe Dumnezeu in tot pamantul".
Cincisprezece ani mai tarziu, lucrand pe un santier, e atins de marturia bucatarului echipei sale, care se intorsese dintr-un pelerinaj la mormantul unui sfant, unde a vazut facandu-se minuni, isi spune: "Daca acesta e sfant inseamna ca Dumnezeu e cu noi, si ca nu trebuie sa strabat tot pamantul ca sa-L gasesc". La acest gand, care e un adevarat har, inima sa se aprinde de dragoste pentru Dumnezeu. Siluan a gasit credinta. Se converteste, viata sa se schimba. Se roaga mult varsand lacrimi si simte pentru prima data dorinta de a se face monah. Dar tatal sau ii spune ca trebuie sa-si faca mai intai serviciul militar.
Aceasta stare exceptionala, acest prim har va dura trei luni, dupa care va disparea putin cate putin. Siluan isi reia viata obisnuita, lumeasca am putea spune. Va face chiar doua pacate mari, fiindca se culca cu o fata (fara sa fi fost casatorit cu ea), si - in cursul unei altercatii - il loveste atat de puternic pe tanarul curelar al satului, ca aproape il omoara.
Dar Dumnezeu nu-l paraseste pe tanarul Simeon. Catva timp mai tarziu - un nou har - il cheama din nou printr-o vedenie. Simeon viseaza in somn ca un sarpe se strecoara in gura sa si ii intra in inima. Se trezeste scarbit si aude un glas foarte frumos si bland pe care-l recunoaste drept cel al Maicii Domnului: "Ai inghitit un sarpe si lucrul te scarbeste. Nici mie nu-mi place sa vad ce faci".
Acesta al doilea har e hotarator. Semion se caieste din nou, dar mai adanc decat intaia oara. Un simt ascutit al pacatului se trezeste in el. Viziunea sa despre lume, viata sa zilnica, legaturile sale cu ceilalti, toate se transforma. isi face serviciul militar si, dupa ce s-a dus sa-i ceara Sfantului Ioan din Kronstadt sa se roage pentru el, pleaca spre Muntele Athos - leagan al monahismului ortodox - unde soseste in 1892. Are 26 de ani. Aici devine monahul Siluan la Manastirea ruseasca Sfantul Pantelimon, un adevarat oras care numara in epoca nu mai putin de 2.000 de monahi.
Departe de oameni, rupt de lume, Muntele Athos e limanul de pace si stabilitate la care viseaza? Asa crede. Dar se inseala. Fiindca alternanta de haruri si parasiri ale lui Dumnezeu pe care a cunoscut-o in lume continua, ba chiar cu o intensitate sporita.
Astfel, inca de la sosirea sa, dupa ce s-a spovedit, Siluan isi incepe plin de ravna noua sa viata de monah, avantandu-se in asceza. Dar numaidecat e necajit de ispite trupesti, cuprins de ganduri obsedante care ii sugereaza sa se intoarca in lume sa se casatoreasca.
Siluan angajeaza o noua lupta impotriva acestor ganduri, se caieste, se hotaraste sa se roage fara incetare. Trei saptamani mai tarziu, pe cand se roaga inaintea icoanei Maicii Domnului, el primeste un nou har exceptional, pe care majoritatea ascetilor il dobandesc in general decat dupa ani si ani de lupte: darul rugaciunii neincetate. Rugaciunea lui Iisus, "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", intra in inima sa si incepe sa tasneasca de la sine, fara efort, zi si noapte, insotita de lacrimi.

[cristiboss56]

"Maica Domnului este Maica Domnului, Maica Mantuitorului Hristos.
O mama este foarte sensibila fata de copilul sau. Orice i se intampla copilului, mama este foarte usor si repede miscata. Daca este intr-o cumpana grea fiul ei, chiar de s-a purtat mai rau pana atunci, ea degraba se ingrijoreaza si nu stie cum sa-l ajute mai repede sa scape din acel impas; mama pamanteasca.(...)
Mama Mantuitorului Hristos este o mare exceptie. Fiind pe cruce, i-a dat Maicii Sale aceasta ascultare: "Femeie, iata fiul tau"! Prin aceasta incredintare de catre Mantuitorul in cel mai greu moment al Sau, cand era rastignit, Maica Domnului devine Maica noastra, a pamantenilor.
Ea se roaga cu adevarat, si impreuna cu Sfantul Ioan Botezatorul sunt mari mijlocitori inaintea lui Dumnezeu, acesti doi martori ai Mantuitorului avand multa trecere inaintea Lui.
Cand ne adresam Maicii Domnului neavand curajul sa vorbim cu Domnul Hristos din cauza faptelor noastre de rusine, ea mijloceste pentru noi:" Doamne, eu care Te-am purtat in bratele mele, care Te-am crescut in viata Ta pamanteasca, Te rog ajuta-ma in rugaciunea mea si ajuta acestuia care se roaga mie" ! In Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului este acest loc, intr-un icos, unde Maica Domnului se roaga Mantuitorului spunand : "Imparate ceresc, primeste pe tot omul ce se roaga Tie si cheama numele meu intru ajutor..."!
Cu adevarat , rugaciunea Maicii Domnului este primita de Fiul sau, caci El este Dumnezeu, plin de dragoste.
Sa va spun o mica istorioara, din inchisoare. Cuiva care a fost inchis si a stat de douazeci de ani in temnita, unui tanar imbatranit acolo, intr-o ancheta extraordinar de grea, i s-a terminat rabdarea. Atunci si-a pus in gand sa gaseasca un mijloc prin care sa-si curme viata. Dar cugetand el aceasta, si-a adus aminte ca, afara cand era, bunica ii spunea sa se roage Maicii Domnului la vreme de necaz mare.
Spunea el : "Catre Mantuitorul n-aveam curaj sa ma rog, din cauza greselilor mele, dar catre Maica Domnului, care a fost si ea pamanteana ca si noi , m-am rugat "; scurt, o rugaciune la disperare : " Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si presiunile care mi se fac aici. Ajuta-ma! "
Rugandu-se in ceula, peste cateva clipe a vazut intrand prin usa inalta, o faptura in alb cu un prunc in brate : "M-ai chemat, am sa te ajut. Fii in pace" , si a plecat mai departe. Dupa aceea, pe tanar l-au chemat la ancheta si l-au mutat in alt loc, undeva la Polul Nord, insa toata perioada de inchisoare pe care a mai facut-o a fost foarte linistit in sufletul lui desi suferintele din afara erau destul de grele. Maica Domnului l-a ajutat neintarziat dupa rugaciunea sa.
Aceasta intamplare o stiu de la cel care a patit-o; el mi-a spus-o. In inchisoare nu se minte, spune fiecare ce are curat in inima lui.
Asa poate fi Maica Domnului grabnic ajutatoare, insa rugaciunea sa fie cu tot dorul, cu toata fiinta, cu toata puterea si increderea, la disperare facuta. Uneori rugaciunea se implineste atunci, nu trebuie timp si rugaciuni prea lungi.
E nevoie de ani lungi ca sa ne potolim si sa ne adunam in noi, sa ne putem concentra catre Dumnezeu. Dar in momentele acestea grele ti se raspunde pe loc."


Fragment extras din cartea "Parintele Sofian"

[Ana-Maria N]

Eu am avut parte de ajutorul imediat al Maicii Domnului. Eu in persoana! Nu altcineva, nu am ascultat povestea de viata a nimanui, nu am citit, ci am trait-o chiar eu. Pot fi zise multe lucruri de cei ce nu cinstesc pe Maica Domnului, insa eu tot pe-a mea o tin pentru ca am cunoscut milostivirea Ei, de Maica a Celui Bun.

Am mai zis-o pe forum si o repet: eu sunt acum aici datorita milostivirii Sale. M-am rugat Ei, caci catre Fiul Sau nu mai aveam curajul sa-mi ridic ochii. Am simtit implicarea in viata mea chiar din momentul in care m-am rugat Ei, dupa ce uitasem complet de Domnul. Ea m-a adus inapoi! Ea s-a rugat Fiului Sau pentru mine…si inca grabnic!

[georgeval]

In Maica Domnului dispar contrariile. Este si mamă si fecioara. Ne este nouă tuturor, mireni monahi model de smerenie.

[Ana-Maria N]

http://www.parohiaibiza.es/web/Publi....Izbaveste.mp3

[cristiboss56]

In Biserica noastra drept-maritoare – Biserica Ortodoxa – Maica Domnului este la loc de cinste si este pomenita totdeauna dupa Domnul nostru Iisus Hristos. Anume, la sfarsitul slujbelor, cand se face incheierea, preotul, dupa ce Il pomeneste pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicand, de pilda: “Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru”, spune indata: “Pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale”, apoi ii pomeneste si pe unii dintre sfinti si cere ajutor de la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ca sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca pe noi. Asta inseamna ca, in gandirea ortodoxa, indata dupa Domnul nostru Iisus Hristos este Maica Domnului. Slujbele dumnezeiesti ale Bisericii noastre, care sunt prilej de intalnire cu Dumnezeu, prilej de a sta in fata lui Dumnezeu, prilej de indoctrinare, de invatatura duhovniceasca, sfintele noastre slujbe care ne aduc in fata lui Dumnezeu, care creeaza o atmosfera pentru Dumnezeu si pentru credinciosi, in gandul la Dumnezeu, sfintele slujbe ale Bisericii noastre o cuprind la loc de cinste si pe Maica Domnului.
La sfintele slujbe suntem cu totii si cinstitori ai Maicii Domnului, pentru ca la sfintele slujbe slujesc toti cei care participa. Unele slujbe sunt in asa fel randuite de parintii cei duhovnicesti, incat in cuprinsul lor sunt chemati toti cei care iau parte la ele, ca slujitori, nu ca asistenti; adica noi suntem in fata lui Dumnezeu ca sa facem lucrul lui Dumnezeu, cu totii. As vrea sa retineti, pentru toata cealalta vreme a vietii, ca la sfintele slujbe nu slujesc numai slujitorii sfintiti si cei care-i ajuta pe slujitorii sfintiti, de pilda cantaretii sau corul bisericesc, ci toti credinciosii trebuie sa slujeasca; si slujesc, la masurile lor.
Daca ne gandim la ziceri de la sfintele slujbe care o pomenesc pe Maica Domnului, cel mai des auzita in legatura cu Maica Domnului e partea aceea care zice asa: “Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim”; “Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.”
Asa se zice mai nou. Cand eram eu copil si cand eram tanar, zicerea aceasta era in felul urmator: “Pe Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenind-o, pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam”; iar in timpul cat se ziceau aceste cuvinte, credinciosii cantau: “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pe noi” Mai nou, zicem: “Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi”. Asa cum se zic cuvintele acestea in vremea noastra, se are in vedere mai mult un indemn de a o pomeni pe Maica Domnului, de a ne gandi la Maica Domnului, iar cum se zicea in trecut, tot in Biserica noastra, dupa randuiala care era atunci, faptul de a o pomeni pe Maica Domnului se considera ca un lucru de sine inteles.
Indemnul pe care ni-l da Biserica acum, sa o pomenim pe Maica Domnului, cuprinde in contextul lui sapte calitati care tin de Maica Domnului. Mai intai, pe Maica Domnului, pe Fecioara Maria, o numim Preasfanta; dupa aceea, curata; apoi, preabinecuvantata – a treia; marita – a patra; stapana noastra – a cincea; de Dumnezeu Nascatoarea – a sasea; si pururea Fecioara Maria – a saptea. Deci sapte lucruri care tin de Maica Domnului. Cine nu cunoaste ceva despre Maica Domnului, poate invata, daca e atent la sfintele slujbe, aceste sapte lucruri care tin de Maica Domnului. Astfel, invata ca Maica Domnului este Preasfanta, deci e mai mare decat sfintii ceilalti, e cea dintai intre sfinti; apoi, e curata; e binecuvantata: “Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau” – sunt cuvinte pe care le gasim in Sfanta Evanghelie de la Luca (1, 28). Si anume, ingerul binevestitor, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, i-a zis Preasfintei Fecioare Maria, cand i-a vestit ca este aleasa sa-L nasca pe Fiul lui Dumnezeu: “Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine; binecuvantata esti tu intre femei”. Iar Sfanta Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, purtandu-l in pantecele sau pe Sfantul Ioan Botezatorul si primind vizita Preasfintei Fecioare Maria, care ii era rudenie si care il purta in pantecele ei pe Mantuitorul lumii, a zis catre Maica Domnului: ,Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau” Luca 1, 42) si apoi a pus intrebarea: “De unde mie cinstea aceasta, ca sa rina Maica Domnului meu la mine?”
Deci Maica Domnului este Preasfanta, este curata, este preabinecu vantata si este marita – de ingeri si de oameni; este stapana noastra, este facatoare de Dumnezeu si este pururea Fecioara. Toate slujbele dumnezeiesti ale Bisericii noastre o au in vedere si pe Domnului. Sa ne gandim, de pilda, la ceea ce se intampla la Sfanta Liturghie. Dupa ce preotul zice cuvintele: “Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate”, credinciosii canta: “Pe Tine Te laudam, Tine bine Te cuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru”. In timpul acestor cuvinte cantate, in timpul acestui imn se intampla prefacerea celor ce inchipuie Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, adica prefacerea painii anume pregatite (prescura anume pregatita) si a vinului amestecat cu apa din potir in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Iar cele dintai cuvinte rostite de preot dupa imnul “Pe Tine Te laudam…” sunt: “Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria”. Ca si cand ni s-ar spune: “E bine ca-I aduceti lauda lui Dumnezeu, dar sa nu uitati nici de Maica Domnului”. Numai asa ne putem explica alaturarea cuvintelor: “Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru”, cu cuvintele: “Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria”.
Legatura intre aceste cuvinte si cele care se spun inainte, insa nu cu glas tare, ci in taina (adica se spun de catre preot fara sa se auda), este urmatoarea: dupa ce se prefac Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, preotul spune de ce anume cere sa se intample aceasta, adica sa fie la indemana credinciosilor, pentru impartasire, Trupul si Sangele Mantuitorului. Si zice asa: “inca aducem aceasta slujba cuvantatoare pentru cei ce s-au savarsit intru buna credinta: parinti, patriarhi, prooroci, apostoli, propovaduitori, evanghelisti, mucenici, marturisitori, pustnici si pentru tot sufletul cel drept care s-a savarsit intru buna credinta”. Aceste cuvinte se spun fara sa se auda; si apoi, cu glas tare, in auzul tuturor: “Mai ales pentru Preasfanta, curata, preabinecuvantata, Marita, stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria”.

[Ana-Maria N]

Draga mea,
Iti voi raspunde la intrebarea ta in mod public, pentru marirea Maicii noastre.

Intrebarea ta era aceasta:

În prealabil postat de Yasmina

Poti sa spui ce experienta ai avut despre ajutorul venit de la Maica Domnului sau este prea personal?
Multumesc,
Yasmina

Pentru ati raspunde la intrebare, ar trebui sa dau un raspuns complex, sa-ti povestesc viata mea.
Ma voi rezuma insa doar la atat: am pacatuit tare in trecut si pana la experienta cu pricina, nici un stiam de biserica. Viata mea era plina de fapte pagane, fara frica de Dumnezeu. Pierdusem calea credintei pe care mi-o indicasera bunicii mei in copilarie. Uitasem de Domnul departandu-ma de El, luand contact cu pacatul si simtindu-ma prea pacatoasa sa-mi mai ridic ochii spre ceruri (amageala diavoleasca pentru a ne departa de Dumnezeu).
Cum am mai spus, am certitudinea, incredintarea in toata fiinta mea, ca prin milostivirea si rugaciunile Maicii Domnului (Ea, Cea care impaca pacatosii cu Fiul Ei Preaiubit, atunci cand acestia nu mai au curajul de asi ridica ochii la El) am luat o noua viata.
Ea m-a nascut dinou, as putea spune. Eram in Iadul cel mai din adancuri si prin rugaciunile Ei, am fost izbavita. Stiu ca viata mea o datorez Domnului...desi, inca ii raplatesc preamilostivirea fata de mine cu fapte de om fara minte
De ce am certitudinea ca a fost Ea?
Am ajuns din intamplare (care de fapt s-a dovedit a nu fi deloc intamplare, ci un pas spre un nou inceput) la manastirea Sihastria (jud Neamt). In autocar s-a ascultat Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului. Era cred ca pentru prima data in viata mea cand ascultam un Acatist. Parca ceva mi-a ranit inima. Am simtit ca si cum Maica Domnului imi vorbea...ma chema la Viata. M-am rugat Ei atunci si in autocar, si la manastire...asa cum m-am priceput eu mai bine, iar cu rugaciunile parintilor de acolo insotite cu rugaciunea mea, Maica Domnului mi-a dat ascultare fara sa intarzie. I-am spus cu rusine si stanjeneala: Maica, mie scarba de mine, fa Tu ceva, ajuta-ma!
Mi-a ascultat, deci, rugaciunea imediat, caci intoarsa fiind acasa am inceput sa merg la biserica, m-am spovedit si am luat-o pe calea credintei.

Acum, ma rog Ei sa ma tina pe aceasta cale, sa nu o ratacesc si sa nu ma mai lase din mana decat la picioarele Fiului Ei, Domnului Dumnezeului nostru...+


P.S: In drum spre intoarcere de la manastirea Sihastria a venit cu noi in autocar un monah de la Sf Munte Athos. Imi parea ca un inger in trup de om, si marturisesc ca-mi era rusine sa ridic capul inaintea lui. Cred ca pentru rugaciunile lui si ale Sfintilor Parinti de la Sihastria, Maica Domnului s-a indurat de mine...

[cristiboss56]

Maine praznuim aniversarea faptei celei mai mari pe care a facut-o Dumnezeu in asta lume, aratand nemarginita Sa iubire fata de noi oamenii prin intruparea unicului Sau Fiu , Iisus Hristos in pantecele Fecioarei Maria. Cu adevarat aceasta trbuie amintit in toate locurile , si " sapate in litere de aur " , precum Fericitul Augustin ne-a lasat scris !
Prin Fecioara Maria , s-a risipit intunericul , si lipsa unei perspective , pentru mantuirea noastra . Nedrept mi se pare , ca vorbim si amintim atat de rar pe un forum ortodox , de Sfanta -Sfintelor , de Pururea Fecioara Maria ! Este o lipsa a noastra , cu voie , sau fara de voie . . . Dumnezeu stie !
Supunerea si smerenia desavarsita a Sfintei Fecioare Maria , ne-a readus SPERANTA , MANTUIREA insasi !
S-o avem pilda de urmat !

[cristiboss56]

Sf. Ioan Gură de Aur, predica fraţilor săi călugări astfel:


O tu, care-ţi dai seama că rătăceşti în mijlocul furtunilor şi al valurilor acestei lumi, ţine-ţi privirea aţintită către această stea, pentru a nu pieri în uragan.
Dacă se dezlănţuie vânturile ispitelor, dacă te loveşti de stâncile durerilor, priveşte steaua, cheamă pe Maica Domnului.
Dacă eşti purtat de valurile trufiei, ale ambiţiei, ale vorbirii de rău, ale invidiei, priveşte steaua, cheamă pe Maica Domnului.
Dacă mânia sau zgârcenia asaltează barca fragilă a sufletului tău, ridică-ţi ochii spre Maica Domnului.
Dacă simţi povara păcatelor tale grele, dacă te ruşinezi de urâţenia sufletului tău, dacă te temi de judecata lui Dumnezeu şi începi a cădea în abisul întristării şi al deznădăjduirii, gândeşte-te la Maica Domnului.
În pericole, în strâmtorări, în îndoială, gândeşte-te la Maica Domnului.
Să nu fie niciodată Maica Domnului departe de buzele tale, să nu fie niciodată departe de inima ta şi pentru ca Ea să-ţi împlinească rugăciunile nu uita să urmezi pilda vieţii sale:
Urmând-o pe Ea, nu te rătăceşti;
Rugând-o pe Ea, nu te pierzi, Gândindu-te la Ea, nu greşeşti;
Sprijinindu-te de Ea, nu cazi;
Sub scutul Ei, nu te oboseşti;
Dacă Ea, te ajută, vei ajunge la limanul mântuirii!
AMIN!