Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 19.02.2013, 03:16:21
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit Gandurile trudei si nadejdii

Deoarece în ultimul an m-am bucurat de postarea pe forum a unor fragmente din cărțile atribuite Sfântului Teofan Zăvorâtul (culegere de scrisori prin care sfântul se adresa credincioșilor), mă alătur lui Cristiboss și lui Cătălin2 în culegerea de fragmente din opera acestui sfânt. Le consider cuvinte de mare folos pentru omul care se aventurează pe marea lucrării interioare. Voi transcrie cu bucurie, prin Mila Domnului, câteva rânduri zilnic. (Sper că mi se vor alătura și alți forumiști.) Domnul să ni le facă folositoare tuturor!


1. Când cel ce s-a întors pe calea pocăinței începe să lucreze asupra sa,
atunci, vazînd cum totul parcă îi scapă din mâini din pricina
gravei slăbiri a puterilor
și a împotrivirii vechilor năravuri,
acesta va rosti, fără voie:
"Doamne, Atotțiitorule, mântuiește-mă!"

2. Există un gând al stăpânirii întregii lumi. Uitînd de sine,
sufletul începe să reconstruiască și să schimbe (cu mintea) totul în lume,
după bunul său plac - lucruri, oameni, întâmplări.
Vrajmașul îl așază într-un fotoliu
și face din el o maimuță a cârmuirii mondiale.
Poate fi ceva mai caraghios decât această pocitanie?

3. Domnul este pe Cruce. Treci, cu mintea, alături de El
și gândește-te cu ce fel de ochi te-ar privi El de pe Cruce.
Rămâi mai mult în această cugetare
și conștiința îți va lămuri totul.


Exemple de notare a gândurilor bune, fragment din lucrarea "Viața lăuntrică", autor Sfantul Teofan Zavorâtul.

Last edited by cezar_ioan; 19.02.2013 at 12:54:18.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 19.02.2013, 13:06:38
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

4. ... de obicei, Duhul Sfânt nu-Și arată prea repede lăstarii harului Său,
din grija ca nu cumva omul să nu mănânce din ochi această roadă.


5. Un om care activează în sfera sufletului
- un om de știință, practicant într-o disciplină oarecare, sau un pictor -
aduce tot ce este dumnezeiesc în jertfa activității sale,
amînînd mereu tocmai rugăciunea, cugetarea la Dumnezeu, faptele de evlavie
și astfel își reazămă nădejdea pe faptele și pe puterile sale.

Last edited by cezar_ioan; 23.02.2013 at 02:54:25.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 19.02.2013, 15:34:36
leonte leonte is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.10.2012
Locație: Bacau
Mesaje: 472
Implicit

Ma alatur cu invataturi pe aceeasi tema din Isaac Sirul, a carui invatatura s-a lipit de sufletul meu, cel mai mult.

Cuvânt al 22-lea
Pentru chipurile nădejdii celii spre Dumnezeu si cui i să cuvine a nădăjdui spre Dumnezeu și cine iaste cela ce cu nebunie și cu nepriceapere are nădeajdea.

I parte
Să face nădejdea spre Dumnezeu prin credința inimii, carea iaste bună și cu socoteală și cu cunoștință iaste.
Și să face alta, schimbată, și din fărădeleage fiind, carea iaste mincinoasă.
Omul carele nu face nicidecum purtare de grijă de lucrurile ceale stricăcioase, ci pre sineși cu totul s-au afierosit Domnului noaptea și ziua, de nimic lumesc grijindu-să pentru multă sărguința lui cea spre faptele bune și toată îndeletnicirea lui întru ceale Dumnezeești avându-o și pentru aceasta nu poartă grijă de a-și găti luiși hrane și îmbrăcăminte și gătire de loc a sălășluirii trupului și toate cealelate, acesta bine și cu cunoștință nădăjduiaște spre Domnul. [...] Căci, când așa ne așezăm, lumea ca o roabă toate ni le va găti noao și ca unor stăpâni să va supune [...] și voii noastre nu să va împotrivi.
...

II parte
Iară omul cel ce cu totul își are inima îngropată întru ceale pământești și de-a pururea împreună cu șarpele mănâncă pământ și nicidecum nu să grijeaște de ceale ce sunt bineplăcute lui Dumnezeu, ci întru toate ceale trupești chinuit iaste și slăbănogit și deșărt de toată fapta bună, [...] unul ca acesta, cu adevărat, pentru o trândăvie și deșărtăciune ca aceasta căzut iaste din bunătate. Si uneori, când ar fi strâmtorat despre oarecarea lipsire sau moarte, sau necăjit ar fi despre rodirea neleagiuirilor lui și va zice cumva așa: "Că voiu nădăjdui spre Dumnezeu și fără de grijă mă va face pre mine și răsuflare îmi va da mie". Nebune! Până în ceasul de acum nu țe-ai adus aminte de Dumnezeu, ci îl ocăriai pre El cu fărădeleagea faptelor tale și numele Lui, pentru tine, să huliia precum este scris (Rom. 2:24), iar acum cutezi a zice prin toată gura: "spre dânsul voiu nădăjdui și el îmi va ajuta mie și purtare de grijă pentru mine va face"? Bine au zis Dumnezeu prin proorocul ... <<În fieștecarea zi Mă caută pre Mine și voesc a afla căile Meale, ca unii ce fac dreptate>>

p.s. Diferența dintre mine și c. Isaac Sirul este că eu mă socotesc potrivit pentru prima categorie, iar el se socotea pe sine în cea de-a doua.

Last edited by leonte; 19.02.2013 at 15:39:16.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 19.02.2013, 22:44:21
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Daca bunul nostru prieten si frate Leonte, a amintit de acest Sfant , trebuie aratat ca pentru Sfantul Isaac Sirul, omul este chipul vazut al lui Dumnezeu: "Tu esti cu adevarat dupa chipul si dupa asemanarea Lui", prin harul Tainelor si efortul ascetic "naste tainic in suflet un chip dumnezeiesc potrivit cu lumina veacului viitor". La asemanarea cu Dumnezeu omul ajunge prin implinirea si lucrarea virtutilor: "Urmareste milostenia, care atunci cand se va afla inlauntrul tau, ia in tine chipul acelei sfinte Frumuseti cu care te-ai facut asemenea".
Smerenia este "haina lui Dumnezeu", "caci Cuvantul intrupandu-Se, pe aceasta a imbracat-o si ne-a vorbit noua prin ea in trupul nostru. Si tot cel ce a imbracat-o pe ea, s-a facut cu adevarat asemenea Celui ce s-a pogorat de la inaltimea Lui si a ascuns puterea maririi Lui in smerita cugetare".
Prin contemplatia lui Dumnezeu in lumina, "sufletul se face asemenea dumnezeirii prin unire neinteleasa si se lumineaza de raza luminii celei inalte". Cel plin de iubire si smerenie "cand se ridica la rugaciune vede in sufletul lui lumina Sfantului Duh si salta de fulgerarile luminii si se bucura de vederea slavei ei si de schimbarea sufletului dupa asemanarea acelei lumini". Omul poate ajunge astfel sa fie inca de pe pamant "oglinda cereasca", asemenea ingerilor, in care se reflecta si transpare lumina divina necreata.
In antropologia Sfantului Isaac Sirul, omul trup si suflet, are un rol si un loc central in creatie si istorie. In om se uneste si "se impaca cerul si pamantul" pe altarul inimii. "Suntem biserica a lui Dumnezeu (I Cor. 3, 16), zice Sfantul Isaac, sa curatim deci biserica Lui precum curat este si El, ca sa doreasca sa se salasluiasca in ea. Sa o sfintim, precum si El este sfant si sa o impodobim cu toate faptele bune si cinstite. Sa o tamaiem cu tamaia odihnirii voii lui prin rugaciune curata si din inima... si asa va umbri in suflet norul slavei Lui si va straluci lumina maririi Lui inlauntrul inimii".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #5  
Vechi 19.02.2013, 22:52:31
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Truda in rugaciune , dupa mine cea mai frumoasa truda !

Pentru Sfantul Isaac lacrimile sunt rodul si expresia rugaciunii, inceputul renasterii duhovnicesti si semnul cercetarii harului Duhului Sfant: "Cand incepe harul sa-ti deschida ochii pentru a simti cu adevarat vederea lucrurilor, indata incep ochii tai sa verse siroaie de lacrimi incat de multe ori iti spala si obrajii tai cu multimea lor". Exista un har sau un dar al lacrimilor, legat de fericirea a doua (Matei 5, 4) o faptuire sau lucrare ascunsa a monahului: "toti sfintii au plecat plangand din viata aceasta. Si daca sfintii plangeau si ochii lor erau plini pururea de lacrimi, pana ce plecau din viata aceasta, cine nu va plange? Mangaierea calugarului se naste din plans". Lacrimile scot inima din impietrire si patimi, deschizand-o harului milei lui Dumnezeu. Lacrimile sunt sudorile mintii si inimii sufletului-mireasa, in cautarea indurerata si chiar insangerata a Mirelui-Hristos. Sunt lacrimi de durere, care usuca trapul si ard, si lacrimi de bucurie si iubire, care infrumuseteaza fata trupului si curg nesilit de la sine, pana cand "Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii rugatorilor" (cf. Apoc. 21, 4). Scopul rugaciunii obisnuite, de cerere, multumire si lauda, este "rugaciunea curata" neincetata, ca stare sau atitudine rugatoare in care are loc contemplarea sau vederea, numindu-se rugaciune duhovniceasca, cand sufletul este coplesit de lucrarea Sfantului Duh. Dar "numai unul din zeci de mii de oameni se invredniceste de ea, caci este o taina a starii vietii viitoare", cand cuvintele si gandurile tac si mintea contempla in tacere; e ceasul vesnic al inchinarii in duh si adevar (Ioan 4, 23-24), care incepe fara sa se mai sfarseasca.
Legat de rugaciune, Sfantul Isaac ne prezinta tacerea si linistea ca sinonime, componente si nuante ale acesteia. Vietuirea in liniste si tacere pregateste si desavarseste rugaciunea. Sfantul Isaac exemplifica prin Ava Arsenie, a carui tacere a ajuns pilduitoare. "Linistea este o fapta ingereasca", e inceputul curatirii sufletului (dupa Sfantul Vasile cel Mare, citat de Sfantul Isaac), este potolirea furtunilor si valurilor potrivnice de pe Tiberiada sufletului, iar tacerea ce urmeaza rugaciunii "este taina veacului viitor", deoarece cuvintele si vorbirea apartin lumii acesteia, ca mijloace de comunicare. Tacerea celor curati e rugaciune. Ei tac prin cuvinte si vorbesc prin ganduri luminoase care sunt "miscari dumnezeiesti" in minte. Sfantul Isaac spune ca "miscarile inimii si cugetarii curate, sunt glasuri blande in care ea canta in chip ascuns Celui ascuns".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 19.02.2013, 23:01:33
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Cate ceva despre virtuti , tot Sfantul Isaac !

"Frica de Dumnezeu este inceputul virtutii", spune Sfantul Isaac la inceputul Cuvintelor sale. Virtutea este "sanatatea sufletului", iar implinirea virtutilor prin nevointa este "maica sfinteniei". Virtutile se nasc unele din altele formand trepte spirituale. Sfantul Isaac imparte virtutea in trei: virtutea trupeasca sau asceza, curateste trupul de patimi, virtutea mintii curateste sufletul de ganduri si porniri rele, iar virtutea duhovniceasca este contemplatia sau vederea. Citand pe Sfantul Marcu Ascetul: "Toata virtutea ce se savarseste se numeste cruce, cand implineste porunca Duhului".
Sfantul Isaac intemeiaza virtutea crestina pe jertfa si crucea Domnului, socotind insasi lucrarea virtutilor ca o jertfa, care este de fapt crucea crestinului. Virtutile sunt felurite. Prin rabdarea incercarilor si ispitelor crucificatoare, omul "isi pune in acea clipa o cununa de spini pe capul sau, dar e fericit ca la o vreme pe care nu o stie se va incununa cu nestricaciunea". Dreapta socoteala, sau discernamantul, este socotita "mai mare decat toata virtutea", milostenia il face pe om asemenea lui Dumnezeu Tatal, iar credinta este "usa tainelor" cu ai carei ochi intelegatori privim slava lui Dumnezeu "ascunsa in lucruri", iar cei imbunatatiti vad "slava firii Lui celei sfinte".
Pentru Sfantul Isaac, virtutea totala, care le inmanuncheaza pe toate este dragostea si smerenia, fata de Dumnezeu si fata de semeni. "Dumnezeu este izvorul iubirii", va spune Sfantul Isaac, care ni se impartaseste prin rugaciune ("dragostea e din rugaciune"), caci "dragostea de Dumnzeu vine din convorbirea cu El". Dragostea sfinteste si transfigureaza viata dandu-i un sens si o plinatate niciodata deplina, pentru ca e nesfarsita, "e mai dulce ca viata", fiind adevarata viata, "mai dulce ca mierea si ca fagurul". Dragostea este originea si scopul vietii. Dumnezeu ne-a creat din dragoste si in dragoste si tot din iubire ne cheama si ne asteapta sa ne intoarcem la El din ratacirea noastra. "Pocainta este corabia, Mea (de Dumnezeu) este carmaciul ei, iar dragostea este limanul dumnezeiesc, si cand am ajuns la iubire, am ajuns la Dumnezeu. Si calea noastra s-a savarsit si am trecut la ostrovul ce se afla dincolo de lume, unde e Tatal si Fiul si Sfantul Duh".
Viata obisnuita, cotidiana, se hraneste cu "painea sudorii", dar cand vom afla dragostea, spune Sfantul Isaac, ne vom hrani cu "painea cereasca" sau "painea ingerilor", care este Hristos cel ce a dat lumii viata. Crestinul care a aflat dragostea Lui, se cumineca cu Hristos neincetat si prin aceasta se face nemuritor. Iubirea crestina elibereaza sufletul din conditia sufocanta a patimilor, dandu-i posibilitatea inca din aceasta lume sa respire "aerul invierii". Dragostea sau iubirea de Dumnezeu este insusi raiul, imparatia lui Dumnezeu sau "patria celor duhovnicesti", este atmosfera creatiei innoite in al carui vazduh se vor desfata dreptii dupa invierea de apoi. "Prin iubire omul iese din sfera antropocentrismului mortal si intra in sfera Treimii divine".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 20.02.2013, 00:34:36
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Frumos început de topic! Peste așteptările mele inițiale. Că mă simțeam, pesemne iluzoriu, de unul singur...:)
Domnul fie cu noi pe mai departe, spre plinire întru Slava Lui! AMIN+

P.S. Un coleg forumist și-a exprimat o binevenită rezervă și sugestie totodată: topicele cu citate din sfinți ar trebui să fie și comentate, de noi, învățăceii, ca să nu rămână spoială lustruită peste sufletul nostru... În ce mă privește sunt de acord cu asta, numai să avem grijă cum ne îngăduim unii pe alții între comentarii...:)

Last edited by cezar_ioan; 20.02.2013 at 00:43:05.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 20.02.2013, 12:00:55
leonte leonte is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.10.2012
Locație: Bacau
Mesaje: 472
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
P.S. Un coleg forumist și-a exprimat o binevenită rezervă și sugestie totodată: topicele cu citate din sfinți ar trebui să fie și comentate, de noi, învățăceii, ca să nu rămână spoială lustruită peste sufletul nostru... În ce mă privește sunt de acord cu asta, numai să avem grijă cum ne îngăduim unii pe alții între comentarii...:)
Depinde ce urmarim prin astfel de comentarii. De aici pornesc toate cele mai bune, cat si cele mai putin bune. Daca urmarim sa dominam, sa punem la punct, sa dam peste nas, sa ne impunem viziunea si interpretarea, socotindu-ne indreptatiti sa o facem, cred ca experientele trecute ne lamuresc in ce directie vor merge lucrurile.
Daca insa cautam lamurire, povatuire, dispusi fiind sa acceptam ideea ca macar un strop din viziunea noastra ar putea fi grestita si supusa indreptarii, atunci o idee potrivnica si bine argumentata nu va mai starni tulburare ci bucurie.

Dar mai mult decat o lamurire rationala a unui text, socotesc ca ar fi mai de folos sa urmarim a sorbi din Harul ce sta ascuns in scrierea unui sfant parinte. Adica nu atat logica textului, ci duhul in care a fost scris textul il face mai bogat.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 20.02.2013, 12:11:34
leonte leonte is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.10.2012
Locație: Bacau
Mesaje: 472
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Prin contemplatia lui Dumnezeu in lumina, "sufletul se face asemenea dumnezeirii prin unire neinteleasa si se lumineaza de raza luminii celei inalte"...
contemplatia este substantiv de la contemplatie
contemplarea este verb.

In felul in care ai scris tu, se intelege asa: Contempland cele pe care le contempleaza Dumnezeu in lumina, sufletul se face ...

utilizarea verbului in locul substantivului duce la urmatoarea intelegere : Contemplandu-L pe Dumnezeu intru Lumina sa, sufletul se face...

Deci, cum e corect?
Reply With Quote
  #10  
Vechi 20.02.2013, 14:10:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Smile

Citat:
În prealabil postat de leonte Vezi mesajul
contemplatia este substantiv de la contemplatie
contemplarea este verb.

In felul in care ai scris tu, se intelege asa: Contempland cele pe care le contempleaza Dumnezeu in lumina, sufletul se face ...

utilizarea verbului in locul substantivului duce la urmatoarea intelegere : Contemplandu-L pe Dumnezeu intru Lumina sa, sufletul se face...

Deci, cum e corect?
Contemplându-L pe Dumnezeu. . . . ., este mult mai corect astfel. Mulțumesc pentru observația ta pertinentă ! O zi liniștită !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare