Cuvant pentru suflet !

[flying]

În prealabil postat de cristiboss56

Părintele Serafim Rose spunea: "Ca ortodocși, nu trebuie să credem că putem fi duri, reci și corecți, rămânând pe mai departe creștini. Nu acestea sunt temeliile creștinismului."

Din pacate schimburile de idei pe platforme gen forumuri ,ca si acesta,descompun si nu consolideaza crestinismul.Descompun crestinismul si pe participanti ,pe fiecare in parte.Iluzia ca fiecare are autoritatea sa-si expuna parerea chiar daca nu are nici o legatura cu subiectul,doar pentru ca are calculator si legatura la internet,si poate sa scrie mesaje pe forum...iluzia ca daca scrie "crestin" sau "ortodox" inseamna ca chiar are legatura cu ortodoxia...accesul liber al multor feluri de ciudati care vorbesc in numele ortodoxiei,unii chiar crezand in ce spun ,altii troli patetici...

[cristiboss56]

SUFLETUL PLIN DE URĂ ARE NEVOIE DE DRAGOSTE

"Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea acum să fie aprins”, zicea Iisus (Luca 12, 49). Acest foc este focul dragostei creştine, pe care trebuie să-l aprindem neîncetat în inimile noastre şi să-i aprindem cu el şi pe alţii. Împărăţia lui Dumnezeu cu nimic nu se poate ajuta mai mult decât cu acest foc al dragostei creştine. Cu nimic nu poţi câştiga mai curând pentru Evanghelie un suflet păcătos şi plin de ură, decât cu dragostea evanghelică.

Despre David proorocul spune Biblia că liniştea cu cântecele sale furia lui Saul. Cântecul cel dulce al dragostei creştine linişteşte şi azi ‒ mai mult ca orice -‒ sufletele tulburate de valurile urii. Ajută și tu, dragă cititorule, să se audă în lume tot mai răspicat acest cântec dulce!

(Preot Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 80)

[cristiboss56]

DESPRE CEARTĂ, RĂUL INTENȚIONAT, DEMNITATEA OAMENILOR - PĂRINTELE CALISTRAT
https://youtu.be/U5tvkc67LAk

[cristiboss56]

VIAȚA PE PĂMÂNT - O STAȚIE ÎN CĂLĂTORIA SPRE VEŞNICIE

Urăşte, nepriceputule, trupeştile plăceri, nu alege mai mult calea locuinţei tale, ci cunoaşte că eşti străin și nemernic pe acest pământ. Mergi repede ca să ajungi la fericirea cea adevărată, căci Domnul nu l-a gonit pe om din Rai ca să fie în lume ca într-un alt rai, sau să aibă bucurie şi plăceri, ci să-și plângă păcatele sale, şi să se ostenească, şi să se zbuciume ca un călător, până când va ajunge la patria sa. De aceea nu trebuie să te îngrijeşti în lumea aceasta de lucruri netrebnice, ci numai de câte sunt folositoare sufletului tău.

Precum călătorii şi neguţătorii care se duc să facă negoţ în ţară depărtată și când se întorc în patria lor nu cumpără lucruri grele şi cu anevoie de purtat, că nu pot să le poarte drum lung, fiindcă le pricinuiesc supărare. Ca să nu fie prădaţi de tâlhari, ei aleg lucruri mici şi trebuincioase, adică pietre scumpe şi mărgăritar, care prind puţin loc şi preţuiesc mult. Aşa fă şi tu, ascultătorule, că străin eşti aici, iar mâine te vei duce la Patria ta, şi nici un lucru din câte stăpâneşti nu este cu putinţă să iei şi să duci împreună cu tine.

(Monahul Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 276)

[cristiboss56]

PE ZI CE TRECE NI SE BAGĂ PE GÂT PRIN INTERMEDIUL TELEVIZORULUI FEL DE FEL DE LUCRURI CE NE INFLUENȚEAZĂ NEGATIV VIAȚA SPIRITUALĂ.
PĂRINTELE SOFIAN BOGHIU DESPRE ACEASTĂ BOALĂ
https://youtu.be/_mWepVdhs4c

[cristiboss56]

DACĂ EŞTI MEREU CU GÂNDUL LA DUMNEZEU, DUMNEZEU E ÎNTOTDEAUNA CU TINE

Mijlocul principal, unic şi mai potrivit pentru dobândirea faptelor ce ţin de mântuire şi de desăvârşirea duhovnicească, este repetarea deasă a rugăciunii, oricât ar fi ea de neputincioasă.

Roagă-te şi gândeşte-te la tot ce vrei şi gândurile tale se vor curăţa prin rugăciune; „roagă-te şi fă ce vrei” şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare.

Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, oricât de neputincios, numai roagă-te mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.

(Ieromonah Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraş, 2014, p. 205)

[cristiboss56]

"Dragii mamei, cum va vad aici, sa va vad pe toti la rai, impreuna cu parintele staret. Paziti-va viata curata, aveti frica lui Dumnezeu, spovediti-va curat, faceti ascultare cu dragoste. Feriti-va, mama, de prietenia cu cei rai, ca maine plecam si Mantuitorul spune in Evanghelie asa: Privegheati si va rugati ca nu stiti ziua nici ceasul... Nu stim cand plecam, dar plecam pentru ca nimeni nu ramane aici."
Cleopa Ilie

[cristiboss56]

Puterea dragostei ce se sălășluiește în inima omului

"Puterea dragostei este atât de mare încât sufletul omenesc, care este plin de ea, nu poate fi biruit de nici o boală sau necaz. Aşa cum, în cuptorul din Babilon, în mijlocul văpăii celei puternice, roua i-a răcorit pe cei trei tineri fericiţi, aşa şi dragostea de Dumnezeu, când se sălăşluieşte în inima omului, stinge orice văpaie din ea şi o răcoreşte cu roua ei nespusă."
Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk

[cristiboss56]

Despre flori
( Părintele Teofil Paraian )

Florile au darul lor. Florile sunt ceva ce nu poate fi comparat cu altceva. E ceva unic, o floare e ceva unic. Şi asta ne aduce aminte nouă că şi noi suntem ceva unic în lumea aceasta (…) Aşa că este o legătură între flori şi noi. Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseţa lumea aceasta, pământul acesta. Şi aşa sun*tem şi noi. Şi noi avem destinaţia aceasta de la Dumne*zeu, să înfrumuseţăm pământul. Să aducem ceva din cer pe pământ. Să înmulţim ceea ce este frumos. Să înflorim şi noi ca florile. Să înflorim aşa cum înfloresc florile, fără să ştie pentru cine înfloresc. O floare, prin firea ei, înflo*reşte. Există prin firea ei. Ea nu are cum să gândească, să se realizeze pe sine, ca să fie pentru cineva anume. Şi, bineînţeles, pentru că vine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu face tot ce e frumos în lumea aceasta, floarea adaugă ceva la frumuseţea lumii şi, mai ales, îi desfată pe cei la care ajunge (…)

[cristiboss56]

Fii normal!
( Părintele Calistrat )
Starea de normalitate aduce harul, starea de normalitate atrage pe Dumnezeu, aduce minunea!
Sunt babutele acestea care stau toat ziua la biserica, si care imi repeta mereu:
- Stiti Parinte, eu nu beau vin si nu mananc carne de zece ani! " Da, dar dusmanesti, musti de fund pe vecinul, esti tepoasa si te uiti urat la toata lumea!
Avem farisei in biserica!
Pe cei care umbla in haine cernite si haine negre, dar nu fac ale hainei. Adica in momentul in care tu faci pe credinciosul, pe smeritul, pe evlaviosul, dar de fapt esti rau, ambitios, orgolios, nu ai nicio virtute. Nu e de ajuns ca baticul e negru si tras pe ochi, sau haina e lunga pana in pamant sau cu fusta stergi parchetul.
Tu trebuie sa scurtezi din patimi si din apucaturi! Si sa nu ajungi:
"Acea baba smerita, cernita, cu metanii pe la icoana, cu pernuta sub genunchi, cu psaltirea la subsioara, cu impresii, cu cojite de paine uscata in punga, cu anafura si sticluta de agheasma... dar ea plina de draci!" Trebuie sa ai blandete, bunatate, simplitate!
Aceasta este o mare taina!