Despre sminteala (si dezbinare)

În prealabil postat de OmuBun

A fi credincios este o calitate pe care e greu s-o gasesti cu adevarat, iar cine spune ca indeplineste TOATE conditiile pentru a fi placut Sfintei Treimi, adica nu mai are nimic de invatat ci doar de invatat pe ceilalti, se amageate amarnic.

Scoala credintei dureaza toata viata pentru fiecare dintre cei care doresc sa aprofundeze, sa se lase sfintiti de Dumnezeu, dar unii incheie "cursurile" mai devreme si abandoneaza "scoala" considerand ca stiu destule, sunt suficient de buni sau de sfinti.

Profetul Isaia probabil ca avea si el asemenea noua o parere destul de buna despre sine pana cand in viziune il vede pe Domnul si abia atunci realizeaza cum este si striga "Sunt pierdut, sunt un om cu buze necurate". S-a prabusit inaintea lui Dumnezeu toata sfintenia lui, toata invatatura lui, toate predicile lui, toate au cazut la pamant inaintea Creatorului.

Nu avem nimic sa-i demonstram lui Dumnezeu, El ne stie cine suntem fiecare, insa fata de oameni avem datoria de a relationa cat mai bine, cat mai frumos cu putinta, sa ne implicam, sa ajutam, atunci facem voia Celui de Sus, cand vorbele devin fapte. In pilda, datornicul pe care Stapanul il iarta nu face asa ceva ci se duce si pune mana in gatul celui care-i datora o nimica toata. Stim cu totii ce s-a intamplat, Stapanul a aflat si a pus sa fie adus inapoi acest om care nu a stiut sa se comporte si sa traiasca pe masura harului de care a avut parte.

În prealabil postat de anna21

Om Bun, nu am pretins ca am credinta, nici ca nu am de invatat etc.. ci astea sunt presupunerile tale..

Iarta-ma, Ana, se pare ca am trecut de la teorie la... practica!

În prealabil postat de anna21

... Am observat si eu cate hule declansez cand vorbesc cu necredinciosi ...

De-aici eu n-am inteles ca vorbesc necredinciosii intre ei!...

În prealabil postat de anna21

... Dar cu cei de aceeasi credinta.. nu stiu ce sa zic. Am citit in multe locuri ca nu trebuie sa tacem cand sunt contestate adevaruri de credinta.

Deci, se presupune ca STII, cunosti bine Adevarul. Desi...

În prealabil postat de anna21

... Pe de alta parte stiu ca vorbesc despre lucruri pe care abia le pricep si eu (daca e pricep... cu inima sunt inca departe).

Oops? Pai oare "necrdinciosii" nu sesizeaza si ei acelasi lucru la tine?? Cum ar trebui sa reactioneze?

În prealabil postat de anna21

... Eu am gasit un raspuns multumitor in cartea "Cand pietrele vorbesc": "O, Dumnezeul meu, binecuvanteaza sa fiu si eu o piatra care vorbeste spre slava Ta!"
S-ar putea sa nu inteleg exact sensul cuvintelor par. Savatie Bastovoi, dar mi-au mers la inima. Cam asa ma simt si eu: o piatra care vorbeste.

Sublim! Intr-adevar, ar trebui sa ne unga la suflet pe toti. Dar esti tu oare precum spui: o piatra care vorbeste? Inclusiv faptul ca ai reactionat astfel, ma face sa cred ca nu m-am inselat cand am spus ca te contrazici de cateva ori pe parcursul putinelor fraze. In fond nici nu trebuie sa te nelinistesti, intrucat la fel ca tine suntem majoritatea dintre noi. La ceilalti vedem imediat greseala, pe cand la noi... trebuie sa avem 20 de ingeri pazitori care sa ne traga de urechi, ca tot nu vedem...

În prealabil postat de anna21

... Dar fara adevar nu exista nici iubirea.. parerea mea.

Nu, Ana, ordinea este invers: Fara iubire, nu exista adevar!

[anna21]

Recitesc mesajul mesajul meu anterior.. nu gasesc care expresie a fost trigger.. pentru ca ultima ta postare NU vorbeste despre adevaruri de credinta, nici despre lucruri generale.. ci vorbesti despre mine si despre tine.
Si nu inteleg ce te nemultumeste de te-ai intors la primul meu mesaj.. ti-am spus si ce inteleg eu prin piatra.

Eu nu vreau o discutie despre mine si despre tine.. ca stiu cat de rea pot ajunge.
Dar acesta este paradoxul.. sunt un om rau care stie lucruri bune.
Ma intreb daca sa spun ce cred.. hai sa incerc.
Adevarul meu se intemeiaza pe ceea ce spune Biserica. Nu am inventat eu intelepciunea. Cuvintele altora le masor in primul rand cu Crezul Ortodox. Foarte multi sar peste: cred "Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică".
Majoritatea celor care promoveaza vehement iubirea ajung sa sara peste aceasta propozitie. In cazuri extreme, cei care vorbesc mult despre iubire ajung sa-L ignore pe Hristos (spunand ca te poti mantui PRIN orice credinta) etc..
Din punctul meu de vedere iubirea este unul dintre cele mai inselatoare concepte.. am mai spus.
Eu NU am iubire.. ma mir de cei care afirma vehement ca o au. Mai ales ca si ei ajung sa-i jigneasca pe ceilalti.. Cand o sa spun ca iubesc, sa-mi dati una dupa ceafa sa nu mai visez! Ca daca as iubi, nu as sta aici pe forum!
Eu am doar invatatura bisericii (cat o pot intelege, desigur).

[anna21]

În prealabil postat de OmuBun

Nu, Ana, ordinea este invers: Fara iubire, nu exista adevar!

Caz practic, Om Bun, ca prea le stii pe toate:
Tatal meu NU este ortodox.

Ce este in acest caz iubirea fara adevar? Eu zic ca nu exista.

Mai am sot ateu.. ai sfaturi practice? Sora apreciaza protestantii.. Sfaturi?

Ce este iubirea fara adevar?

[moment31]

În prealabil postat de Jane Says

Am citit / mi s-a spus ca e pacat ca, nedesavarsiti fiind, sa invatam pe altii lucruri pe care ei nu pot sa le priceapa, prin asta noi pricinuindu-le ispita si lasandu-i prada duhului de impotrivire si razvratire nu doar impotriva noastra, ci si impotriva acelor lucruri despre care incercam sa le explicam.

Ne gandim noi, ortodocsii, vreodata, ca prin raspunsurile pe care le dam altora mai incepatori decat noi, sau altora ce tin de alte culte, ii intaratam pe acestia si ca din cauza atitudinii noastre combative si categorice, ii indepartam nu doar de noi ci de toata invatatura buna pe care incercam sa le-o dam (numai ca prin mijloace nepotrivite).

Poate ca din cauza aceasta ni se spune sa nu stam de vorba cu cei care-s in alt duh, nu din dispret fata de ei si din superioritate, ci ca nu cumva, din cauza atitudinii noastre, sa ne facem sminteala si noua si lor si sa li se faca greata si de noi si de ortodoxie. Poate unii mai slabi dintre noi ar putea fi smintiti inclusiv in sensul ca si-ar pune la indoiala credinta si "s-ar da cu turcul".

Dar aceia mai tari, mai cunoscatori, mai categorici.. poate ar trebui sa procedeze cu mai multa blandete si sfiala fata de cei care nu stiu si nici nu vor sa primeasca de la voi cuvantul, ca sa nu fie ucis in ei, prin impotrivire, dezgust si razvratire orice samanta care, poate in alt context, ar fi dat o roada buna.

Poate daca am incerca macar sa fim putin mai temperati, apeland mai des la "nu stiu frate, eu asa am invatat si raman in dreapta credinta in Hristos", in loc sa ne dam unii altora in cap cu citate, cu canoane, cu anateme, atmosfera pe forum ar fi mai putin incarcata de agresivitate de ambele parti.

Din perspectiva asta, mie imi pare sincer rau daca prin vreun text pe care l-am scris, cu mai multa ravna decat cu traire, si incercand sa invat pe altii masuri la care eu insami nu am ajuns, i-am smintit si i-am facut sa se enerveze si pe mine si pe acea idee pe care incercam, stangaci, sa o comunic (ma refer aici in special la discutiile despre casatorie si cele avute cu copacel).

Tot ce pot sa spun e ca in ciuda tuturor asperitatilor noastre inca neslefuite, dreapta credinta e singura Adevarata si frumoasa, numai ca pentru a ajunge sa iti dai seama de asta trebuie sa depui putin efort sa o cunosti si sa incerci sa o traiesti, pentru ca daca e privita din exterior, ca un exponat de muzeu sau ca un produs pe raftul unui mall (da, arata bine, poate putin prea aurita, uneori prea cernita, miroase bine, a mir, dar parca si a vechi), nu foloseste la nimic. Majoritatea dintre noi pe aici suntem tineri, cand ne inclestam unii pe altii in apararea Adevarului sa nu uitam totusi ca mai avem, Doamne ajuta, de trait in credinta, poate zeci de ani buni. Si ca acel text adresat altcuiva, care ar fi trebuit sa fie o invitatie si un indemn la cunoasterea ortodoxiei in toata bogatia sa (pe care nici nu o putem percepe), poate din nepriceperea noastra, a inchis o usa.

Dumnezeu sa ne ierte pe toti si sa ne lumineze.
PS: Ah da, si eu imi cer iertare daca am suparat pe cineva dandu-ma desteapta pe vreo tema sau alta. Habar nu am, fratilor, am zis si eu ce am priceput, dar am toata increderea in cei de la care am invatat si sper ca, pe parcursul anilor, sa-mi insusesc mai bine invatatura pe care deocamdata o repet doar ca papagalul.

FRATE

RUGACIUNE PT SUFLET


Daca te simti trist si dezamagit de greutatile vietii.Si simti ca esti inconjurat de rautate si nepasarea oamenilor ce te inconjoara..Adu-ti aminte de Dumnezeul tau care te poate izbavi de toate necazurile si greutatile tale prin rugaciune.,,Daca iti si simti inima goala si rece...Roaga-te cu smerenie,cu inima infranta la Dumnezeu,pt ca rugaciunea este hrana pt sufletul omenesc...Rugaciunea te ajuta sa vezi lucrurile mai pozitiv,mai optimist..Sa iti intelegi semeniii,sa ajungi sa ii iubesti.
Sa inmultim gandurile cele bune,ignorand gandurile cele rele...Faptele bune te ajuta sa urci pe scara spirituala,sa devii mai om mai bun, pozitiv,mai optimist..Dar trebuie sa avem grija sa nu confundam bunatatea cu prostia..Sa ne aducem aminte ce scrie in biblie. Cine nu munceste sa nu manance.Trebuie sa ajuti un om cu bani daca este neajutorat,bolnav.,un batran,un copil cu probleme,trebuie atentie asa sa nu fim partasi la pacatele lor...Daca este sanatos,trebuie sa invete sa munceasca...O fapta buna consta,sa dai un sfat bun...Sa sprijini moral pe semenii tai..Dar sa nu ii inveti ca sa fie lenesi.Pt ca fiecare om trebuie sa invete sa munceasca.,sa se descurce,sa nu ii invatam sa devina lenesi si sa fim partasi la pacatele lor...Trebuie sa invatam sa fim sinceri,cinstiti...Doar asa ne putem apropia cu sufletul de Dumnezeu...Sa cautam un duhovnic,bun,cinstit care insista in credinta.....Noi oamenii trebuie sa ne facem o relatie personala cu Hristos...De fiecare data cand ne simtim slabi,,sa ne rugam la Hristos sa ne ajute sa scapam de ispite..Si sa ne ajute sa devenim mai buni,,mai pozitivi,mai optimisti..Trebuie sa invatam sa avem inima smerita si sa fim drepti si cinstiti asa cum ii place la Dumnezeul nostru Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa devenim mai uniti si sa ne iubim unii pe altii..Doamne ajuta

nush cum trebuie procedat cu cei rataciti dar din ce am observat pe forum cred ca daca fiecare am sta si ne-am pune o intrebare inainte sa dam submit la un comment, acest loc virtual ar fi mult mai folositor pt toata lumea....intrebarea la care ma refer este urmatoarea:

chiar daca am avut grija sa "compun" mesajul dupa "criteriile smereniei" nu cumva, in adancul meu ma simt mai "avansat", "cunoscator", "induhovnicit" decat persoana careia ii scriu?...nu cumva in ciuda atentiei mele acest lucru transpare?

probabil ar trebui sa ne gandim mai des ca nu masura in care cunoastem calea de a avansa duhovniceste ne da nivelul ci masura in care aplicam acea cale..astfel nu ne-am simti niciodata "mai buni" decat cei carora le scriem..eu unul m-am trezit de multe ori incepand sa dau sfaturi cuiva cu intentia clara de a il ajuta dar situandu-ma pe o pozitie usor superioara in timp ce vorbeam..si asta nu in mod constient ca altfel m-as fi abtinut...orgoliul se strecoara perfid si parsiveste de nici nu iti dai seama de ce s-a "atacat" celalalt..chiar acum pe masura ce scriu mesajul asta am senzatia ca ma simt foarte destept......e greu sa ocolesti orice ocazie de a te smeri in viata de zi cu zi iar mai apoi sa dai dovada de smerenie pe un forum....dar poate cu mai multa atentie s-ar putea evita oricum anumite discutii neplacute mai ales pentru un astfel de loc si ne-am ajuta reciproc sa progresam.....Doamne ajuta!

[sophia]

Se face o greseala aici pe forum, dupa parerea mea.
Oamenii vin si cer sfat, intreaba.
Cei ce raspund mai adauga insa ceva: se straduie mult sa convinga lumea, sa impuna niste idei/pareri proprii.
Credinta (si nici alte lucruri de suflet) nu se poate si nu trebuie impusa. Lasati pe fiecare sa faca asa cum poate el.
Nu exista reteta unica de succes si exista si f.multe situatii diferite.
Ceea ce se potriveste unuia, nu merge la altul.
Si nu trebuie puse etichete: totul sau nimic, daca nu faci totul si perfect 100%, nu esti crestin (ortodox).
Aici intrebam, ne spunem pareri, ne spunem din experienta proprie. Dar atat. Fara judecati, sentinte, etichete si impuneri.
Ma uit de cata vreme se discuta, fara rezultat, doua subiecte: postul (mai ales cel trupesc) si despre femeie in crestinism.
Vorbesc barbati lucruri despre femei, de care n-au habar, vorbesc oameni necasatoriti despre relatiile dintre soti si iar...habar n-au, vorbesc oameni care au copii, despre unii care n-au si isi doresc.
Ce stie unul ce simte o femeie, o familie fara copii, sau ce se intampla in fiecare familie intre soti?

Ca sa ma intorc la initiatoarea topicului:
Jane Says - eu nu prea inteleg situatia ta. Dai sfaturi bune in ortodoxie, desi...si aici apare paradoxul, spui ca ai un anumit trecut, mai putin crestin.
Nu vreau sa te judec ci doar sa inteleg pozitia ta, pentru ca adeseori derutezi: esti maritata, ai copii, esti (acum) f.crestina (cu post si de toate), sau esti mai moderata si ai si tu limite in credinta?
De pe ce pozitie ne dai sfaturi?

[anna21]

@ Om Bun
Eu :
... Pe de alta parte stiu ca vorbesc despre lucruri pe care abia le pricep si eu (daca e pricep... cu inima sunt inca departe).

Tu:

În prealabil postat de OmuBun

Oops? Pai oare "necrdinciosii" nu sesizeaza si ei acelasi lucru la tine?? Cum ar trebui sa reactioneze?

Avem standarde diferite, Om Bun..
Rugaciunea, pomana, mersul la biserica, postul etc... nici una dintre acestea NU ma face cu adevarat crestina (decat in imaginatia mea, poate).
Cine este crestin are Sf Duh.
De aceea eu nu pot spune ca am credinta.
Tu ai? In ce sistem de referinta?
Ai mutat vreun munte din loc?
(nu o spun cu rautate, ci ca sa ma fac inteleasa.. nu sunt nici macar smerita. Incerc sa fiu realista! Fac ce fac slugile si nu voi capata multumiri pt asta, desigur.. nu stiu daca ma fac inteleasa.)

Ca nu esti de acord cu parerile mele este una..
ma contrazic?
aici spun A... dincolo spun nonA..
arata-mi.

Ca nu ma placi personal din stiu eu ce motive este cu totul altceva.
De fapt asta este problema: iubire in sus, iubire in jos! Dar tu ia du-te mai incolo, ca prea faci pe desteapta!
Nici o problema.. nu poti sa placi pe toata lumea, inteleg..
Dar un pic de respect: spune ce ai de spus, frate!

Sublim! Intr-adevar, ar trebui sa ne unga la suflet pe toti. Dar esti tu oare precum spui: o piatra care vorbeste? Inclusiv faptul ca ai reactionat astfel, ma face sa cred ca nu m-am inselat cand am spus ca te contrazici de cateva ori pe parcursul putinelor fraze. In fond nici nu trebuie sa te nelinistesti, intrucat la fel ca tine suntem majoritatea dintre noi. La ceilalti vedem imediat greseala, pe cand la noi... trebuie sa avem 20 de ingeri pazitori care sa ne traga de urechi, ca tot nu vedem...

Traducere libera: gresesti mult.. imposibil sa te indrepti.
Ok, care-i greseala.. tu ai cele mai alambicate mesaje: te citesc de 2-3 ori pana ajung sa inteleg la ce te referi. Aici sunt clueless: care-i greseala logica (contradictia), care-i greseala teo-logica (ce te-a deranjat atat de mult in partea cu piatra vorbitoare)?
Si nu ma mai iubi.. un pic de sinceritate. Apreciez mult sinceritatea.

@ Sophia
spui: "daca nu faci totul si perfect 100%, nu esti crestin (ortodox)."
Fals, Sophia, nu cred ca afirma cineva asta.. Toti gresim.
Dar sa-ti cauti scuze nu este crestineste! Asta afirma cei mai "duri", de fapt... nu te scuza singura. Noi trebuie sa ne vedem pacatele si neputintele.. altfel NU ne vom smeri, vom intra la judecata cu Dumnezeu.
Gresesti, cauti iertare.. te ridici si incerci din nou cu ajutorul lui Dumnezeu.

Limitele in credinta sunt acelea pe care ni le punem singuri din neputinta.

[sophia]

@Anna21
"Dar sa-ti cauti scuze nu este crestineste! Asta afirma cei mai "duri", de fapt... nu te scuza singura"
Uite vezi - Quod erat demonstrandum.

Deci daca eu imi vad neputintele si limitele, tu zici ca imi caut scuze si nu este crestin, ca nu sunt crestina.
Mai Anna, voi nu intelegeti si nu acceptati un lucru: nu cautam scuze, asa ca vrem noi. Atata putem noi, dar suntem crestini.
Acum cine si cat si cum, va judeca Dumnezeu. Nu puneti voi etaloanele si etichetele.
Sa stii ca asta spun cei duri (chiar sunt duri, la propriu, cu noi): ori 100% ori nimic.

[iana]

În prealabil postat de anna21

@ Avem standarde diferite, Om Bun..
Rugaciunea, pomana, mersul la biserica, postul etc... nici una dintre acestea NU ma face cu adevarat crestina (decat in imaginatia mea, poate).
Cine este crestin are Sf Duh.
De aceea eu nu pot spune ca am credinta.
Tu ai? In ce sistem de referinta?
Ai mutat vreun munte din loc?
(nu o spun cu rautate, ci ca sa ma fac inteleasa.. nu sunt nici macar smerita. Incerc sa fiu realista! Fac ce fac slugile si nu voi capata multumiri pt asta, desigur.. nu stiu daca ma fac inteleasa.)

Mi-a sarit in ochi. Numai radiestezistii cred ca se poate masura credinta, sau si tu crezi?

Iata ce spune Sf Ioan Damaschin despre credinta: "Credinta este dubla: una, "credinta din auzite". Auzind dumnezeiestile Scripturi credem in invatatura Duhului Sfant. Ea se desavarseste prin toate cele legiute de Hristos, este invederata prin fapte, este cucernica si indeplineste poruncile aceluia care ne-a reinnoit. Necredincios este acela care nu crede potrivit predaniei Bisericii sobornice sau acela care are partasie cu diavolul prin fapte urate.
"Credinta este iarasi incredintarea despre cele nadajduite, dovedirea lucrurilor nevazute", sau o nadejde neindoielnica si oarba in cele fagaduite noua de Dumnezeu si a dobandirii cererilor noastre. Prima credinta apartine sufletului nostru, cea de a doua, harurilor duhului."