Remember

[cristiboss56]

Astăzi se împlinesc 60 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Valeriu Gafencu, unul dintre tinerii care au murit în închisorile Regimului Comunist, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit 'Sfântul închisorilor'.

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Singerei, judeţul Bălţi (Basarabia). În toamna anului 1941, când a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, Valeriu Gafencu avea 20 de ani. Era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu, l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând: 'Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice'. Pledoarie inutilă, fiindcă dictatura nu a văzut cu ochi buni activismul naţionalist-creştin al tânărului Gafencu. Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Târgu Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin puşcăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941-1944) şi de la Piteşti. Din cauza torturilor şi a regimului bestial din temniţele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Târgu Ocna într-o stare atât de gravă încât supravieţuirea sa timp de doi ani, până la 18 februarie 1952, ar putea fi considerată drept o minune. Preţul rezistenţei sale morale a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. TBC-ul pulmonar, osos şi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul său era, însă, straniu, scăldat într-o lumină nepământeană, despre care depun mărturie mulţi dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi în preajmă în ultima parte a vieţii sale. Sufletul şi mintea sa nu se despărţeau defel de rugăciune.

Pe timpul cât a stat în închisoare, până în 1948, a citit Biblia, Filocalia şi Patericul, fiind un îndrumător pentru ceilalţi deţinuţi, care au învăţat de la Valeriu Gafencu Rugăciunea minţii. Pe 2 februarie 1952, el şi-a rugat camarazii să-i procure o lumânare şi o cămaşa albă, pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiaşi an. A mai cerut ca o cruciuliţă (pe care se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. La 18 februarie, 1952, după momente de rugăciune incadescentă (cu faţă transfigurată), Valeriu a rostit ultimele cuvinte 'Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul'. La targa unde a fost depus, spre a fi dus într-o groapă comună (a tuberculoşilor), au venit şi s-au închinat, pe rând, toţi deţinuţii, iar călăul Petre Orban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a-i lasă să-şi ia rămas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Şi-a sacrificat, pentru Hristos şi neam: tinereţea, profesia, familia, libertatea şi viaţa.

[cristiboss56]

Ieri s-au împlinit 100 de ani de când s-a născut arhimandritul Cleopa, fost duhovnic la Mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ. Părintele Cleopa s-a născut pe 10 aprilie 1912 în comuna Suliţa din judeţul Botoşani, primind la botez numele Constantin. În anul 1937, rasoforul Constantin a fost luat sub mantie de schimonahul Proclu Popa, fiind călugărit sub numele Cleopa de protos. Ioanichie Moroi, egumenul Sihăstriei. A fost hirotonit ierodiacon în luna decembrie a anului 1944, iar ulterior a fost numit oficial egumen al Sihăstriei. În anul 1949, părintele Cleopa a fost trimis ca stareţ la Mănăstirea Slatina, din judeţul Suceava, alături de un grup de 23 de părinţi. În urma persecuţiilor din partea autorităţilor, hotărăşte să se retragă în pădure. În 1954, patriarhul Iustinian a obţinut aprobare pentru cei doi nevoitori, părintele Cleopa Ilie şi părintele Arsenie Papacioc, să nu mai fie persecutaţi şi sa vină la Patriarhie. Aici au stat câteva luni, fiind trimişi la mai multe mănăstiri din jurul capitalei, pentru a spovedi şi povăţui pe monahi. Văzând situaţia grea cauzată de persecuţiile din partea autorităţilor, părintele Cleopa s-a retras din nou, pentru a treia oara, în munţii Moldovei. Pe 29 septembrie 1964, parintele Cleopa Ilie s-a întors definitiv în Mănăstirea Sihăstria. A plecat la Domnul pe 2 decembrie 1998, slujba de înmormântare fiind oficiată de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, în prezenţa a mii de credincioşi. Cei 100 de ani de la naşterea părintelui Cleopa vor fi marcaţi printr-un simpozion, care va fi organizat la Mănăstirea Sihăstria, locul în care marele duhovnic a povăţuit pelerinii şi fiii duhovniceşti pe calea mântuirii.

[cristiboss56]

La 25 aprilie 2012 s-au împlinit 127 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia Ecumenică.

Pe 25 aprilie1885 Patriarhul ecumenic Ioachim IV şi Sinodul său emiteau „Tomosul Sinodal” pentru recunoaşterea autocefaliei Bisericii noastre. Acest document nu a reprezentat doar desprinderea administrativă de Tronul Ecumenic ci, mai ales, recunoaşterea valorii istoriei, statorniciei în credinţă şi responsabilităţii asumate a clerului şi credincioşilor din ţara noastră de-a lungul a sute de ani.

Din 1925 Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie. În acel an, pe 4 februarie, Sfântul Sinod a hotărât sa înfiinţeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înfiinţarea Patriarhiei a fost promulgată la 25 februarie 1925. Pe 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României, potrivit TRINITAS TV.

[cristiboss56]

Radio Renașterea a implinit astazi marți, 1 mai 2012, 13 ani de emise la Cluj-Napoca, 7 ani de emisie la Bistrița și 8 ani de emisie online. Programul aniversar a cuprins: Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca si un Te Deum oficiat de IPS Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei în Catedrala Mitropolitană
LA multi ani de emisie !

[cristiboss56]

Se împlinesc, la 7 mai 2012, 354 de ani de la târnosirea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Bucureşti, ctitoria domnitorului Constantin Şerban Basarab, actuala Catedrală patriarhală.

Pe 7 mai, în anul 1658, Patriarhul Macarie III al Antiohiei şi Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti, înconjuraţi de ierarhi, egumeni, preoţi şi diaconi, în prezenţa ctitorului şi a familiei sale, sfinţeau cu Sfântul şi Marele Mir lăcaşul care va deveni în 1668 Catedrală mitropolitană, iar din 1925 Catedrală patriarhală.

De-a lungul a trei secole şi jumătate de existenţă, Catedrala din Dealul Mitropoliei a fost locul în care s-a scris istoria Bisericii noastre, de la întronizări de mitropoliţi şi patriarhi şi până la impresionantele pelerinaje la moaştele Cuviosului Dimitrie cel Nou sau la ale altor sfinţi.

[cristiboss56]

 1 iunie 1986 – A trecut la cele veşnice la Mănăstirea Sâmbăta de Sus Mitropolitul Ardealului Nicolae Mladin



1 iunie 1986 – A trecut la cele veşnice la Mănăstirea Sâmbăta de Sus Mitropolitul Ardealului Mladin Nicolae. Studii secundare la Liceul din Petroşani (1925-1932), teologice la Oradea, Chişinău şi Bucureşti; studii de specializare la Facultăţile de teologice catolică şi protestantă din Viena (1941-1943), doctoratul la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Profesor de Morală la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, devenită din 1948 Institut Teologic Universitar (1943-1967), diacon necăsătorit (1939), călugărit la Mănăstirea Sâmbăta (1947), ieromonah (1949), arhimandrit (1963). În iunie 1967 ales mitropolit al Ardealului, păstorind până în 1981, când s-a retras din scaun din motive de sănătate. Delegat de Sfântul Sinod la numeroase întruniri teologice peste hotare. A publicat zeci de studii de Teologie Morală, mai ales în revista „Mitropolia Ardealului”, volume de predici, articole de îndrumare pentru preoţi şi credincioşi în ziarul „Telegraful Român”, pe care 1-a condus între anii 1948-1967.

Lucrări: Prin zbuciumul vremii - Predici (1947), Samuil Micu Clain Teologul (1957); Biserica Ortodoxă Română, una şi aceeaşi în toate timpurile (1968); Studii de Teologie Morală (1969); Iisus Hristos, viaţa noastră. Cuvântări, tâlcuiri şi îndrumări (1973). Postume: Prelegeri de Mistică ortodoxă (1996), Asceza şi mistica paulină (1996).

[cristiboss56]

Se împlinesc astăzi 25 de ani de la dărâmarea bisericii Sfânta Vineri-Hereasca din Capitală. La 19 iunie 1987, biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” a fost rasă de pe faţa pământului, sub pretextul sistematizării Bucureştiului.

O placă de marmură mai reaminteşte trecătorilor despre lăcaşul de cult şi de Icoana făcătoare de minuni a Cuvioasei Parascheva.

Detalii despre această zi de tristă amintire a oferit pentru Radio TRINITAS, părintele Gelu Bogdan, fost slujitor la biserica Sfânta Vineri: „A fost înconjurată toată biserica şi casa parohială care era formată din 26 de apartamente de securitate şi miliţie. Nimeni nu avea voie decât noi, cei care asistam neputincioşi la dispoziţiile date de dictatura comunistă şi în special de Elena Ceauşescu. Deşi iniţial făcusem forme cu Primăria Generală a Capitalei să le dăm 1.400 m.p. în faţă ca să pună un bloc, ulterior hotărârea celor de la Primăria Capitalei s-a schimbat şi astfel a căzut sub buldozere vestita biserică Sfânta Vineri-Hereasca, ctitorie a lui Matei Basarab. Ziua de atunci nu poate fi uitată de nimeni şi de nicio persoană care a trăit acel moment de plină durere spirituală în 1987. Peste 1.000 de oameni au asistat neputincioşi la demolarea uneia dintre cele mai vestite biserici a Bucureştilor care a fost de-a lungul secolelor oază spirituală de trăire creştină şi românească”.

[Ekaterina]

Demolarea a inceput la orele 18.00. Pentru prima oara in Romania oamenii au strigat: „Jos comunismul! Jos Ceausescu!“. S-au operat arestari, lumea nu ceda. Muncitorii au refuzat sa darame biserica si au fost adusi puscariasi, carora li s-a promis reducerea pedepsei. „La 20.30 puscariasul care s-a agatat de turla a cazut si am aflat ca dupa cateva saptamani a murit in spital. In genunchi, lumea plangea in hohote, se auzeau blesteme, iar securistii arestau... In scurt timp, din vestita biserica nu mai ramasese nimic. Doar un covor de lumanari se asternuse pe locul stravechii ctitorii, lumanari care plangeau tragedia neamului romanesc“.

http://www.crestinortodox.ro/reporta...eri-72276.html

A plecat la Domnul parintele Paisie Aghioritul.
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze intre Sfintii Sai.
Il rugam pe bunul parinte sa inalte rugaciuni pentru noi, pacatosii, cei ce traim vremurile pe care dansul le-a vazut dinainte si pentru care a incercat sa ne previna, pregateasca si sa ne intareasca.
http://www.crestinortodox.ro/parinti...tul-88029.html
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...#comment-76303

În prealabil postat de Adriana Cluj

A plecat la Domnul parintele Paisie Aghioritul.
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze intre Sfintii Sai.
Il rugam pe bunul parinte sa inalte rugaciuni pentru noi, pacatosii, cei ce traim vremurile pe care dansul le-a vazut dinainte si pentru care a incercat sa ne previna, pregateasca si sa ne intareasca.
http://www.crestinortodox.ro/parinti...tul-88029.html
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...#comment-76303

Mulţumim pentru remember, link-uri şi pentru poză :-)