Pacatele retroactive - cu gandul

[Florin-Ionut]

Mi se întîmplă uneori să trec prin ispite cu brio. Cu toţii cădem de multe ori, dar şi cîştigăm cîteodată. Dar problema e că ispita revine cînd nu mă aştept, la nivelul gîndului, şi iarăşi trebuie să mă lupt cu duhul respectiv.

Spre exemplu, să zicem că i-aş fi putut spune vreo două celui care m-a apostrofat, dar n-am făcut-o. Evident că tulburarea poate să ţină de la cîteva ore la cîteva zile, depinde cît de grea a fost încercarea, dar nu asta vreau să subliniez. Poate să treacă o perioadă de multe luni de zile şi dintr-o dată te trezeşti că gîndurile revin ca şi cum abia s-a întimplat evenimentul respectiv.

Vouă nu vi se întîmplă asta?

[Soaree]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mi se întîmplă uneori să trec prin ispite cu brio. Cu toţii cădem de multe ori, dar şi cîştigăm cîteodată. Dar problema e că ispita revine cînd nu mă aştept, la nivelul gîndului, şi iarăşi trebuie să mă lupt cu duhul respectiv.

Spre exemplu, să zicem că i-aş fi putut spune vreo două celui care m-a apostrofat, dar n-am făcut-o. Evident că tulburarea poate să ţină de la cîteva ore la cîteva zile, depinde cît de grea a fost încercarea, dar nu asta vreau să subliniez. Poate să treacă o perioadă de multe luni de zile şi dintr-o dată te trezeşti că gîndurile revin ca şi cum abia s-a întimplat evenimentul respectiv.

Vouă nu vi se întîmplă asta?

Cand imi amintesc de ceva asemanator cu ce spui aici, traiesc pe moment ca si cum nu s-a scurs nicio secunda de-atunci. Apoi imi dau seama ca nu e bine si ma straduiesc sa ma detasez. Imi spun ca Il las pe Domnul sa rezolve, si-mi trece mania pe loc.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mi se întîmplă uneori să trec prin ispite cu brio. Cu toţii cădem de multe ori, dar şi cîştigăm cîteodată. Dar problema e că ispita revine cînd nu mă aştept, la nivelul gîndului, şi iarăşi trebuie să mă lupt cu duhul respectiv.

Spre exemplu, să zicem că i-aş fi putut spune vreo două celui care m-a apostrofat, dar n-am făcut-o. Evident că tulburarea poate să ţină de la cîteva ore la cîteva zile, depinde cît de grea a fost încercarea, dar nu asta vreau să subliniez. Poate să treacă o perioadă de multe luni de zile şi dintr-o dată te trezeşti că gîndurile revin ca şi cum abia s-a întimplat evenimentul respectiv.

Vouă nu vi se întîmplă asta?

Trebuie să deosebim între ispite şi păcate făcute cu gândul. Ispitele sunt gânduri care intră în cap. Păcatele sunt gânduri care ies din cap sau asupra cărora capul întârzie.

[ilieradu]

parintele meu duhovnic zicea ca pana la mormant dureaza ispitele! toata viata avem de luptat cu ele! SFINTI PARINTI se plangeau cand nu mai erau ispitit zicea ca DUMNEZEU nu ii mai iubeste! prin ispite sa castiga toate virtutile! putem orcat sa le inabusim ele tot apar diavolul este foarte cicalitor asa ca rugaciune multa si TINETI MINTE IN IAD DAR NADAJDUITI!

Si la noi s-a analizat acesta problema,s-au formulat mai multe opinii dar am considerat ca trebuie sa vedem ce solutie ne indica Scriptura in acesta situatie.Ispitele vor continua,uneori mai aprins,alteori doar ademenitor,dar am observat ca puterea de a le face fata creste daca urmam disciplina credintei asa cum a fost ea aratata de Apostolul Petru:

,,De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni."(II Petru 1:5-7)

In cazul in care nu putem urma acest indemn Apostolul avertizeaza: ,,Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate." (II Petru 1:9).Este foarte posibil ca in cazul dvs,infuriat de progresul spiritual pe care l-ati facut,necuratul sa revina cu o lovitura in locul unde si-ar fi dorit sa cedati.Trupele disciplinate alte Credintei,aratate de Apostolul Petru,conduse de Capitanul Rugaciune , pe meterezele Castelului increderii in Domnul,va vor da prilejul de a respingeti acest nou atac.

Orice credincios este sub un permament asalt al ispitelor,noi suntem in mijlocul unui razboi spiritual intre Cel de Sus si puterile intunericului.Nu suntem pe timp de pace.Aceea va veni la final.Diavolul este viclean,un maestru strateg al inselaciunii si camunflajului.De aceea si Mantuitorul a spus :,,Ce va zic voua, zic tuturor: Vegheati!" (Marcu 13:37).

Multumesc, ca de obicei, prietene drag, pentru minunatele tale ziceri!
PS: apropos de citatul din Shakespeare: cum de mai sunt in viata, prietene...

[Ovioros23]

Da,ispitele vin,insa dracii te lupta exact la punctele tale cele mai slabe,pe care de altfel fiecare si le cunoaste cel mai bine.Parintele Cleopa subliniaza intr-o carte din cele 16 volume publicate,ca daca tu ii deschizi usa ispitei in gand,ea intra si te infecteaza - greu scapi de ele -,insa daca ii zici inapoia mea satano!,ea te munceste cat te munceste si nu intra in mintea ta,deci nu mai are unde sa puiasca si alte prostii.Dar desigur ca Bunul Dumnezeu ne trimite la fiecare din noi ispite pe masura nivelului duhovnicesc,care are o anumita intensitate si durata.Deci,cu Dumnezu inainte si spor duhovnicesc la toti!Amin.

Drag prieten si frate,nu am apucat sa postez tot.Vroiam sa atrag atentia asupra unui pericol de temut,mai ales dupa ce credinciosul a castigat o batalie cu ispita.Tendinta naturala a firii pamantesti este,in acel moment,de bucurie si neglijenta.Crede ca a castigat batalia fara sa realizeze ca nu a castigat razboiul.Prin urmare vroiam sa postez ceva,o analiza a puritanilor mei,cu privire la acest pericol ce urmeaza dar m-am gandit ca limbajul lor poate fi mai greu inteles in spiritualitatea ortodoxa si prin urmare am cautat in Filocalia sa gasesc ceva care sa zugraveasca pentru un ortodox ceeea ce inteleg eu de la un puritan.

Textul este din Isaia Pustnicul din ,,Despre pazirea mintii in 27 de capete".Sper ca textul sa descrire cat mai bine pericolul la care ma refer:

,,Când, împotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine slabita,sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhurilor este în urma lor. Ei pregatesc un razboiu si mai rau decât cel dintâi si aduna forte înapoia cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te vei împotrivi lor mai departe, luptându-te, vor fugi de la fata ta întru slabiciune. Dar daca te vei înalta întru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni împresurat de ei fara scapare."

Fie ca Cel de Sus sa vegheze asupra noastra.

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de Ovioros23

Da,ispitele vin,insa dracii te lupta exact la punctele tale cele mai slabe,pe care de altfel fiecare si le cunoaste cel mai bine.Parintele Cleopa subliniaza intr-o carte din cele 16 volume publicate,ca daca tu ii deschizi usa ispitei in gand,ea intra si te infecteaza - greu scapi de ele -,insa daca ii zici inapoia mea satano!,ea te munceste cat te munceste si nu intra in mintea ta,deci nu mai are unde sa puiasca si alte prostii.Dar desigur ca Bunul Dumnezeu ne trimite la fiecare din noi ispite pe masura nivelului duhovnicesc,care are o anumita intensitate si durata.Deci,cu Dumnezu inainte si spor duhovnicesc la toti!Amin.

În prealabil postat de Ovioros23

Da,ispitele vin,insa dracii te lupta exact la punctele tale cele mai slabe.

M-am trezit cu ei atacand in punctele puternice si ma simteam complet dezarmata. Epuizata! La un moment dat, in mania momentului, vorbeam cu ei - "fi-v-ar coarnele de carpa sa va fie si copitele de spuma!"
Rugaciune, credinta si rabdare in toate, insa! Acesta este leacul!

,,Când, împotrivindu-te, vei birui oastea vrajmasilor si o vei vedea ca fuge de la tine slabita,sa nu ti se bucure inima. Caci rautatea duhurilor este în urma lor. Ei pregatesc un razboiu si mai rau decât cel dintâi si aduna forte înapoia cetatii, poruncindu-le sa nu se miste din loc. Daca te vei împotrivi lor mai departe, luptându-te, vor fugi de la fata ta întru slabiciune. Dar daca te vei înalta întru inima ta, pe motiv ca i-ai izgonit si vei parasi cetatea, se vor ridica unii de la spate, altii din fata si bietul suflet se va pomeni împresurat de ei fara scapare."

Ei bine, aici propun un accent diferit, dragul meu Scotland. Iata: "in urma lor".
Ma bazez mai intai pe un vers al unui prieten poet care spune asa:
"Unde calc
doar tristetea mai creste"
Apoi nu de putine ori vorbim despre fata ademenitoare, luminoasa chiar, a demonilor, despre seductia ispitei in faza ei preliminara. Seducatorul, ademenitorul, isi lasa plata "in urma lui".
Scriptura ne vorbeste in multe randuri despre acest prim pas de "lumina" care e urmat de adevar / intunericul.
Iar Domnul nostru zice raspicat: "Dupa roadele lor ii veti cunoaste", referindu-se la falsii profeti.
Ca urmare, si concluzionind totodata, cred ca raman acestea: privegheati, paziti, rugati-va, postiti. Am citat din biata mea memorie cuvantul Apostolului.
Eu sunt un suflet patit si ars de multele mele greseli. Un lucru stiu bine: aici pe lumea asta nu ma gasesc pentru a-mi numara victoriile. Ci, Domnul sa ne miluiasca, sa duc impreuna cu voi lupta cea buna. AMIN
Cu recunostinta, cu dragoste de prieten si frate intru Hristos, iertare tuturor va cer.

P.S. In minunata carte "Staretul meu Gheron Iosif Isihastul" este descrisa pe larg lupta concreta a obstii conduse de Gheron Iosif exact in sensul cuprins in citatul comentat mai sus.