Ipocrizie,refugiu și limitare....

[Seraphim7]

În prealabil postat de florin.oltean75

Instrumentele pot fi fizice sau psihologice.

Instrumentul psihologic este in mod necesar o paradigma, un set de rationamente care construiesc si ranforseaza paradigma.

Crestinismul ofera propriul sau instrument pentru gasirea adevarului, un tip particular de abordare psihologica.

Acesta polarizeaza toate valorile intr-o singura denominare personalizata; conceptualizeaza o singularitate ca sursa pentru orice forma de bine - Iisus. Este fibra acestui mod de gandire. In persoana Iisus sunt absolutizate toate virtutile. Este Dumnezeu.

Crestinismul de masa nu este interesat de natura adevarului, nu isi pune problema acestuia. Termenul generic de "persoana" este suficient. Nu analizeaza procesul de constientizare a fenomenului "persoana". Aceasta nu inseamna ca nu functioneaza, ca nu are efecte profunde.

Ingredientul necesar este credinta, adica disponibilitatea de a experimenta, de a cauta avand feelingul existentei unei realitati ultime ca fundament a ceea ce apare simturilor.

Acest proces de divinizare a unei persoane este fundamentul si originea religiei si implicit a sacrului.Omul nu poate percepe in alt fel experienta sacrului sau atingerea unei stări de natură spirituală.Deși majoritatea ființelor zeificate au vorbit despre atingerea iluminării propii,despre evoluția prin atingerea autodivinizarii,aceștia au sfârșit prin a fi ei înșiși venerati,iar oameni au eșuat in a-i înțelege.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Seraphim7

Acest proces de divinizare a unei persoane este fundamentul si originea religiei si implicit a sacrului.Omul nu poate percepe in alt fel experienta sacrului sau atingerea unei stări de natură spirituală.Deși majoritatea ființelor zeificate au vorbit despre atingerea iluminării propii,despre evoluția prin atingerea autodivinizarii,aceștia au sfârșit prin a fi ei înșiși venerati,iar oameni au eșuat in a-i înțelege.

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.” — Friedrich Nietzsche. S-ar putea ca unii sa-l divinizeze pe Nietzsche, si sa-l transforme in idol, dar asta nu inseamna nimic. S-ar putea ca Gregorian Bivolaru, sau Osho sa fi ajuns in ochii naivilor, niste iluminati, dar asta nu inseamna nimic. Daca lumea alearga la mari duhovnici, s-ar putea ca unii dintre superficiali in credinta, sa-i "divinizeze", dar duhovnicii raman in sufletul lor si in fata lui Dumnezeu la fel de smeriti, lipsiti de merite personale si niciodata indeajuns de ostenitori in cele bune si de folos... Iar atitudinea "superficialilor", nu inseamna nimic! Sfintii (in viata) nu se autodivinizeaza si nici nu se lasa coplesiti de laudele oamenilor sau ale aparitiilor "ingerilor" care aduc laude asupra smereniei!...
Primul pas inafara Adevarului este... parerea de sine!

[Seraphim7]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.” — Friedrich Nietzsche. S-ar putea ca unii sa-l divinizeze pe Nietzsche, si sa-l transforme in idol, dar asta nu inseamna nimic. S-ar putea ca Gregorian Bivolaru, sau Osho sa fi ajuns in ochii naivilor, niste iluminati, dar asta nu inseamna nimic. Daca lumea alearga la mari duhovnici, s-ar putea ca unii dintre superficiali in credinta, sa-i "divinizeze", dar duhovnicii raman in sufletul lor si in fata lui Dumnezeu la fel de smeriti, lipsiti de merite personale si niciodata indeajuns de ostenitori in cele bune si de folos... Iar atitudinea "superficialilor", nu inseamna nimic! Sfintii (in viata) nu se autodivinizeaza si nici nu se lasa coplesiti de laudele oamenilor sau ale aparitiilor "ingerilor" care aduc laude asupra smereniei!...
Primul pas inafara Adevarului este... parerea de sine!

Niciunul din ei nu s-a autoproclamat zeu.Un om conștient nu se va inchina altor oameni.Când vorbim despre experiențe religioase ele sunt de cele mai multe ori autoinduse sau provocate de efectul colectivului care exercită și manipulează cantități mari de energie.Cât despre oameni care sunt capabili să ....hai sa le zicem sfinți,mari duhovnici etc.,ei vorbesc despre niste experiențe de obicei,sunt oameni care au ajuns la un nivel superior.Dar asta nu ii face infailibili.Ei sunt niste exemple morale,niste buni cunoscatori ai condiției umane,buni scriitori etc.Cunoașterea de sine,este primul pas spre orice cunoaștere.Din moment ce vorbim,automat avem "parere de sine".Trebuie uneori sa ne si asumăm,nu ne putem ascunde mereu după părerile altora.

[florin.oltean75]

Inchinarea este un topic care merita toata atentia, trebuie analizat cu grija.

Ce inseamna "inchinare"?

Unii oameni se inchina la Iisus si sunt persoane oneste, altii se inchina tot la Iisus dar ucid, mint, fura...

Evident ca nu este suficient doar acelasi numen, proces de imputare a Lui Dumnezeu.

Doar inchinarea la Iisus nu este suficienta, este nevoie de un anumit duh de intelegere, de o anumita traire.

Acest duh se educa, se formeaza prin intelegerea si practicarea virtutilor.

Respectul presupune recunoasterea unor calitati.

Inchinarea presupune recunoasterea unor calitati/capabilitati extraordinare - capacitatea de a da/prezerva viata.

Insa la cine/ la ce ne inchinam? Inchinarea la un fenomen (fie fenomen persoana) presupune constientizarea unei identitati care detine in mod intrinsec aceste calitati supreme.


Cum insa este stabilita identitatea?

Crestinul ortodox spune ca se inchina in fata unei icoane dar nu se inchina in fata unei pietre sau unei flori de pe camp.

Daca o icoana poate fi folosita ca suport pentru o accesare mai profunda realitatii de ce nu ar putea fi folosita si o floare. Spre deosebire de icoana, floarea are si viata in ea. Ambele amintesc de Dumnezeu. Fiecare fir de praf aminteste de Dumnezeu. Fiecare fiinta... om, pasare sau insecta.

Cel intelept intelege ca toata realitatea este o Icoana. Sfintenia se gaseste pretutindeni daca o gasesti in inima ta.

[CristianR]

În prealabil postat de florin.oltean75

Spre deosebire de icoana, floarea are si viata in ea. Ambele amintesc de Dumnezeu. Fiecare fir de praf aminteste de Dumnezeu. Fiecare fiinta... om, pasare sau insecta.

Spre deosebire de floare (care are doar viață biologică, trecătoare), icoana are, în harul Duhului Sfânt, viață netrecătoare.

Orice creatură amintește de Dumnezeu, însă ceea ce este sfințit te pune în legătură directă cu El.

[Seraphim7]

În prealabil postat de florin.oltean75

Inchinarea este un topic care merita toata atentia, trebuie analizat cu grija.

Ce inseamna "inchinare"?

Unii oameni se inchina la Iisus si sunt persoane oneste, altii se inchina tot la Iisus dar ucid, mint, fura...

Evident ca nu este suficient doar acelasi numen, proces de imputare a Lui Dumnezeu.

Doar inchinarea la Iisus nu este suficienta, este nevoie de un anumit duh de intelegere, de o anumita traire.

Acest duh se educa, se formeaza prin intelegerea si practicarea virtutilor.

Respectul presupune recunoasterea unor calitati.

Inchinarea presupune recunoasterea unor calitati/capabilitati extraordinare - capacitatea de a da/prezerva viata.

Insa la cine/ la ce ne inchinam? Inchinarea la un fenomen (fie fenomen persoana) presupune constientizarea unei identitati care detine in mod intrinsec aceste calitati supreme.


Cum insa este stabilita identitatea?

Crestinul ortodox spune ca se inchina in fata unei icoane dar nu se inchina in fata unei pietre sau unei flori de pe camp.

Daca o icoana poate fi folosita ca suport pentru o accesare mai profunda realitatii de ce nu ar putea fi folosita si o floare. Spre deosebire de icoana, floarea are si viata in ea. Ambele amintesc de Dumnezeu. Fiecare fir de praf aminteste de Dumnezeu. Fiecare fiinta... om, pasare sau insecta.

Cel intelept intelege ca toata realitatea este o Icoana. Sfintenia se gaseste pretutindeni daca o gasesti in inima ta.

Da,o abordare foarte interesantă.Închinarea....Acest cosmos al factorilor care duc la inchinare,respectul indus de fenomenele naturii,frica care provoacă plecăciune,oameni care care te supun,fie prin blândețe sau putere.Dar iată ca oamenii se închină mereu,fie conștient sau inconștient.Spunem că ea virtute inchinarea la aspectele constructive,si păcat la celelalte distructive.Vorbind despre icoană,acest aspecte dus la o artă a misticului.Mulți nu ar putea concepe ortodoxia fara icoană.E atât de greu sa treci de aceste prejudecăți si aparențe care te țin voit inafara ortodoxiei.Dar moaștele,icoanele ,ingustimea,tradițiile,veșmintele,ritualul....Toat e acestea te provoacă la inchinare.Iar paradoxul este că această aparentă idolatrie ,inutilitate,acest obicei arhaic,care pare fara sens și chiar dăunător....te duce spre un tărâm al spiritului care....pur si simplu nu are nevoie de cuvinte....eu unul i-am cam uitat gustul,dedandu-mă cu citica ,scepticismul etc.

[florin.oltean75]

Spre deosebire de floare (care are doar viață biologică, trecătoare), icoana are, în harul Duhului Sfânt, viață netrecătoare.

Orice creatură amintește de Dumnezeu, însă ceea ce este sfințit te pune în legătură directă cu El.

Icoane cu "viata netrecatoare"?
Aceasta ar insemna ca au viata in ele si sunt indestructibile.

Experienta ne arata ca si icoanele sfintite ard, bisericile sfintite se aprind, masinile, straiele, casele sfintite.... se transforma in cenusa, pier.

Ceea ce creeaza Dumnezeu oare este nesfintit? Este nevoie de interventia omului pentru a fi sfintite? Lumea de cine a fost creata?

--------------

Perceptia sfinteniei sta in "ochi", nu intr-un ritual.

Daca ochiul tau este curat, tot trupul tau este luminat...toate se fac curate. Nu ca inainte ar fi fost necurate. Ci acum se vad limpede.

[CristianR]

În prealabil postat de florin.oltean75

Icoane cu "viata netrecatoare"?
Aceasta ar insemna ca au viata in ele si sunt indestructibile.

Nu în ele însele, ci împrumutată de la Duhul Sfânt, în har.

Ceea ce creeaza Dumnezeu oare este nesfintit? Este nevoie de interventia omului pentru a fi sfintite? Lumea de cine a fost creata?

Nu intervenția omului, ci a lui Dumnezeu, ca urmare a rugăciunilor omului. Pentru că prin căderea omului a căzut și lumea, iar prin sfințirea lui se sfințește din nou și ea.

[florin.oltean75]

Da,o abordare foarte interesantă.Închinarea....Acest cosmos al factorilor care duc la inchinare,respectul indus de fenomenele naturii,frica care provoacă plecăciune,oameni care care te supun,fie prin blândețe sau putere.Dar iată ca oamenii se închină mereu,fie conștient sau inconștient.Spunem că ea virtute inchinarea la aspectele constructive,si păcat la celelalte distructive.Vorbind despre icoană,acest aspecte dus la o artă a misticului.Mulți nu ar putea concepe ortodoxia fara icoană.E atât de greu sa treci de aceste prejudecăți si aparențe care te țin voit inafara ortodoxiei.Dar moaștele,icoanele ,ingustimea,tradițiile,veșmintele,ritualul....Toat e acestea te provoacă la inchinare.Iar paradoxul este că această aparentă idolatrie ,inutilitate,acest obicei arhaic,care pare fara sens și chiar dăunător....te duce spre un tărâm al spiritului care....pur si simplu nu are nevoie de cuvinte....eu unul i-am cam uitat gustul,dedandu-mă cu citica ,scepticismul etc.

Calatoria spirituala este una de micsorare a egoului, a eului care pretinde si este avid de posesiune.

Recunoasterea unui "Eu plin de calitati / Sfant" produce trei efecte:
- propriul eu ia chipul calitatilor pe care le contempla
- dezbraca eul de iubirea de sine
- apropie cele doua euri/ Eu-in-eu

[ioan67]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

„Uneori, oamenii nu vor să audă adevărul deoarece nu vor să le fie distruse iluziile.” — Friedrich Nietzsche. S-ar putea ca unii sa-l divinizeze pe Nietzsche, si sa-l transforme in idol, dar asta nu inseamna nimic. S-ar putea ca Gregorian Bivolaru, sau Osho sa fi ajuns in ochii naivilor, niste iluminati, dar asta nu inseamna nimic. Daca lumea alearga la mari duhovnici, s-ar putea ca unii dintre superficiali in credinta, sa-i "divinizeze", dar duhovnicii raman in sufletul lor si in fata lui Dumnezeu la fel de smeriti, lipsiti de merite personale si niciodata indeajuns de ostenitori in cele bune si de folos... Iar atitudinea "superficialilor", nu inseamna nimic! Sfintii (in viata) nu se autodivinizeaza si nici nu se lasa coplesiti de laudele oamenilor sau ale aparitiilor "ingerilor" care aduc laude asupra smereniei!...
Primul pas inafara Adevarului este... parerea de sine!

Moshule, amator ca matale io n-am intalnit.
Fa-ti bre o Liga, sa fii sef!