Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 14.10.2013, 12:05:56
LiviuPopovici LiviuPopovici is offline
Banned
 
Data înregistrării: 14.10.2013
Mesaje: 7
Implicit

Multa vreme m-a framantat gasirea unei caracterizari cat mai exacta a sufletului. In special cand mai discutam cu adventisti care nici macar nu sustin existenta lui si implicit cred intr-un om dihotomic.
O definitie care m-a satisfacut a fost urmatoarea: Sufletul reprezinta a doua entitate a trinitatii antropologice reflectata in coeziunea ontogenetica dintre proiectia substantiala si cea invizibila a omului.
Biblia nu da o definitie a lui si nici momentul "integrarii" lui in om ci doar "a fost facut suflet viu".
O alta problema ontogenetica pentru mine a fost: bine, exista... si cu ce-i diferit de duh?
Dupa mult "research" am ajuns la concluzia: sufletul, prin definitia lui, se exteriorizeaza personificat prin sentimente, simtiri si tot ce tine de acest registru. Duhul se ocupa de partea rationala.
Sper ca am fost destul de explicit, daca nu, voi mai reveni si cu alte explicatii in masura capacitatii mele de intelegere.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 15.10.2013, 18:45:32
Tomita Tomita is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.04.2012
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 287
Implicit

eu cred ca sufletul este o sfera luminoasa, de marimea unei mingi care merge la o distanta de pamant egala cu distanta dintre pamant si inima (nu stiu daca in mod real este localizat in jurul inimii) invizibila de cele mai multe ori si care are concentrata fiinta noastra.
Asta e parerea mea.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 16.10.2013, 18:04:58
iliegh
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Am o intrebare pentru cei din topicul acesta.

Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata.

Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice.
Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic.

Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ?

Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu.

Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 16.10.2013, 18:13:32
iliegh
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Ființa umană este dihotomică (alcătuită din trup și suflet) și, datorită sufletului, este unica ființă rațională din universul văzut (material), având misiunea de a uni creația întreagă cu Dumnezeu, lumea materială cu cea spirituală.
Prin moartea fizică, sufletul se desparte de trup și, așa cum scrie în Ecclesiast, trupul mort se întoarce în pământul din care a fost creat, iar sufletul nemuritor merge la Dumnezeu. După moarte, urmează, potrivit învățăturii ortodoxe, judecata particulară, în urma căreia sufletul intră în rai sau în iad. Starea de rai sau iad de după judecata particulară este provizorie (până la Judecata universală/ obștească, ce va avea loc la Parusie). Prin rugăciunile Bisericii, sufletele pot trece din iad în rai.
La cea de-a doua venire a Mântuitorului Hristos (Parusia), va avea loc învierea morților - reîntoarcerea sufletului în trup. Trupul înviat va fi pnevmatizat, dar își va păstra, totuși, dimensiunea materială, așa cum este și trupul lui Hristos după Învierea Sa din morți.
Sufletul nu este nemuritor prin sine (doar datorită naturii sale spirituale), pentru că doar Dumnezeu există veșnic prin Sine (aseitatea este un atribut al lui Dumnezeu), ci nemurirea sufletului se datorează voinței Creatorului. Sufletul este nemuritor prin har, este nemuritor pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu.
Am încercat să schițez, în câteva cuvinte, ceea ce am învățat la Dogmatică, dar tema este foarte complexă, ar mai fi enorm de multe de spus. Există foarte multe texte referitoare la suflet în lit. patristică. Atunci când voi fi mai odihnită și capabilă să mă concentrez așa cum trebuie, voi încerca să vă răspund mai cuprinzător și argumentat.

Doamne ajută!
Vad ca sti multe.
Spune-mi , sufletul are constiinta separata de om ? Sau sufletul e chiar omul ? Daca omul face o greseala, nu sufletul o face ? Daca sufletul vegheza ca omul sa nu faca greseli, prin constiinta, atunci ce este acela care il determina pe om sa greseasca, dat fiind ca el este doar un bulgare de pamant ?

Dupa moartea omului necredincios, sufletul sau va avea o mare surpriza ca exista viata dupa moarte, sau stia deja ?

Daca stia deja, eu cum de nu stiu, ca de fapt toate rationamentele mele sunt de fapt ale sufletului.

Last edited by iliegh; 16.10.2013 at 18:29:21.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 16.10.2013, 21:04:01
Patrie si Credinta's Avatar
Patrie si Credinta Patrie si Credinta is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 24.05.2011
Locație: Ploiesti
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.543
Send a message via Skype™ to Patrie si Credinta
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
Am o intrebare pentru cei din topicul acesta.

Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata.

Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice.
Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic.

Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ?

Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu.
nu stiu, dar intuiesc.

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea.
eh, toata viata omul joaca la risc.
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 16.10.2013, 23:35:17
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.943
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul

Daca stia deja, eu cum de nu stiu, ca de fapt toate rationamentele mele sunt de fapt ale sufletului.
Pentru ca sufletul tau e orb. De aceea nu sti, pentru ca nu vezi. E nevoie de Hristos sa iti vindece orbirea sufletului. Lasa-L sa o faca!

Iata Par. Arsenie Boca despre vindecarea orbului din nastere:

"Omul care a căpătat vederea trupească, prin mărturisire capătă și vederea sufletească, și auzim una dintre cele mai frumoase mărturisiri: “Întru aceasta este minunea că voi nu știți de unde este, iar El a deschis ochii mei. Și știm că pe păcătoși Dumnezeu nu-i ascultă; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu, și face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea face nimic” (Ioan 9, 30-33).

Orb fiind și a căpăta prin minune o pereche de ochi, e o mare bucurie a vieții, o ieșire fericită din întuneric, ieșirea la lumina veacului acestuia. Pământean fiind și a te hotărî să mărturisești pe Dumnezeu cu orice preț și cu orice luare în derâdere, e o și mai mare bucurie, care te poate duce până la deschiderea ochilor duhovnicești, ai credinței, și să-L vezi pe Iisus, să ți Se descopere Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel care e cu noi în toate zilele până la sfârșitul veacului.

A vedea pe Iisus e o fericire care nu se aseamănă cu nici o bucurie pământească; iar aceasta se întâmplă din când în când și din neam în neam, ca să nu se stingă dintre oameni siguranța existenței lui Dumnezeu.

Credința în Dumnezeu și mărturisirea Lui este același lucru cu ieșirea sufletului din întuneric în lumina dumnezeiască, ieșirea în lumina veacului viitor. Iată o tămăduire deplină. Iată un misionar neînfricat al lui Iisus."

(Rostul Incercarilor – Ierom. Arsenie Boca, Ed. Pelerinul – Iasi 2004)
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #27  
Vechi 17.10.2013, 07:20:36
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.144
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
Am o intrebare pentru cei din topicul acesta.

Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata.

Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice.
Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic.

Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ?

Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu.

Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea.
Gândurile sunt ale creierului, care aparține de corpul fizic și prin care primește informațiile pe baza cărora le procesează, iar sentimentele care se nasc din aceste gânduri sunt ale sufletului și pentru aceste sentimente el va răspunde la judecată; așadar e foarte important ce sentimente permit să se formeze în suflet(inimă) pe baza gândurilor și informațiilor trupești pentru că pe baza gândurilor pot să nu făptuiesc nimic, dar pe baza sentimentelor este foarte greu să mă abțin. Peste gânduri se poate trece ușor, dar peste sentimente este aproape imposibil.

Sufletele știu că nu fac parte din lumea materială atâta timp cât nu sunt întrupate, când sunt în lumea de dincolo știu de Dumnezeu(pe care însă nu-L văd) prin însăși culoarea lor(aura sufletească) care le demonstrează credința și supunerea lor în fața lui Dumnezeu; acolo sufletele au vedere universală(atât în timp, cât și în spațiu), însă de îndată ce se întrupează nu mai știu nimic(uită tot) pentru că sunt înrobite de trup și primesc informații trunchiate numai prin intermediul organelor de simț trupești. Sufletele se întrupează cu destinul de a rezista în fața asaltului de pofte trupești(care sunt extrem de multe și insidioase, cum ar fi orgoliul sau inteligența) pe care el trebuie să le supună și prin asta(făcând deci Voia Lui) să dobândească mântuirea și reîntoarcerea la Dumnezeu cu o culoare luminoasă, curate.

Tu nu știi încă de Dumnezeu, dar tocmai de aceea aranjat Dumnezeu prin îngerul tău de ai venit aici, ca să înveți și să înțelegi că tu ești un suflet care momnetan ești în acest ”cort” trupesc pe care-l vei lepăda și te vei elibera și de gânduri deșarte. Atunci culoarea aurei tale sufletești va da mărturie în fața Luminii despre vrednicia faptelor tale pe care le vei re-vedea mai clar fără ochi și vei trece, sper, la dreapta...
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #28  
Vechi 17.10.2013, 07:21:15
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.144
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
Pentru ca sufletul tau e orb. De aceea nu sti, pentru ca nu vezi. E nevoie de Hristos sa iti vindece orbirea sufletului. Lasa-L sa o faca!

Iata Par. Arsenie Boca despre vindecarea orbului din nastere:

"Omul care a căpătat vederea trupească, prin mărturisire capătă și vederea sufletească, și auzim una dintre cele mai frumoase mărturisiri: “Întru aceasta este minunea că voi nu știți de unde este, iar El a deschis ochii mei. Și știm că pe păcătoși Dumnezeu nu-i ascultă; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu, și face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu n-ar putea face nimic” (Ioan 9, 30-33).

(Rostul Incercarilor – Ierom. Arsenie Boca, Ed. Pelerinul – Iasi 2004)
Frumos răspuns, dar trebuia să continui până lai sfârșitul capitolului 9 că este la fel de important și parcă se adresează direct lui iliegh(mai ales la final, la 39-40, http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=9 ).
Reply With Quote
  #29  
Vechi 17.10.2013, 12:41:37
mateimatei mateimatei is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 03.08.2013
Mesaje: 24
Implicit trup, suflet si suflet

Crestinismul, in forma primara, distingea doua tipuri diferite de suflet, sufletul "energetic", cel ce anima trupul si sufletul individual, ceea ce ne individualizeaza, ceea ce ne face sa fim noi. Aceasta a doua forma este tot ceea ce suntem noi: personalitate, amintiri, experienta, sentimente, emotii, etc.
Datorita potentialului de intelegere gresita, activat in cateva erezii, s-a decis unificarea tacita a celor doua concepte, obtinandu-se forma bivalenta utilizata azi. Importanta celor doua componente este variabila in functie de perioada. Spre exemplu, in ultimul timp exista tendinta de a ignora partea personala a sufletului. Acest lucru nu se intampla pentru ca ortodoxia nu accepta ideea, ci pentru a se delimita de tavalugul de prostii de tip new age si new new age care sustin karma si transmigratia sufletelor.
Doresc sa fiu bine inteles, sufletul nu este o copie de siguranta a individului, este persoana in sine, cu toate atributele sale, este faptuitorul si cel ce suporta consecintele Judecatii.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 17.10.2013, 20:15:55
iliegh
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Demetrius Vezi mesajul
Gândurile sunt ale creierului, care aparține de corpul fizic și prin care primește informațiile pe baza cărora le procesează, iar sentimentele care se nasc din aceste gânduri sunt ale sufletului și pentru aceste sentimente el va răspunde la judecată; așadar e foarte important ce sentimente permit să se formeze în suflet(inimă) pe baza gândurilor și informațiilor trupești pentru că pe baza gândurilor pot să nu făptuiesc nimic, dar pe baza sentimentelor este foarte greu să mă abțin. Peste gânduri se poate trece ușor, dar peste sentimente este aproape imposibil.

Sufletele știu că nu fac parte din lumea materială atâta timp cât nu sunt întrupate, când sunt în lumea de dincolo știu de Dumnezeu(pe care însă nu-L văd) prin însăși culoarea lor(aura sufletească) care le demonstrează credința și supunerea lor în fața lui Dumnezeu; acolo sufletele au vedere universală(atât în timp, cât și în spațiu), însă de îndată ce se întrupează nu mai știu nimic(uită tot) pentru că sunt înrobite de trup și primesc informații trunchiate numai prin intermediul organelor de simț trupești. Sufletele se întrupează cu destinul de a rezista în fața asaltului de pofte trupești(care sunt extrem de multe și insidioase, cum ar fi orgoliul sau inteligența) pe care el trebuie să le supună și prin asta(făcând deci Voia Lui) să dobândească mântuirea și reîntoarcerea la Dumnezeu cu o culoare luminoasă, curate.

Tu nu știi încă de Dumnezeu, dar tocmai de aceea aranjat Dumnezeu prin îngerul tău de ai venit aici, ca să înveți și să înțelegi că tu ești un suflet care momnetan ești în acest ”cort” trupesc pe care-l vei lepăda și te vei elibera și de gânduri deșarte. Atunci culoarea aurei tale sufletești va da mărturie în fața Luminii despre vrednicia faptelor tale pe care le vei re-vedea mai clar fără ochi și vei trece, sper, la dreapta...
Foarte bun post, destul de clar si explicativ.

Deci omul este animat de doua "entitati" : sufletul si creierul.

Se pare ca sufletul nu are memorie, se bazeaza doar pe creier pentru a-si forma sentimentele. Creierul ii furnizeaza sufletului datele primare din care se formeaza sentimentele.

In afara trupului, sufletul are o alta sursa de memorie si vede o alta lume.

Asta am inteles din ce-ai zis tu, si e destul de logic.

Atunci automat apare urmatoarea situatie. Dupa moartea fizica, sufletul care supravietuieste nu esti tu, e altceva. Memoria ta e stearsa, sufletul nu mai are acces la memorie, nici nu mai stie care era numele tau in timpul vietii.

La o eventuala judecata de apoi, sufletul va fi intreabt despre niste pacate despre care nici macar nu-si aduce aminte, pentru ca sursa memoriei, creierul, s-a dus.

Pare destul de coerent. Asa cum intrupat, sufletul nu-si aduce aminte de viata de dincolo, tot asa dupa destrupare, nu-si aduce aminte de viata de pe pamant.

Probabil ca singurul numitor comun intre cele doua lumi sunt sentimentele care formeaza partea spirituala a omului.
Dar totusi este discutabil daca nu cumva si sentimentele au nevoie de un suport de memorie pentru a functiona.

In orice caz, asta da apa la moara adeptilor reincarnarii.

Last edited by iliegh; 17.10.2013 at 20:25:21.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare