Ce Dumnezeu uneste, omul sa nu desparta

[Marius22]

Minunat, dar si greu cuvant al Sfintei Scripturi. Greu nu atat de inteles, cat de urmat. Dovada ne stau atatea si atatea despartiri ale celor care au primit in biserica binecuvantarea lui Dumnezeu.

Cred ca toate acestea sunt o urmare a faptului ca omul, prin pacat, a despartit la inceput ceea ce Dumnezeu a unit, adica sufletul de trup. Intre cele doua nu mai este armonie, ci o continua lupta si incrancenare, ca intr-o familie in care unul nu mai asculta de celalalt, in care unul nu se mai jerfeste pentru celalalt.

Armonia dintre suflet si trup precum si cea dintre sot si sotie poate fi pastrata numai acolo unde exista constiinta prezentei tainice a lui Hristos, a faptului ca El a unit.

În prealabil postat de Marius22

Armonia dintre suflet si trup precum si cea dintre sot si sotie poate fi pastrata numai acolo unde exista constiinta prezentei tainice a lui Hristos, a faptului ca El a unit.

Trist este faptul ca nu mai este privita Cununia ca o taina, ci ca o formalitate(insa nu toti oamenii gandesc asa).
De aceea nici Cuvantul Lui nu se mai tine...

E "la moda" sa schimbi omul de langa tine, chiar daca Dumnezeu a legat.
Prea usor ne lasam purtati de filme...

‑ În primul rând să avem un duhovnic, cred că acesta este cel mai important lucru. Apoi, să ştiţi că nu sunt nişte norme pentru fiecare. Nu ştiu dacă aţi privit cum uneşte Dumnezeu oamenii, cuplurile. Unui bărbat cu o fire mai iute, îi dă o soţie mai calmă. Unei soţii mai vrednice, îi dă un soţ puţin mai... încet. Şi atunci duhovnicul – pentru că este bine pentru cei care sunt în lume să se spovedească toată familia la acelaşi duhovnic – eu cred că găseşte soluţia. Şi nu este nici o ruşine ca soţul să audă din gura duhovnicului: „Ia fă şi ascultă ce zice soţia“. Conflictul apare în familie din alt punct de vedere, şi anume din faptul că darurile pe care noi le avem, cerem să le aibă şi partenerul nostru. Sunt eu mai vrednic, sunt supărat că soţia este puţin mai înceată, uitând că dacă şi ea ar fi la fel de vrednică, nu aş mai avea bucurie în darul meu. Dar iată că Dumnezeu le rânduieşte în aşa fel încât să găsim bucurie în toate. Este un lucru extraordinar. Soţia, copii, părinţii, vecinii, locul de muncă sunt ideale pentru fiecare dintre noi. Să vă spun de ce. Dacă nu ar fi aşa, la Judecată am zice: „Doamne eu aş fi mers pe calea mântuirii dar soţia, copii, locul de muncă...m‑au tras înapoi“. Nu, o să vedem Dincolo că toate au fost cele mai bune pentru noi. Timpul în care trăim. Eu, trăiesc timpul cel mai bun al mântuirii mele. Degeaba spun că dacă eram eu pe timpul nu ştiu care, când viaţa era duhovnicească... Credeţi că aş fi făcut ceva? Nu. Poate nici nu m‑aş fi mântuit. Iată, acum este timpul optim pentru mântuirea mea şi aşa trebuie să gândim fiecare.

Cred că ne facem noi o falsă iluzie că dacă te duci în mijlocul muntelui poţi spori mai uşor duhovniceşte. Să ştiţi că lupta e aceeaşi. Important e să ceri ajutor la Dumnezeu şi să te învingi pe tine, asta e lupta pe care orice creştin trebuie să o dea.
.................................................. .......Parintele Clement Paunescu


De multe ori auzim spunandu-se: "Asa nu se mai poate! Mai bine fiecare cu drumul lui si gata!"
De obicei e bine sa avem mare grija ce ne dorim fiindca este foarte posibil sa se intample, dar intr-o forma in care vrea Dumnezeu, nu cum vrea omul in egoismul lui. Acel legamant in fata lui Dumnezeu (pana ce moartea ne va desparti!) nu este o vorba spusa la nimereala, pe care s-o poti abandona la primul colt de strada. Am vazut de multe ori cum, dupa mai multe "avertismente" date de Dumnezeu sotilor, ca sa se intelepteasca, daca ei se incapatanau sa faca "dupa voia lor", Dumnezeu a facut dreptate intr-un mod aparent paradoxal, iar celui care se tot plangea de greutatea fiecarei zile si de lipsa fericirii, i-a luat ceea ce i se parea ca nu mai suporta. Si abia atunci intelgea gustul adevarat al NE-fericirii.

[allisa]

Dintre toate legaturile omenesti, legamantul casatoriei este onorat si sfintit cu o binecuvantare speciala si cu un apel solemn la simtamantul de raspundere. În aceasta lumina am privit un legamant pe viata si nu într-un joc zadarnic cu puterea de atractie a sexelor sau asa numitele prietenii pline de intimitati si o sentimentalitate mincinoasa.
Nu putea Dumnezeu,oare, randui niste situatii astfel încat sa se potriveasca sotii, ca sa poata trai duhovniceste?
Dar iata ca în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu.Daca a-ti avea acelasi caracter,ganditi-va ce s-ar fi întamplat? Daca un lemn stramb ia tot un lemn stramb, nu-i asa ca nu se vor potrivi între ele? Dumnezeu randuieste ca unul bun sa ia un lemn stramb, ca sa-l ajute, ptr ca se poate ca acela sa aiba intentie buna si astfel se completeaza unul pe celalalt. La masina este absolut necesara acceleratia ca ea sa mearga, dar si frana, ca sa se opreasca. Daca masina ar avea numai frana, nu s-ar misca din loc, iar daca ar avea numai acceleratie, nu s-ar mai putea opri.
Dumnezeu pe toate le-a randuit cu întelepciune, dar astazi ,însa cate scene neplacute nu se creeaza în familie. Suntem precum brichetele. Cum ceva nu ne convine,brrrrrrrrrrrr...la divort. A intrat în lume un duh de razvratire. Ce frumos era mai demult!
Si ca sa nu fac prea mult bla bla bla, am sa închei cu concluzia pe care am învatat-o prea tarziu: sotii trebuie dintru început sa puna ca temelie a vietii lor DRAGOSTEA. Dragostea cea scumpa care se afla în nobletea duhovniceasca,în jertfirea de sine, iar nu în dragostea cea mincinoasa,lumeasca si trupeasca. Cand doi soti nu se iubesc chiar de-ar fi aproape ei se afla departe unul de celalalt,dar atunci cand exista dragoste chiar si departe de s-ar afla unul de celalalt, siliti poate de împrejurari, se afla aproape ptr ca dragostea lui Hristos nu poate fi limitata prin distante. De aceea trebuie sa existe Dragoste în toata viata lor si sa se jertfeasca unul ptr celalalt.
( E greu...ptr ca noi astazi nu mai facem rabdare, nu ne mai umplem de har si uitam ca Hristos S-a jertfit ptr noi si ne rabda pe toti, miliarde de oameni. Suntem slabi si gresim, gresim si vom gresi mereu,cu toate acestea Dumnezeu tuturor le-a dat posibilitatea sa ajunga la nepatimire, daca se nevoiesc cu marime de suflet.)

[guardian knight]

Cred ca este un pacat foarte grav,ca odata ce ai jurat in fata lui Dumnezeu,sa fii cu un om la bine si la greu,sa-l abandonezi apoi !!!
E pana la urma,si o tradare la adresa lui Dumnezeu !!!

Cred ca e unul dintre cele mai urate si grele pacate !
din pacate, unii trec foarte usor, peste acest juramant sau legamant,cum sa-i zic ?!

[Erethorn]

În prealabil postat de guardian knight

din pacate, unii trec foarte usor, peste acest juramant sau legamant,cum sa-i zic ?!

Puteti sa-i ziceti asa: chestia aia care se face la biserica, inainte sa inceapa nunta adevarata, aia cu baloane, sarmale, lautari si dar.

[George.m]

În prealabil postat de Marius22

Armonia dintre suflet si trup precum si cea dintre sot si sotie poate fi pastrata numai acolo unde exista constiinta prezentei tainice a lui Hristos, a faptului ca El a unit.

Asa este, la divort se ajunge din cauza instrainarii sotilor de Hristos. El ii uneste de fapt pe cei doi. Casatoria presupune jertfa. Dar omul are tendinta sa socoteasca drept nefireasca starea de jertfa, sau ca-i e proprie doar celui de langa el.

Sotii, doar uniti cu Hristos vor fi capabili sa se jertfeasca unul pentru celalalt, El le da puterea de sacrificiu.

[windorin]

"Viata de familie", Parintele Paisie Aghioritul (vol 4 din seria de la Evanghelismos)
Aminteste o multime de cazuri deosebite (actuale), in care familiile au fost salvate prin rabdare, rugaciune si iertare.