Obscurantismul religios al Sectei Penticostale

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

E adevarat, numai calea de mijloc este buna. Pentru ca se poate intampla ca cei ce sunt impotriva alunecarii de stanga (erezii, invataturi gresite, etc.), sa alunece in cea de dreapta. Astfel au facut de exemplu stilistii, care au ajuns sa fie si ei schismatici. E bine sa criticam invataturile straine, dar fara a avea ranchiuna sau ura pe cei ce au aceste invataturi straine de ortodoxie. Pentru ca se ajunge ca cineva chiar sa imprumute chiar din acele invataturi, ceea ce uraste cineva se trage si la el.
Asadar e bine sa avem bunavointa si chiar dragoste cine poate, fata de orice om. Asta insa fara a adopta sau accepta o invatatura neadevarata, pentru ca astfel nu am avea dragoste chiar fata de Domnul.

"ceea ce uraste cineva se trage si la el"
Aşa cred şi eu. Cred că Lucian Blaga (dacă nu mă-nşeală memoria) spunea: "adversarul care-ţi este obsesie, a devenit o parte din tine".
Există, oare, vreo fiinţă umană care să nu fi păstrat în suflet, chiar şi în mod inconştient, dorul după Dumnezeu?...
Şi dacă răspunsul la această întrebare este negativ, atunci, de ce nu L-am căuta împreună pe Cel după Care inimile noastre, ale tuturor, tânjesc atât de mult?
Să-L căutăm nu presupune, pentru noi, căutarea unei credinţe diferite de cea ortodoxă (Doamne fereşte!) şi nici căderea în relativism religios (Doamne apără-ne!), ci conştientizarea faptului că, aşa cum atât de frumos spunea Sfântul Grigorie de Nyssa, "Dumnezeu rămâne mereu Cel dorit, Cel căutat", căci El ne cheamă la o sporire neîncetată către idealul spiritual pentru care ne-a creat: desăvârşirea, care constă în comuniunea eternă cu El şi între noi.
Hristos este Dumnezeul adevărului şi al iubirii! De aceea, cele două extreme - relativismul şi fanatismul - sunt total străine creştinismului, vocaţiei noastre de fii ai lui Dumnezeu prin har.
Cât priveşte relaţia cu cei care chiar nu cred în Dumnezeu (ateii) sau nu sunt creştini (cei de alte religii), cred că e bine să ne amintim de misiunea noastră, a tuturor, de a fi martorii lui Hristos în lume, de a transforma întreaga noastră viaţă într-o mărturie a Învierii Sale şi a prezenţei Lui în mijlocul nostru. Aceasta este misiunea tuturor creştinilor, indiferent de confesiunea din care au ales să facă parte.
Noi nu suntem deţinătorii Adevărului, ci martorii Acestuia. Noi nu deţinem Adevărul, ci aparţinem Adevărului, căci Adevărul veşnic şi absolut este ipostatic, este Iisus Hristos! Adevărul, pentru creştini, nu este ceva, ci este Cineva, este o Persoană: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Hristos în mijlocul nostru