Cu gandul sau cu fapta?

[Bunl]

Care sunt considerate mai grave: pacatele facute cu gandul sau cele cu fapta? Unde as putea gasi si eu o ierarhizare a pacatelor, dupa Biserica Ortodoxa?

[AndreiB]

În prealabil postat de Bunl

Care sunt considerate mai grave: pacatele facute cu gandul sau cele cu fapta? Unde as putea gasi si eu o ierarhizare a pacatelor, dupa Biserica Ortodoxa?

gasesti la Biserici diferite indreptare pentru spovedanie ale unor duhovnici foarte buni, cum ar fi Nicodim Mandita. citeste-o si te vei lamuri.

[costel]

Nu exista in ortodoxie o ierarhizare a pacatelor. Ceea ce trebuie sa retinem e ca prin pacat ne despartim de Dumnezeu. Nu-i bine placut lui Dumnezeu cel care are o minte cu ganduri necurate, dar nu are fapte rele. O minte de acest gen oricand va putea naste fapte. Iar in aceasta minte nu vietuieste Hristos. Deci, sa nu ne bucuram ca suntem lipsiti de fapte pacatoase, de vreme ce in mintea noastra e o adevarata zbatere intre ganduri - care dintre ele sa prinda mai repede chip in fapta rea. Sa nu uitam ca nu putem fi curati intr-o parte si necurati in alta din fiinta noastra. Si ce e mai important e ca Dumnezeu ne vrea intregi, nu vrea parti din noi.

[Marius22]

În prealabil postat de Bunl

Unde as putea gasi si eu o ierarhizare a pacatelor, dupa Biserica Ortodoxa?

Cred ca inainte de a vedea, daca exista sau nu, o ierarhie a pacatelor in Biserica Ortodoxa, trebuie sa cunoastem mai intai perspectiva acesteia asupra pacatului si urmarilor lui. Din nefericire in anumite medii teologice si bisericesti, precum si in majoritatea manualelor de morala, perspectiva asupra pacatului este una scolastica, ce vadeste reale influente ale moralei romano-catolice. In aceste manuale pacatul este vazut intr-un mod juridic, drept o calcare a legii ori a poruncii in sine. Or, in spiritualitatea Bisericii pacatul este un esec existential, o rupere a relatiei cu Dumnezeu.

Ierarhizarea pacatelor este caracteristica perspectivei scolastice. Aceasta imparte pacatele in mari si mici, dupa frecventa, etc.

Proprie spiritualitatii ortodoxe este invatatura despre "cele opt ganduri(duhuri) ale rautatii", generatoare ale celorlalte pacate. Putem vorbi aici de o anumita ierarhie a celor opt duhuri, insa criteriul dupa care se face ierarhizarea este radical diferit de cel scolastic. Aici criteriul il constituie legatura dintre cele opt ganduri (duhuri), sau modul in care se implica (genereaza) unul pe celalat si nu "gravitatea" lor ca in perspectiva scolastica.

[vsovi]

domnule nu e vorba doar de gand shi fapta... iata ce spune rugaciunea de pocaintza:

Rugaciune de pocainta

"Marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, Celui in Treime slavit si inchinat:
Tatalui si Fiului si Sfantului Duh - pacatele mele facute in toate zilele vietii mele si pana in ceasul de fata cu lucrul, cu cuvantul, cu gandul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipaitul si cu toate simturile mele sufletesti si trupesti, prin care Te-am maniat pe Tine, Dumnezeul meu, si am nedreptatit pe aproapele. Pentru toate acestea ma simt vinovat inaintea Ta si vreau sa ma pocaiesc. De aceea, cu smerenie, ma rog: iarta-ma si ma dezleaga de toate pacatele, ca un bun si de oameni iubitor. Amin. "

deci vezi cate hotare ai de pus shi pazit?

shi iata cum ne mustra shi ne arata gropile:

Arh Mihail:
"Sa stam bine si cu frica si cu luare aminte,
caci Domnul cuvinteaza peste pamânt si Se vesteste întru venirea Sa". (aici ishi strecoara dracul frica in deshert shi luarea-aminte pentru trup, ca te face sa-tzi fie frica in frica ca de un tiran ticalos shi sa iei aminte in luarea-aminte ca intr-o inchisoare shi temnitza a unei fiare inchise...)
sf. Ioan Hrisostom ("Gura de aur", intaiul dintre sfintzi):
"Amandoua acestea ne fac sa ne pierdem mantuirea:
increderea, pe cel din picioare; deznadejdea, pe cel cazut." (increderea te ingamfa shi uitzi iar deznadejdea te face sa invinovatzeshti shi sa osandeshti shi sa fi sluga duhului rau)
"Caci cine te deosebeste pe tine ? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit ?
Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit ?" (I Cor. 4, 7). (aici ai impresia ca ai fi mai cu pilioqqszofie shi ca moshtenirea o vei primi gLumeshte, trecand pe tanjala shi nepasare superioara, luxoasa, elevanta)
La fel, Evagrie ii spune celui mandru: "Tu esti faptura lui Dumnezeu, nu te lepada de Cel ce te-a creat". (vanzarea, uitarea, barfa, judecarea)
Iar Sfantul loan Scararul zice: "E nebunia cea mai de pe urma sa se faleasca cineva, prin inchipuirea de sine, cu darurile lui Dumnezeu... Cele de dupa nastere, ca si nasterea insasi, Dumnezeu ti le-a dat". (nashtere probabil inseamna omul nascut in Duhul, shi iata shi nebunia celui ce-shi strange bogatzia inshelarii shi a strangerii de pacate shi fatzarnicie)

dar cel mai bine ai sa pricepi de la preasfanta Nascatoare de Dumnezeu intr-o convorbire pentru noi cu Domnul, Cuvantul Lui Dumnezeu:
"- O, dulce Fiule al Tatălui Savaot si al meu! Mare este iconomia Tatălui pentru salvarea din moarte a omului, Fiule scump! O, pe toate le mai face omul pe pământ, dar ca să deschidă Scripturile si să citească în ele venirea Ta atunci si acum, nu are omul dor si timp ca să creadă în Scripturi si să le vadă apoi împlinirea asa cum le-am văzut eu când Tu ai venit pe pământ acum două mii de ani. O, ce dor ti-a fost de om atunci când ai venit! O, ce dor Îti este de om si de dorul lui acum când iarăsi vii! O, ce dor Ne este Nouă, celor din cer, o, ce dor, Fiule scump! Dar ce s-a întâmplat cu dorul din om, o, Doamne? De ce a căzut din cer dorul omului? O, nu se mai suie la cer mintea omului, inima omului, dorul omului. O, nu mai este credintă pe pământ, Fiule scump. Aceasta este vremea să vii: nu mai este credintă pe pământ. Iată semnul când Tu trebuie să vii. Ca în vremea lui Noe oamenii de pe pământ n-au iubire de Dumnezeu si n-au credintă, ci au lepădare de credintă, iar aceasta atrage pe pământ arderea lui, arderea de pe el a toate câte sunt făcute de omul cel potrivnic lui Dumnezeu, căci gândurile omului nu sunt ca ale lui Dumnezeu. O, cât Te doare această despărtire între om si Tine, Fiule Doamne! Curând, curând va vedea omul cât Te doare, căci durerea Ta de la om Îti copleseste mila, si iată, vii să-l îmbii, vii să-i grăiesti ca un Dumnezeu plin de putere, dar el auzind nu aude si văzând nu vede, fiindcă pe pământ este păcatul lepădării de credintă, Fiule Doamne. Mă fac cuvânt peste cei ce s-au strâns la gura izvorului Tău si le spun lor să citească Scripturile asa cum eu le-am citit, si apoi Te-am asteptat ca să vii, după cum era scris în Scripturi să vii, si le spun lor că dorul după Dumnezeu se face scară slăvită pentru venirea Ta iarăsi la om, o, Doamne. Amin.

Mă las cu glas duios de mamă la locul izvorului cuvântului Fiului meu si vă găsesc adunati la masă cerească. Eu si cu Fiul una suntem. Eu sunt întru El, iar El întru mine este, căci asa este scris că lucrează Domnul prin cei ce cred în El. Vin să vă dau povetele vietii. Iubiti viata! Ea este Fiul meu, Care a luat pământ cu mâna si a făcut pe om după chipul si asemănarea Sa si a suflat apoi peste el cu gura Sa viată. Iubiti viata, căci Fiul meu v-o dă, căci întru El este viata, iar viata este lumina oamenilor! Feriti-vă de moarte, feriti-vă de păcat, căci fiii oamenilor nu stiu ce este moartea, si de aceea petrec întru ea. O, nu iubiti lumea, nici ceea ce este în ea, căci lumea a ajuns la sfârsit, iar Dumnezeu la început, si iarăsi se lucrează prin cuvânt ca la început, si iarăsi pe toate le face Dumnezeu. O, despărtiti-vă de păcat, că-L doare pe Fiul meu păcatele voastre! Înfecioriti-vă viata! Călugăriti-vă trăirea si viata! Priviti la sfintii care au biruit lumea si carnea, adică trupul, care pofteste împotriva duhului, si apoi s-au sfintit pentru Domnul. O, întoarceti-vă la viată de rai pe pământ, ca să vină de la Dumnezeu viata pe pământ si să ia Domnul de pe el moartea, căci este scris să fie asa. O, nu mai mâncati carne! O, nu mai mâncati carne! O, nu mai mâncati carne! E vina ta, omule, că mănânci carne. E vina ta că nu-L iubesti pe Dumnezeu. Nu e vina diavolului acest păcat al tău. E vina cărnii acest păcat al tău, păcatul că nu-L iubesti pe Dumnezeu. Nu poti si pe tine si pe Dumnezeu să-L iubesti, căci cel ce se iubeste pe sine se leapădă de Dumnezeu si apoi Îl prigoneste pe El.

O, lăsati pofta trupului, care vine de la pofta ochilor, iar aceasta de la duhul trufiei vietii! O, lăsati iubirea de voi însivă si dati-I Domnului iubirea, căci la El ea se înmulteste si nu scade, si vă va iesi înainte această avere dacă la Domnul v-o strângeti ca s-o aveti, căci Domnul numai si numai pentru om trudeste si Se smereste trudind. O, bucurati-vă de darurile Domnului si de jertfa de iubire a poporului Lui cel jertfitor, si apoi eu iarăsi vă voi povătui pe voi spre Fiul meu, Care Se face cuvânt pe pământ acum, la sfârsit de timp, pe vatra neamului român. Fiti blânzi si smeriti cu inima, fiti ca Fiul meu! Nu fiti ca fiii oamenilor, nu fiti ca fiii veacului acesta, care trăiesc ca în vremea lui Noe si nasc din ei foc care arde lumea, căci de la păcatele omului arde pământul, fiindcă păcatul este foc si este sfârsitul omului.

O, deschideti-vă bratele si îmbrătisati-L pe Fiul meu asa cum eu L-am îmbrătisat si L-am iubit mai mult ca pe viata mea! O, veniti să vă nasteti din cuvânt si să vă faceti fii ai lui Dumnezeu, căci cei ce cred în El, aceia sunt cei care nu mai mor si sunt cei ce trăiesc, si în El trăiesc, în Fiul meu iubit, Întru Care eu am binevoit cu iubirea mea, cu dorul meu tot si cu toată trăirea mea pe pământ. Duceti această viată pe pământ si-i veti trăi dulceata si veti fi vii prin ea si veti fi hristosi si Domnul Se va slăvi prin voi, căci voia Lui este sfintirea voastră.

Învătati iubirea si apostolia ei! Învătati viata cea fără de păcat! Învătati iubirea de la Ioan, ucenicul cel iubit al Fiului meu si căruia El m-a dat când S-a dus la Tatăl după ce a înviat, iar el m-a luat acasă la el si m-a iubit si m-a însotit si m-a hrănit cu Fiul meu si am stat în ascultare de Dumnezeu. Amin.

O, casa ta trebuie să-I folosească lui Dumnezeu, nu tie dacă esti copilul lui Dumnezeu. Aceasta trebuie să stie un copil al lui Dumnezeu. si cum să folosească ea, casa ta, lui Dumnezeu si nu tie? Mai întâi tu trebuie să-I slujesti lui Dumnezeu si nu tie sau celor ce sunt ai tăi, si apoi tu trebuie să-L aduci pe Domnul în casa ta, la masa ta, la inima ta, în fapta ta, si apoi să-ti dea El să faci lucrul Său pe pământ si peste oameni. Voia ta să moară ca să poată Domnul să te facă pe tine voie a Sa apoi, dar nu când si când, ci mereu, si asa veti fi voi împărătia lui Dumnezeu, o, fii hrăniti de Dumnezeu cu hrană de sus, si veti fi casa lui Dumnezeu pe pământ asa cum a fost Ioan, ucenicul cel iubit prin iubirea din el si căruia Fiul meu m-a dat când S-a dus la Tatăl.

O, fiti blânzi si smeriti cu inima, smeriti cu purtarea si cu înfătisarea! Iesiti din lume, căci lumea a ajuns la sfârsit, iar Domnul la început! Cel ce stă în lume, acela bea din vinul ei vrând-nevrând, iar cel ce iese din ea, acela bea din vinul Domnului, de la masa Lui, din harurile Lui, care se fac slava lui Dumnezeu peste cei ce stau sub har. Luati si mâncati si beti din gura Domnului, căci cuvântul gurii Lui se slăveste pe pământ si cheamă omul la viată, la iubire de Dumnezeu, si pe morti la înviere! Vine ziua când cei adormiti se vor scula si vor mărturisi acest cuvânt si acest loc de izvor al Fiului meu. O, ce vor face atunci cei ce tăgăduiesc această venire a Sa după om?

O, Fiule Emanuel, mergem la cei adunati la izvor si le dăm vindecare si credintă, căci lumea aceasta le dă la oameni cădere si necredintă, Doamne. În ziua aceasta stăm la masă cu ei, si apoi le vom da iarăsi povata, că e mare această sărbătoare de cuvânt peste cei ce se adună în ziua mea de serbare la izvorul cuvântului Tău. Te-am mângâiat cu venirea mea peste cei ce s-au strâns să audă din cer si să ia mângâiere. O, mângâie-i si Tu pe ei, căci Tu esti Mângâietor si esti Mântuitor, o, dulce Fiul meu si Dumnezeul meu. Amin. amin, amin. "

[vsovi]

shi continuarea:

"- O, Fiule al meu, ce plin esti de cuvânt acum, la sfârsit de timp! Pe vremea lui Moise, când ai grăit în mijlocul poporului Israel timp de patruzeci de ani pe calea lui spre Canaan, Te-ai arătat Dumnezeu tare peste neamurile pământului, ca să facă acelea cale cărării Tale cu poporul Israel din loc în loc până în tara făgăduintei, dar ca si Adam în rai s-a semetit poporul Tău si a căzut pe cale, a căzut prin semetie poporul acela, căci semetia l-a făcut să Te părăsească, să Te uite, Doamne. Tu însă, patruzeci de ani l-ai însotit cu mult cuvânt ca să-l tot sprijini cumva si să nu Te tăgăduiască el între neamuri. Ai făcut din el lumină neamurilor în vremea aceea, căci Tu erai lumina cea din mijlocul lui. El însă s-a făcut întuneric, căci s-a ascuns de poruncile Tale si nu Te-a mai avut de Salvator al său nici pe Tine nici pe Moise, căci vai celui îndoielnic după ce el crede până nu vede! Tu esti ascuns în tainele Tale, dar omul nu tot asa este, nu tot asa lucrează, si omul Îti este dusman, Fiule scump, si Îti face teamă, Doamne, căci eu cunosc teama aceasta de la om, si ea m-a îndurerat mult când Te-am avut pe pământ Fiul meu Cel de la Dumnezeu dat mie să Te nasc si să Te cresc si să Te ocrotesc de omul cel dusman lui Dumnezeu. De omul cel ascuns în sine si în om Îi este teamă si lui Dumnezeu si omului, si, iarăsi, unui asa om îi este teamă de Dumnezeu si se ascunde, si îi este teamă de om si se ascunde de om, căci cel ascuns în sine si în om insuflă duh de teamă în alt om de lângă el, si duhul ascunderii se simte aproape atunci când el lucrează din om peste om. O, îsi va spune omul că asa lucrează si Dumnezeu. O, omule, o, omule neiubitor de lumină, fă tu, lucrează tu tot ceea ce poate vedea cel din preajma ta, si vei scăpa de păcatul ascunderii si-i vei face omului bine ca si Dumnezeu, si atunci poti să spui că lucrezi ca Dumnezeu. Un rege aspru cu firea si războinic cu duhul trecea odată pe cale cu oastea lui înarmată pentru război si a întâlnit doi oameni sfinti în cale si acestia fugeau ca să se ascundă, iar regele cel aspru striga după ei urmărindu-i, si apoi le-a spus lor: dacă sunteti cu Dumnezeu de ce vă ascundeti, de ce vă temeti? Ei însă i-au răspuns lui: nu ne temem pentru noi, o, rege, ci ne temem pentru tine ca nu cumva să-ti pricinuim tie vreun păcat, si de aceea ne ascundem de la fata ta. O, iată câtă iubire, cât duh iubitor de oameni îi umbreste pe cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si pe om.

Voi, cei ce ati băut azi la izvor duhul întelepciunii tainei lui Dumnezeu cu omul, veniti să învătati de la Dumnezeu, căci vremea e scumpă acum si trebuie s-o folositi pentru Dumnezeu, nu pentru voi. Dati-I Domnului vremea voastră pe pământ asa cum eu I-am dat-o! Ajutati-vă unii pe altii spre calea tainelor ceresti, căci Domnul iarăsi stă cu omul în cuvânt si îl călăuzeste pe el spre tainele vietii, asa cum l-a călăuzit pe Israel vreme de patruzeci de ani în pustiul neamurilor de pe pământ spre tara făgăduintei. Iubirea de Dumnezeu să înlocuiască în voi iubirea care-l scoate pe om din Dumnezeu. Învătati iubirea de Dumnezeu si tainele ei cele de sus! Iubiti în cer, nu iubiti pe pământ, si ajutati-vă pentru tainele lui Dumnezeu asa cum Iosif m-a ajutat pe mine pe calea mea pentru Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiul meu pe pământ! O, ce mult m-a ajutat el, ce mult m-a iubit, ce mult m-a tăinuit înaintea oamenilor pentru lucrarea Fiului lui Dumnezeu în mine si pentru venirea Lui spre oameni apoi, după cum timpul Scripturii hotărâse să fie asa! Iubirea cea pentru Dumnezeu trebuie să aibă martori pe pământ asa cum am avut eu încă de la începutul vietii mele între oameni si până la sfârsitul ei pe pământ. Tot asa ar trebui să aibă martori si iubirea cea pentru om, asa cum eu am iubit si am avut martori iubirii mele cea pentru om, căci i-am iubit mereu pe toti si le făceam bine pe calea lor spre cer si-mi tăinuiam inima mea lor, căci aveam nevoie de iubirea omului ca s-o dau lui Dumnezeu cu tot cu om, dar iată, păcatul omului nu voieste să aibă martori, dar îl are pe diavolul martor, asa cum omul cel întâi zidit a avut martor semetiei lui pe Dumnezeu si pe diavol, căci omul nu poate să se ascundă de Dumnezeu si nici diavolul nu poate, si atunci a văzut Fiul meu pe satana ca fulgerul căzând din cer din pricină că s-a plecat semetiei omului, voii omului.

Când cei necredinciosi au tras spre judecată pe femeia cea păcătoasă pentru ca s-o judece pe ea Fiul meu Iisus, El descoperea cu degetul pe pământ scrise păcatele lor, ale celor ce îsi pregătiseră pietre ca s-o omoare cu ele pe cea prinsă de ei spre omor, si judecata lor a fost mai mare decât răutatea cu care voiau ei să pedepsească pe cel gresit, si iată, omul nu se poate ascunde în spatele altui om, căci nimeni nu este drept înaintea lui Dumnezeu, ba, din contra, cel ce dă să-l învinuiască pe om nu este altul decât cel mai gresit decât acela.

Omul este păcătos si trebuie să se umilească si nu să judece, căci scris este: «Cel ce judecă a si fost judecat». si cum aceasta? Păcatul din om este acela care judecă păcatul altui om, căci omul nu este ca Dumnezeu, Care nu judecă, fiindcă Dumnezeu este Mântuitor, nu Judecător omului asa cum este omul, bietul de el, omul care este judecat de însusi păcatul lui.

O, nu judecati, fiilor! Iertati, si vi se va ierta, asa cum a spus Fiul meu! Eu cât am stat pe pământ i-am ajutat si i-am curătat si i-am îmbrătisat pe toti păcătosii, pe toti suferinzii si i-am învătat si i-am iubit, si numai iubire am împărtit, numai milă, numai pace, numai bunătate. Cel ce se doreste iubit, acela nu poate iubi, dar cel ce iubeste nu caută iubire, ci numai o împarte pe ea. Iată, femeia cea dintâi s-a iubit pe sine, s-a vrut iubită si a făcut moarte peste om, iar femeia cea de-a doua nu s-a voit iubită, ci a iubit, si a împărtit iubire peste om, iubire si viată, că mare taină este să fie omul născut din cer si nu de pe pământ.

O, căutati nasterea voastră cea de sus, cea din Dumnezeu, ca să aveti iubire de Dumnezeu si pe ea s-o împărtiti în jur, voi, fii si fiice de pe pământ! O, nu rămâneti în nasterea voastră cea din părinti, căci trupul cel din părinti stă împotriva Duhului Cel din cer. Căutati să vă umpleti de dorul patriei cea de sus si al nevăzutelor ei, si spre ea să-i petreceti pe toti oamenii pe calea voastră pe pământ cu oamenii. Viata mea asa a lucrat cât am stat între oameni, si asa am asteptat eu ziua cea mai dulce a vietii mele, ziua întâlnirii mele cu nevăzutele lui Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul si pământul, văzutele toate si nevăzutele. Fiti fii si fiice ale luminii lui Dumnezeu! Nu vă ascundeti de Dumnezeu, ci doriti-L cu dor mult, căci taina facerii cea de la Dumnezeu poartă în taina ei văzutele toate si nevăzutele, de care omul nu se poate ascunde. O, păcatul omului îl învată pe om să se ascundă de Dumnezeu, iar iubirea îl învată să-L împartă pe Dumnezeu ca să nu mai fie dusmănie între om si Dumnezeu, si între Dumnezeu si om din pricina ascunderii de Dumnezeu a omului. Iubiti-L pe Dumnezeu, iubiti-L ca mine si ca Ioan, căruia Fiul meu m-a dat spre îngrijire când S-a dus la Tatăl! Fiti întelepti prin cele din cer, nu prin cele de pe pământ! Faceti-vă fii ai întelepciunii cea de sus, care vă face ceresti cu inima si cu iubirea si cu privirea si cu lucrarea! Scăpati-i pe oameni de judecata lor, învătându-i curătenia inimii unii fată de altii si fată de Dumnezeu si ajutorarea cea miluitoare, căci cel ce nu judecă pe aproapele său, acela nu este de pe pământ, ci este din cer, si a scăpat de judecată unul ca acela. O, mare este taina iubirii! Ea se învată din cer, nu de la oameni. De la oameni se învată îngâmfarea si judecata cea de la ea, iar de la Dumnezeu se învată umilinta, si prin ea nejudecata. Amin.

O, Fiule scump al meu, am fost în ziua aceasta dăruitoare de nastere de sus a omului care vine si aude glasul Tău aici, la izvor, glasul care naste din el om nou si care-l face pe om Dumnezeu prin harul Tău, care curge si îndumnezeieste acolo unde el se asează. Fii mărit, fii binecuvântat de cei ce Te iubesc ca în cer pe pământ, o, Doamne, o, Fiule al Tatălui Savaot, o, Fiule al meu, al mamei Fecioare, care Te-a adus din Tatăl la om pe pământ ca să fii cu omul si iarăsi să Te duci apoi la Tatăl si iarăsi apoi să vii, după cum ai si venit iarăsi, împlinind iarăsi Scriptura venirii Tale prin care Tu ai vestit atunci venirea Ta de azi. Amin, amin, amin."

[sofiaiuga]

În prealabil postat de Bunl

Care sunt considerate mai grave: pacatele facute cu gandul sau cele cu fapta? Unde as putea gasi si eu o ierarhizare a pacatelor, dupa Biserica Ortodoxa?

pacatul cu gindul si cel cu fapta sint egale ca si greutate ,caci dc omul numai va gidi sa doreasca o femeie in gindul lui s-a srtecurat curvirea cu acea inchipuire ;sau dc cineva uraste pe fratele sau este considerat ucigasi de oameni ,deci in rind cu ucigasii .Astea ni le spune Mintuitorulin N.T.:rolleyes:

[Tia]

În prealabil postat de sofiaiuga

pacatul cu gindul si cel cu fapta sint egale ca si greutate ,caci dc omul numai va gidi sa doreasca o femeie in gindul lui s-a srtecurat curvirea cu acea inchipuire ;sau dc cineva uraste pe fratele sau este considerat ucigasi de oameni ,deci in rind cu ucigasii .Astea ni le spune Mintuitorulin N.T.:rolleyes:

acelasi lucru ni-l zicea proful meu de religie din liceu, Iuga Gabriel,(Dumnezeu sa ii binecuvinteze casa si familia, ca multe am avut de invatat de la el). Nu conteaza ca ai pacatuit cu fapta sau cu gandul ,tot pacat este inaintea lui Dumnezeu. Sau cum zicea un fost coleg, decat cu gandul, mai bine cu fapta:D(just kidding)

[moro.d]

hehe :D mi-ar placea sa stiu ca sunt o ispita mare :D :D
.. dar nu in sensul la care va ganditi.

sunt ispita in sensul ca incerc sa va starnesc curiozitatea in ceea ce priveste continutul mesajelor mele. va ispitesc sa-mi cititi mesajele. :cool:

forumul e destul de populat si atunci cand doresti sa te faci "auzit" trebuie sa apelezi la mici trucuri ;)

nu stiu cat de buna a fost ideea, dar sper ca mi-am atins scopul. :)

ps: bine te-am regasit! dar sa stii ca intru aproape zilnic... chiar daca nu postez.

[amatyyy]

În prealabil postat de Bunl

Care sunt considerate mai grave: pacatele facute cu gandul sau cele cu fapta? Unde as putea gasi si eu o ierarhizare a pacatelor, dupa Biserica Ortodoxa?

Iti pot sugera, in privinta pacatelor cu gandul sau cele cu fapta, o carte de un mare folos duhovnicesc: "Nevointa duhovniceasca" de Paisie Aghioritul.
In carte este un intreg capitol despre ganduri.
Doamne ajuta!