Taina suferintei

CUM SA PRIMESC SUFERINTA ATUNCI CAND VINE PESTE MINE? – arh. SIMEON KRAIOPOULOS

Cea mai mare problemă a creștinului sau a oricărui om în general apare atunci când suferința bate la ușa sufletului său. Întotdeauna suferința este asociată cu ceva rău și aproape nici-o persoană nu se gândește că acest eveniment poate fi o pronie dumnezeiască. Nimeni nu se gândește că suferința este un mijloc de atenționare că Dumnezeu vrea să ne spună ceva. La căderea din Rai a protopărinților noștri omului i s-a vestit suferința ca unic mijloc de trezire și revenire în sine.

Cum vine harul și binecuvântarea lui Dumnezeu, dar fără primejdia să cazi în mândrie?

Așadar, atunci când suferim, în loc să ne văitam și să ne tânguim sau să ne împotrivim, să-L binecuvântam pe Dumnezeu și să-L premărim. Spunând în sine noastră ,,Binecuvântat fii, Dumnezeule!” Îi arătăm că, de vreme ce a socotit că este bine să vină asupra noastră suferința, ne este bine, ne aflăm astfel odihna. Atunci plugul acesta sl suferinței desțelenește acel ceva care există înlăuntrul nostru și care n-ar fi fost dezrădăcinat de nimic altceva. Distruge fortăreața care se găsește acolo, pătrunde la temeliile ei, le aruncă pe toate în aer și nu mai lasă nimic în picioare. Atunci vin harul și binecuvântarea lui Dumnezeu pe care omul le simte numai după ce trece suferința. Mai mult după ce trece suferința își dă seama de prezența lor, decât în timpul suferinței. De aceea, dacă nu vezi această binecuvântare în vremea suferinței, nu deznădăjduiți, pentru că nu este lucru ușor s-o vezi atunci.

Când trece suferința, vei simți binecuvântarea lui Dumnezeu, vei vedea și vei simți harul Lui și vei spune și tu ca și ceilalți:

,,Ah, Dumnezeul meu, cât bine mi-a făcut această suferință!
Ah, Dumnezeul meu, dacă n-ai fi rânduit astfel lucrurile încât să pătimesc cât am pătimit, niciodată n-ar fi venit acest bine asupra sufletului meu, niciodată nu ar fi fost atât de binecuvântat sufletul meu, niciodată nu s-ar fi smerit așa cum se smerește acum înaintea Ta.
Niciodată, Dumnezeule, n-aș fi crezut așa cum cred acum.
Niciodată n-aș fi învățat iertarea, așa cum am învățat-o acum.
Niciodată n-aș fi simțit această dulceață pe care o simt acum!
Și toate acestea datorită suferinței!”

BINECUVANTAREA SUFERINTEI ALATURI DE POCAINTA – arh. SIMEON KRAIOPOULOS

Suferința răvășește sufletul, inima. Înlăuntrul ei toate sunt făcute una cu pământul. Egoismul, mândria și iubirea de sine se pierd, dispar toate aceste stări păcătoase, pentru că toate sunt înlăuntrul nostru ca o fortăreață, ca o întăritură, care nu poate fi distrusă cu nimic. Ce vom face atunci când pătrunde durerea înlăuntrul nostru?

Trebuie, așa cum am spus, să avem această atitudine și să rostim: ,,Binecuvântat să fii Doamne, Dumnezeul meu, de vreme ce Tu vrei să sufăr, de vreme ce Tu îngădui durerea!”

Vă rog ca toate suferințele și durerile să le includeți în ceea ce spunem noi acum. Nu lăsați nimic pe dinafară, nu excludeți niciuna. Dacă suferim din pricina unei greșeli sau chiar din cauza unui păcat, și această suferință s-o cercetăm în contextul celor spuse. Ai săvârșit, de exemplu, un păcat greu și acesta a avut ca urmare consecințe rușinoase și durerea face ravagii înlăuntrul tău? Și această durere poate fi încadrată în binecuvântarea lui Dumnezeu dacă te căiești pentru păcatul tău, dacă îți pare rău pentru greșala ta și zici: ,,Așa-mi trebuie, Dumnezeul meu! Așa sunt, așa m-am purtat, așa să pătimesc! Binecuvântat fie Numele Tău, binecuvântată fie suferința aceasta pe care Tu mi-o trimiți!” așadar, toate suferințele sunt incluse în această perspectivă, niciuna nu fae excepție, niciuna nu rămâne pe dinafară.

Vă rog, să luați aminte la aceasta, pentru că la plecare este posibil să spuneți: ,,Părinte, ne-ai vorbit despre suferință, dar suferința pe care o am eu este altfel decât celelalte”.
Să știți că toate suferințele sunt la fel!

[CarareaImparatiei]

Găsesc aceste postări foarte folositoare şi îi mulţumesc userului Melissa pentru efort.

În prealabil postat de CarareaImparatiei

Găsesc aceste postări foarte folositoare şi îi mulţumesc userului Melissa pentru efort.

Nu e nici un efort. E chiar o mare bucurie ca pot sa le impart cu voi.:-)

Sa ne ajute Dumnezeu la toti!

CE TREBUIE SA FAC ATUNCI CAND SUFERINTA MA MACINA? – arh. SIMEON KRAIOPOULOS

Trebuie să credem cu tărie că viețuirea creștină în duh și adevăr se desăvârșește doar atunci când reușim să ne facem asemenea lui Hristos. El, Modelul Suprem S-a dat pildă vie de urmat. Atunci când omul viețuiește oarecum greșit, Dumnezeu abate asupra omului suferința ca mijloc de trezire, ca mijloc de îndreptare. Uneori suferința ca mijloc de înțelepțire, ne face să-i înțelegem pe ceilalți dacă cumva am fost aspri față de ei.

Așadar, suferința pătrunde ca un plug în existența ta – fie ca durere trupească fie ca durere sufletească - și o brăzdează nemilos, fără să te întrebe ceva. Chiar dacă te tânguiești, chiar dacă te vaiți și plângi, sau orice altceva ai face de durere, nu te întreabă nimic. Suferi fără limite. Dar aici este taina: dacă nu te tânguiești atunci când te afli în dureri, dacă nu te vaiți, dacă rabzi cât poți și spui: ,,Dumnezeul meu, fii binecuvântat!” va fi foarte bine pentru sufletul tău.
Cum se poate aceasta? Uite cum: când ai da să te tângui și îți vine să spui ,,Of”, în loc să spui așa, tu să grăiești: ,,Fii binecuvântat, Dumnezeul meu!” Tânguitul tău să fie acesta, să fie cum ai zice: ,,Dumnezeul meu, Tu știi că sufăr mult, știi că aș vrea să înceteze suferința mea, dar fie după cum voiești tu! Să nu se facă voia mea!”

Deci, dacă cineva gândește și lucrează așa în vremea suferinței, dacă ia o asemenea atitudine, atunci durerea este un lucru foarte bun, pentru că, așa cum am zis, ea brăzdează adânc precum plugul și scoate rădăcinile patimilor. Una este lucrarea în grădină, când mergi și tai burienile de deasupra și alta este când scoți rădăcinile din adânc.

CUM POT SA MA VINDEC SINGUR DE SUFERINTA?- arh. SIMEON KRAIOPOULOS

Aproape întotdeauna omul fuge de suferință și chiar o urăște fără a-și da seama de faptul că ea este aceea care îl repune cu picioarele pe pământ, cu privirea în sus și cu sufletul la Dumnezeu. Nu reușim să ne fim proprii doctori din cauza egoismului - a iubirii de sine - și totuși suntem prea miloși cu beteșugurile noastre. Cum mă pot vindeca? Cum să fac să fie bine? Ce tratament să iau ca să mă vindec repede? Cum să procedez?

Suferința brăzdează adânc sufletul! Avea dreptate călugărul acela când spunea că suferința aduce în suflet mai mult folos decât orice altceva. Așadar, să ne străduim să ne explicăm aceasta înlăuntrul nostru. Suntem egoiști, iubitori de noi înșine, fie că înțelegem fie că nu. Oricât s-ar strădui cineva prin rugăciunea lui sau prin alte mijloace să fugă de iubirea de sine și să predea lui Hristos, nu este ușor să o facă pentru că înlăuntrul lui se întristează, se iubește pe sine atât de mult și nu rezistă să se umilească, să se trudească mai mult decât acceptă sufletul lui.

Este asemenea medicului care, oricât de bun ar fi pentru ceilalți, când este vorba să se opereze pe sine sau să facă cea mai mică intrevenție pe el însuși, să scoată o așchie care i-a intrat în picior sau să-și curețe o rană, nu va suporta când va vedea că se taie pe sine. Mâna lui nu va mai fi sigură, va începe să tremure și altele asemenea. Nimeni nu poate să opereze pe el însuși. La fel se întâmplă cu rugăciunea: oricât ne-am ruga, nu putem să ne depășim pe noi înșine. Desigur, Dumnezeu aude rugăciunea noastră, însă problema nu este dacă ne aude Dumnezeu, ci cât dăm noi înșine lui Dumnezeu, în ce măsură ne lepădăm de omul cel vechi, cât aruncăm din egoismul nostru, din iubirea noastră de sine? Această lepădare costă și omul n-o face ușor. Când vine însă durerea, suferința, fie trupească, fie sufletească este altceva. Se poate să ai o durere sufletească pricinuită de un necaz , de o boală. În astfel de situații cineva poate suferi chiar mai mult decât dacă ar fi fost el însuși bolnav.

Concluzia ar fi că suferința este o binecuvantare pe care o putem converti în bucurie, pace și liniște sufletească doar aflându-ne în brațele lui Dumnezeu.

[doinita.p]

În prealabil postat de Melissa

BINECUVANTAREA SUFERINTEI ALATURI DE POCAINTA – arh. SIMEON KRAIOPOULOS

Suferința răvășește sufletul, inima. Înlăuntrul ei toate sunt făcute una cu pământul. Egoismul, mândria și iubirea de sine se pierd, dispar toate aceste stări păcătoase, pentru că toate sunt înlăuntrul nostru ca o fortăreață, ca o întăritură, care nu poate fi distrusă cu nimic. Ce vom face atunci când pătrunde durerea înlăuntrul nostru?

Trebuie, așa cum am spus, să avem această atitudine și să rostim: ,,Binecuvântat să fii Doamne, Dumnezeul meu, de vreme ce Tu vrei să sufăr, de vreme ce Tu îngădui durerea!”

Vă rog ca toate suferințele și durerile să le includeți în ceea ce spunem noi acum. Nu lăsați nimic pe dinafară, nu excludeți niciuna. Dacă suferim din pricina unei greșeli sau chiar din cauza unui păcat, și această suferință s-o cercetăm în contextul celor spuse. Ai săvârșit, de exemplu, un păcat greu și acesta a avut ca urmare consecințe rușinoase și durerea face ravagii înlăuntrul tău? Și această durere poate fi încadrată în binecuvântarea lui Dumnezeu dacă te căiești pentru păcatul tău, dacă îți pare rău pentru greșala ta și zici: ,,Așa-mi trebuie, Dumnezeul meu! Așa sunt, așa m-am purtat, așa să pătimesc! Binecuvântat fie Numele Tău, binecuvântată fie suferința aceasta pe care Tu mi-o trimiți!” așadar, toate suferințele sunt incluse în această perspectivă, niciuna nu fae excepție, niciuna nu rămâne pe dinafară.

Vă rog, să luați aminte la aceasta, pentru că la plecare este posibil să spuneți: ,,Părinte, ne-ai vorbit despre suferință, dar suferința pe care o am eu este altfel decât celelalte”.
Să știți că toate suferințele sunt la fel!

minunat spus!felicitari melissa

În prealabil postat de doinita.p

minunat spus!felicitari melissa

Draguta mea Doinita, eu nu am nici un merit in cele scrise pe acest thread.

Singurul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi doresc sa impartasesc si cu altii bucuria pe care mi-au facut-o scrierile care ne invata ca suferinta este o taina, pe care le-am gasit in lucrarile parintelui arhimandrit Simeon Kraiopoulos, pe care l-am citat pe acest thread.:-)

Am crezut ca se deduce scriind titlul si autorul, ca este un citat, chiar daca nu am pus textul in ghilimele. Imi cer scuzele de rigoare.:-)

Sa ne ajute Dumnezeu pe toti si sa ne fie cu folos!:-)

CE INSEAMNA SUFERINTA?- arh. SIMEON KRAIOPOULOS

"Oprește-te puțin și ia aminte!

Frate, îngăduie Dumnezeu să ai o strâmtoare, o durere, o suferință, o greutate, îngăduie să trăiești ceva care te copleșește până în străfundurile existenței tale? Este o binecuvântare! Te cercetează Dumnezeu! Este ca și cum ți-ar spune: ,,Sunt aici! Oprește-te și ia aminte, întoarce-te și privește-Mă! Nu te lăsa copleșit de situație, oricare ar fi aceasta! Vreau să-ți dau ceva! Ce să-ți dau! Pe Mine Însumi! Da, vreau să-ți dau harul Meu și prin acesta pe Mine Însumi și să te fac Dumnezeu! Voiesc să fii ceea ce sunt și Eu, adică Dumnezeu, pentru că te iubesc, te doresc, pentru că ești făptura Mea și pentru tine le-am făcut și le fac pe toate.”

În ciuda faptului că ceea ce i se întâmplă omului este cercetarea lui Dumnezeu, el nu poate să o vadă astfel. Se gândește că nu rezistă, socotește că durerea este prea mare, că necazurile sunt copleșitoare, că chinurile sunt irezistibile, și zice: ,,Ce să mă fac? Nu mai pot!” Lucrurile nu stau, însă, așa! Tocmai pentru că suferi, pentru că ești constrâns, că ai înlăuntrul tău răni, că vin asupra ta toate, că nu mai există nici o nădejde, nici o cale de ieșire, nici sprijin sau mângâiere, tocmai că ți se întâmplă toate acestea, nu este numai un indiciu, ci însăți dovada prezenței lui Dumnezeu. Dovada că Se preocupă de tine, că El Se apropie de tine și chiar te atinge. Te vede, te știe, te înțelege și vrea să te miluiască.

Deci, oprește-te o clipă, ai puțină răbdare și pune-ți nădejdea în Dumnezeu!

De ce suferi atât de mult, de ce te simți atăt de rănit, atăt de descurajat, de ce crezi că te sufoci, că te pierzi? De ce!? Nu din altă pricină, ci pentru că înlăuntrul tău există multă împotrivire. Și iată cum lucrează împotrivirea aceasta. Să spunem că există că o fortăreață, o întăritură pe care vrăjmașul o atacă. Cu cât cel care este în interiorul fortăreței opune mai multă rezistență, cu atât atacatorul își întărește mai mult puterile, își întețește atacurile ca să cucerască fortăreața, să spargă zidurile, să dărâme porțile, să intre înăuntru și să o strivească. "

[MariS_]

În prealabil postat de Melissa

CE INSEAMNA SUFERINTA?- arh. SIMEON KRAIOPOULOS

"Oprește-te puțin și ia aminte!

Frate, îngăduie Dumnezeu să ai o strâmtoare, o durere, o suferință, o greutate, îngăduie să trăiești ceva care te copleșește până în străfundurile existenței tale? Este o binecuvântare! Te cercetează Dumnezeu! Este ca și cum ți-ar spune: ,,Sunt aici! Oprește-te și ia aminte, întoarce-te și privește-Mă! Nu te lăsa copleșit de situație, oricare ar fi aceasta! Vreau să-ți dau ceva! Ce să-ți dau! Pe Mine Însumi! Da, vreau să-ți dau harul Meu și prin acesta pe Mine Însumi și să te fac Dumnezeu! Voiesc să fii ceea ce sunt și Eu, adică Dumnezeu, pentru că te iubesc, te doresc, pentru că ești făptura Mea și pentru tine le-am făcut și le fac pe toate.”

În ciuda faptului că ceea ce i se întâmplă omului este cercetarea lui Dumnezeu, el nu poate să o vadă astfel. Se gândește că nu rezistă, socotește că durerea este prea mare, că necazurile sunt copleșitoare, că chinurile sunt irezistibile, și zice: ,,Ce să mă fac? Nu mai pot!” Lucrurile nu stau, însă, așa! Tocmai pentru că suferi, pentru că ești constrâns, că ai înlăuntrul tău răni, că vin asupra ta toate, că nu mai există nici o nădejde, nici o cale de ieșire, nici sprijin sau mângâiere, tocmai că ți se întâmplă toate acestea, nu este numai un indiciu, ci însăți dovada prezenței lui Dumnezeu. Dovada că Se preocupă de tine, că El Se apropie de tine și chiar te atinge. Te vede, te știe, te înțelege și vrea să te miluiască.

Deci, oprește-te o clipă, ai puțină răbdare și pune-ți nădejdea în Dumnezeu!

De ce suferi atât de mult, de ce te simți atăt de rănit, atăt de descurajat, de ce crezi că te sufoci, că te pierzi? De ce!? Nu din altă pricină, ci pentru că înlăuntrul tău există multă împotrivire. Și iată cum lucrează împotrivirea aceasta. Să spunem că există că o fortăreață, o întăritură pe care vrăjmașul o atacă. Cu cât cel care este în interiorul fortăreței opune mai multă rezistență, cu atât atacatorul își întărește mai mult puterile, își întețește atacurile ca să cucerască fortăreața, să spargă zidurile, să dărâme porțile, să intre înăuntru și să o strivească. "

Mult folositoare sunt si aceste cuvinte ale arh. Simeon. Mult adevar in ele. Multumim, Melissa.
Har, smerenie si jertfa de sine.