Un exercitiu de imaginatie

Mulţumesc de mesaj, Eugen!

Domnule Eugen,sa stiti ca acest ,,Acum"este esenta,ma bucur enorm ca ati pronuntat acest cuvant.Am auzit toti despre acea talentata si tanara pianista din Romania care a fost gasita moarta in apartamentul sau din Viena.Un anevrism cerebral,o hemoragie si totul s-a terminat abrupt.Viitorul parea atat de frumos si promitator,avea si o fetita minunata si totusi acum i-a sosit clipa,si tot ce era lumesc a devenit nerelevant.Oamenii au omagiat-o,s-au tras salve,a primit o decoratie pe sicriu.Aceste aspecte insa sunt efemerul lumii.Oare in ce stare a plecat la Dumnezeu?Isi marturisise pacatele,se impartasise,traise o viata curata?Nu stim dar Dumnezeu stie.Totul a venit pe neasteptate,cand nimeni nu ar fi crezut.

Lumea spune: ,,Esti tanar,ai timp".Fals,poti pleca la noapte(Luca 12,20) sau peste cateva momente de acum.Lumea spune ,,Mai este pana la judecata,mai are Dumnezeu rabdare".Fals,momentul doar Tatal il stie si precum este aratat in Sfanta Scriptura clipa va veni pe neasteptate(Matei 24,36-44).Lumea spune: ,,N-ai gija,nu esti mai rau ca altii".Fals,asta nu te mantuieste si nici nu te face mai bun.Uitati-va la spusele Apostolului Pavel,indemnul este pentru toti: ,,În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!"(II Corinteni 5,20).

Nimic nu este mai important decat cum vei fi cand iti va sosi ceasul.Iar acel moment poate fi oricand.S-ar putea sa nu mai ajungi la urmatoarea spovedanie si sa iti para rau ca nu ti-ai marturisit pacatele.S-ar putea sa nu mai ai parte de Impartasanie si cat vei regreta ca nu te-ai straduit mai mult sa fii vrednic de ea.S-ar putea sa nu mai ajungi la urmatoarea slujba si cat iti va parea de rau ca te gandeai la problemele tale efemere cand se inaltau rugaciuni catre Dumnezeu sau ca cele spuse de parinte,in predica,ti-au intrat pe o ureche si ti-au iesit pe alta.Nu este o gluma,totul este foarte serios doar necuratul vrea sa luam totul la un pret derizoriu,platind cu sufletul.

Totul este acum,maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Sa luam aminte,cum spuneti dvs,la pilda celor zece fecioare.Timpul este acum.Fiecare clipa care curge va sta in folosul nostru sau spre judecarea noastra,nu este o inclinatie morbida sau apocaliptica,ci un indemn pe care toata Scriptura,toti sfintii,l-au dat.Trebuie sa luam totul foarte in serios,sa curatam din launtru orice s-ar pune intre noi si Dumnezeu.Orice facem trebuie sa fie din acesta perspectiva,a mantuirii sufletului.Orice spunem,orice vorba si orice actiune ne vor sta in fata.Sa luam totul foarte in serios,sa ne ajutam,sa ne sprijinim unii pe altii,Biserica are usile deschise,sa intram in ea,sa nu stam afara,sau singuri sau neglijenti.Este soarta noastra pentru o eternitate,aici si acum se decide si nu stim cat timp avem fiecare.

Fratilor,oameni buni,sa luam totul foarte in serios,este cel mai important lucru pe care il putem face in acesta viata.Este un dar viata,un dar ce iti da timp sa te pregatesti pentru vesnicie.Cu credinta in suflet si sa facem tot ce putem noi pentru mantuire si Dumnezeu ne va sta alaturi in tot timpul pana la sfarsitul veacurilor.Doamne ajuta!+

[sophia]

Si mie mi-ar fi placut sa-i cunosc pe toti, dar mai ales pe Iisus.
Cineva spunea mai sus ca intr-o zi vom sta totusi in fata Lui si a altor sfinti.
Eu spun ca nu este acelasi lucru.
Mi-ar fi placut sa pot vorbi cu El in timpul vietii (mele), ca sa aflu unele lucruri si sa invat de la El cum doreste sa fiu si sa traiesc si pe ce drum sa o iau, ce este bine pentru mine.
Cand vom sta in fata lui, va fi prea tarziu si probabil ca vom regreta unele
lucruri.

Mi-ar fi placut sa cunosc acei oameni care au suferit transformari majore, de ex. Maria Magdalena, sau Maria Egipteanca, pe parintii Sf. Fecioare.

Dar mi-ar fi placut sa stiu si cum erau oamenii pe atunci si cum si de ce au putut sa-l aleaga pe celalalt spre a fi eliberat si cu cata cruzime trimeteau
la moarte.

E bine totusi sa stim si despre alte parti implicate. Si dupa? Ce s-a intamplat cu acei oameni dupa? Cei de acolo din piata care au cerut sa-l
puna pe cruce, oare s-au lamurit? Cu Sinedriul, cu Pontius Pilatus etc.

Dar mai presus de toate as fi vrut sa-l vad si sa-l aud pe El, sa vorbesc cu El.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Totul este acum, maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Sa luam aminte,cum spuneti dvs,la pilda celor zece fecioare. Timpul este acum. Fiecare clipa care curge va sta in folosul nostru sau spre judecarea noastra,...

Aş dezvolta acestă idee menţionând faptul că după concepţia marelui teolog, Sf. Maxim Mărturisitorul, Adam a fost creat fără imaginaţie. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeaşi activitate. De aceea nu-şi închipuia nimic, nici nu se robea simţurilor şi formelor lucrurilor ce decad sub simţuri. Ci fără a întrebuinţa puterea inferioară a fanteziei a-şi imagina forme, culori, chipuri şi distanţe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezi şi spirituale.

Dumnezeu este în afară de toate simţurile şi lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanţă şi loc, ca o fiinţă fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni şi mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginaţie. Prin urmare, fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei.

Revenind la ideea Pelerinului spre Rasarit să luăm aminte căci timpul este mai scump decât aurul, aşadar să nu dăm curs imaginaţiei în detrimentul rugăciunii, imaginaţia fiind o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu.

[Eugen7]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Domnule Eugen,sa stiti ca acest ,,Acum"este esenta,ma bucur enorm ca ati pronuntat acest cuvant.Am auzit toti despre acea talentata si tanara pianista din Romania care a fost gasita moarta in apartamentul sau din Viena.Un anevrism cerebral,o hemoragie si totul s-a terminat abrupt.Viitorul parea atat de frumos si promitator,avea si o fetita minunata si totusi acum i-a sosit clipa,si tot ce era lumesc a devenit nerelevant.Oamenii au omagiat-o,s-au tras salve,a primit o decoratie pe sicriu.Aceste aspecte insa sunt efemerul lumii.Oare in ce stare a plecat la Dumnezeu?Isi marturisise pacatele,se impartasise,traise o viata curata?Nu stim dar Dumnezeu stie.Totul a venit pe neasteptate,cand nimeni nu ar fi crezut.

Lumea spune: ,,Esti tanar,ai timp".Fals,poti pleca la noapte(Luca 12,20) sau peste cateva momente de acum.Lumea spune ,,Mai este pana la judecata,mai are Dumnezeu rabdare".Fals,momentul doar Tatal il stie si precum este aratat in Sfanta Scriptura clipa va veni pe neasteptate(Matei 24,36-44).Lumea spune: ,,N-ai gija,nu esti mai rau ca altii".Fals,asta nu te mantuieste si nici nu te face mai bun.Uitati-va la spusele Apostolului Pavel,indemnul este pentru toti: ,,În numele lui Hristos, aşadar, ne înfăţişăm ca mijlocitori, ca şi cum Însuşi Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!"(II Corinteni 5,20).

Nimic nu este mai important decat cum vei fi cand iti va sosi ceasul.Iar acel moment poate fi oricand.S-ar putea sa nu mai ajungi la urmatoarea spovedanie si sa iti para rau ca nu ti-ai marturisit pacatele.S-ar putea sa nu mai ai parte de Impartasanie si cat vei regreta ca nu te-ai straduit mai mult sa fii vrednic de ea.S-ar putea sa nu mai ajungi la urmatoarea slujba si cat iti va parea de rau ca te gandeai la problemele tale efemere cand se inaltau rugaciuni catre Dumnezeu sau ca cele spuse de parinte,in predica,ti-au intrat pe o ureche si ti-au iesit pe alta.Nu este o gluma,totul este foarte serios doar necuratul vrea sa luam totul la un pret derizoriu,platind cu sufletul.

Totul este acum,maine s-ar putea sa fie prea tarziu.Sa luam aminte,cum spuneti dvs,la pilda celor zece fecioare.Timpul este acum.Fiecare clipa care curge va sta in folosul nostru sau spre judecarea noastra,nu este o inclinatie morbida sau apocaliptica,ci un indemn pe care toata Scriptura,toti sfintii,l-au dat.Trebuie sa luam totul foarte in serios,sa curatam din launtru orice s-ar pune intre noi si Dumnezeu.Orice facem trebuie sa fie din acesta perspectiva,a mantuirii sufletului.Orice spunem,orice vorba si orice actiune ne vor sta in fata.Sa luam totul foarte in serios,sa ne ajutam,sa ne sprijinim unii pe altii,Biserica are usile deschise,sa intram in ea,sa nu stam afara,sau singuri sau neglijenti.Este soarta noastra pentru o eternitate,aici si acum se decide si nu stim cat timp avem fiecare.

Fratilor,oameni buni,sa luam totul foarte in serios,este cel mai important lucru pe care il putem face in acesta viata.Este un dar viata,un dar ce iti da timp sa te pregatesti pentru vesnicie.Cu credinta in suflet si sa facem tot ce putem noi pentru mantuire si Dumnezeu ne va sta alaturi in tot timpul pana la sfarsitul veacurilor.Doamne ajuta!+

Domnule Pelerin Spre Rasarit si eu va multumesc si subscriu asertiunii dvs.

In acest sens reamintesc cuvintele Mantuitorului...
"25. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi ACUM este, când morţii (duhovniceste) vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
26. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
27. Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
28. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte (adormiti, morti) vor auzi glasul Lui,
29. Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii. "(Ioan 5)

Deci una este glasirea Domnului Iisus Hristos ce ne cheama ACUM la pocainta sincera, smerenie sincera, dragoste onesta... in Sfanta Sa Biseirca prin Sfintele Taine dupa invatatura Sfintilor Parinti si alta este glasirea Domnului Iisus Hristos care va fi la a doua Sa venire intru slava, ce va chema pe toti cei adormiti la judecata finala (care asa cum am precizat in numeroase postari nu trebuie vazuta in sens juridic asa cum afirma romano-catolicii si protestatnii, ci judecata trebuie vazuta in sens tamaduitor, conform filocaliei, cand fiecare om - ajutat de Judecatorul drept Hristos Iisus si Sfintii Sai - constientizeaza doar ce a ales: viata sau moartea... duhovniceasca. Dumnezeu nu ia libertatea nici unei fiinte intelectuale, caci dragostea duhovniceasca implica libertatea duhovniceasca. "cel ce VREA sa vine dupa MINE" ACUM... spune Domnul Iisus Hristos si "lasa mortii (duhovniceste) sa isi ingroape pe mortii (fizic, adormiti) lor"... cai "cel ce crede/traieste/vietuieste/cunoste in/cu Mine nu va vedea moartea (duhovniceasca) in veac, ci s-a mutat de la moartea (duhovniceasca) la viata (duhovniceasca) vesnica").

Cei ce au "urechi de auzit" si nu doar asa de "ornament"... urmeaza pe Hristos Iisus, in Sfanta Sa Biserica, in Sfintele Taine dupa modelul Sfintilor Parinti... inceputul fiin evident nastrea din nou prin Tainta Sfantului Botez in numele Sfintei Treimi cand omul incepe viata duhovniceasca prin harul Duhului Sfant... ce este mai apoi potentat prin celelate Sfinte Taine si evident prin "colucrarea cu fica si cutermur a mantuirii personale" (Filip 2,12) impreuna cu Hristos Iisus.

Sfintii Parinti afirma inechivoc: doar nu cadavru nu poate fi constient de harul Duhului Sfant (in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine...)!

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Putem vorbi cu El oricind si oriunde. Cata vreme e chiar in inima noastra...

[Eugen7]

În prealabil postat de Annyta

Mulţumesc de mesaj, Eugen!

Doamne ajuta Annyta. Sa multumim Domnului si Sfintilor Sai... caci de la ei invatam: teologia, teopraxia, teognosia.

Domnul Iisus Hristos sa ne daruiasca har si pace.

[Eugen7]

În prealabil postat de ioan cezar

Putem vorbi cu El oricind si oriunde. Cata vreme e chiar in inima noastra...

si in inima noastra ESTE asa cum ne invata Sfintii Parinti: prin pocainta sincera, smerenie sincera, dragoste sincera, constiinta curata (curatata si functionala)... in Sfintele Taine, Sfanta Biserica... prin harul Duhului Sfant (confirmat inechivoc... dupa cum ne invata Sfintii Parinti.)

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

As dori sa va mai pun,daca nu va este cu suparare,o intrebare generala,cumva tot din perspectiva topicului,privind de la imaginea trecutului spre prezent.In Faptele Apostolilor capitolul 2,dupa cuvantarea apostolului Petru,este descrisa comunitatea primilor credinciosi sa spunem.Conform Sfintei Scripturi ea arata cam asa.Dupa predica apostolului starea lor era acesta: ,,Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?"Apostolul Petru le pune in fata urmatorul indemn: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt.Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru."Consecinta a fost urmatoarea: ,,Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete.Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.Si tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi."Modul de viata determinat de aceste aspecte a fost urmatorul:,,Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii."Efectul asupra altora era urmatorul:,,Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul."Iar actiunea lui Dumnezeu era acesta: Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.".

Pare o imagine parca idealizata in comparatie cu prezentul.Parca nu prea mai vezi azi asa ceva.De ce credeti ca aceasta stare de fapt esta atat de rara in ziua de azi?Ce anume aveau ei si nu avem noi?Ce anume face diferenta,ce anume ne desparte de modul lor de viata?V-a indemnat cineva,in viata dvs de credinta,sa traiti asa?Sa fi fost acele clipe doar exceptie sau am pierdut ceva pe drum?Sau ce ne-a schimbat,de ce ne-am schimbat?Am mai putea acum sa traim asa?

Astept cu mare interes opiniile dvs.Multumesc anticipat,Doamne ajuta!+

[Eugen7]

În prealabil postat de ovidiu b.

Aş dezvolta acestă idee menţionând faptul că după concepţia marelui teolog, Sf. Maxim Mărturisitorul, Adam a fost creat fără imaginaţie. Mintea lui era curată, uniformă, statornică, în aceeaşi activitate. De aceea nu-şi închipuia nimic, nici nu se robea simţurilor şi formelor lucrurilor ce decad sub simţuri. Ci fără a întrebuinţa puterea inferioară a fanteziei a-şi imagina forme, culori, chipuri şi distanţe, privea cu peterea superioară a sufletului, care-i intelectual, cuvinte imateriale, limpezi şi spirituale.

Dumnezeu este în afară de toate simţurile şi lucrurile ce se simt, afară de orice formă, culoare, distanţă şi loc, ca o fiinţă fără formă, neînchipuită, fiind pretutindeni şi mai presus de orice, - tot astfel este dincolo de orice închipuire, în afară de orice imaginaţie. Prin urmare, fantezia e o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din cauza unor neajunsuri ale ei.

Revenind la ideea Pelerinului spre Rasarit să luăm aminte căci timpul este mai scump decât aurul, aşadar să nu dăm curs imaginaţiei în detrimentul rugăciunii, imaginaţia fiind o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu.

Subscriu asertiunii pe care o consider pertinenta.
In acest sens doresc sa adaug ca una este imaginatia ca facultate intelectuala contemplativa si alta este contemplatia intelectuala duhovnicesca conform filocaliei.

Mintea induhovnicita nu are nevoie de imaginatie intrucat are cognitia intelectuala (atat rationala cat si contemplativa) a realitatii atat fizice cat si duhovnicesti. Cand mintea (intelectul uman) a "gustat" (duhovniceste evident) din comoare contemplatiei (vederea duhovniceasca pe acest nivel) nu se mai amageste cu nici o imaginatie... dupa cum ne invata Sfintii Parinti Filocalici.

Totusi din punct de vedere filozofic nu trebuie sa blamam imaginatia, intrucat o minte onesta (precum cea a lui Socrate) poate ajuge la concluzia ca Dumnezeu trebuie cautat, dorit, iubit si nu putea concepe viata fara conlucrare, comuniune cu divinitatea.
Imaginatia ajuta foarte multe intelectul uman si in stiinta, in intelegerea modului in care functioneaza universul (fara a putea face referire la cauza si scopul acestui mod de functionare al universului).

Asadar, consider ca putem concluziona: imaginatia duhovniceasca este de factuira draceasca, insa imaginatia filozofica, stiintfica nu este nici buna nici rea in since ci poate fi utila in aceste domenii folosita adecvat dar poate fi si daunatoare folosita iadecvat.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.