Poetul si omul ADRIAN PAUNESCU

[lore86]

su eu sunt de parere ca daca fiecare si-ar vedea de domeniul pe care s-a specializat, bine ar fi, lucrurile ar merge muuult mai bine in tara si lumea asta

cand fiecare isi da cu parerea intr-un domeniu strain de competentele lui, se ivesc probleme mari.

asa se intampla si in teologie, cand fiecare care a citit cate ceva incepe sa formuleze idei care de care mai lipsita de duhul ortodox, si iaca asa se nasc ereziile.....

una e sa iti placa sau sa nu-ti placa un anumit lucru, alta e sa fi "doxa" si sa devi critic.

În prealabil postat de Traditie1

Evident că e doar părerea mea după cum și ce spui tu e părerea ta. Nu am nimic cu tine, nu știam că ești poetă. Apreciez mesajele tale și nu-mi voi schimba părerea despre tine.

Îţi respect părerea dar era suficient să o spui răspucat o dată şi mai ales fără ură.Sunt convină că pe măsură ce te vei maturiza (căci eşti deosebit de inteligent) vei înţelege cât de importantă este dragostea şi îngăduinţa între oameni.
În rest...numai bine îţi dorescşi nu mai fi aşa extremist căci din extremism se naşte dictatura!

[Traditie1]

În prealabil postat de lore86

su eu sunt de parere ca daca fiecare si-ar vedea de domeniul pe care s-a specializat, bine ar fi, lucrurile ar merge muuult mai bine in tara si lumea asta

cand fiecare isi da cu parerea intr-un domeniu strain de competentele lui, se ivesc probleme mari.

asa se intampla si in teologie, cand fiecare care a citit cate ceva incepe sa formuleze idei care de care mai lipsita de duhul ortodox, si iaca asa se nasc ereziile.....

una e sa iti placa sau sa nu-ti placa un anumit lucru, alta e sa fi "doxa" si sa devi critic.

Asta e o mentalitate regresivă și fixistă, potrivit căreia o facultate e singura modalitate de a deveni autorizat într-un domeniu. Sunt oameni fără studii de specialitate mai avizați decât cei care le au și în general excelența într-un domeniu, mai ales când e vorba de artă, ține de eforturile personale, nu de studiile urmate.

Cei care exagerează rolul studiilor universitare sunt oameni limitați, fără inițiativa cultivării pe căi autodidacte și în general fără inițiativă dar cu un complex de superioritate balcanic, oameni care gândesc prin șabloane și din pricina cărora merg prost lucrurile în România.


Și fiindcă e vorba de "omul" Păunescu, iată poezia Vă mulțumesc:

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.



După părerea mea, sunt foarte puțini poeți adevărați în literatura română, în afară de Eminescu și Bacovia ceilalți mi se par doar niște versificatori, care nu au avut nimic de spus. Dar acest individ cu limba lată face parte din șleahta de nevertebrate cea mai dezagreabilă. De ce Nichita Stănescu nu a scris nici măcar o poezie adulatoare? Faptul că Păunescu a însemnat mult în tinerețea unora dintre noi nu înseamnă că el trebuie apărat. Trebuie să avem puterea să ne desprindem de ce a fost greșit în trecutul nostru, să fim iubitori de adevăr și dreptate.

[Traditie1]

Și dacă nu e suficient citiți și scrisoarea plină de lingușeli adresată lui ceaușescu după o cuvântare:



Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986“

Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

Trist şi singur şi umilit, cum sunt, dat la o parte de forţe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzân-du-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se va auzi, datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit, uitând probabil în tristeţea mea sinucigaşă chiar şi ştiinţa de-a mă mai eventual bucura, am avut, totuşi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

Începusem să cred că adevărul va ajunge greu la dumneavoastră şi boceam cu capu-n pernă, câteodată, pierderea acestei şanse, pe care mi-o explicam prin sistemul triumfalist şi viciat, de dezinformare criminală, care e aproape fatal să apară într-o lume care nu-şi mai conservă dialectica şi opoziţia.

Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment. Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric.

Vineri, 7 februarie, am căutat un ziar cu cuvântarea dumneavoastră în toată Capitala, îmi spusese tata de cu noapte că v-a auzit la televizor şi că aţi vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani şi mă roagă să vă transmit că, dacă e nevoie de dânsul pentru apărarea României şi a fiinţei dumneavoastră, la care ţine ca la adevăratul eliberator al ţării, vă stă la dispoziţie cu viaţa lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puşcăriile, nedreptăţile, dar în care nu şi-a permis niciodată să-şi trădeze credinţa în ceea ce a iubit şi iubeşte.

Şi-ntr-un târziu am găsit un ziar, şi parcă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr, dar am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă. Dar când am văzut că sunteţi încă atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist şi de necruţător cu adevăraţii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trăieşte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cărui geniu sunteţi nutrit, am înţeles nici pentru mine, nici pentru ceilalţi oameni, care au fost îndepărtaţi sistematic şi programatic de dumneavoastră, nimic esenţial nu e pierdut.

Că am pierdut funcţii, că am fost terfelit, că mi s-au oprit cărţile şi mi s-a confiscat abuziv ceea ce am construit corect la Breaza, că nu mi se mai îngăduie să public şi că sunt practic interzis în ţara mea nu înseamnă nimic: un fleac în raport cu marea fericire, cu extraordinara fericire că Tovarăşul nostru, că Omul nostru, în care ne-am investit speranţele şi tinereţea, ştie adevărul despre ţară şi nu-i lasă pe mincinoşi, pe duri, pe incompetenţi să triumfe. La multe rele v-au îndemnat ei şi unele, din păcate, s-au şi comis, dar există o compensaţie istorică, există o revanşă a adevărului şi sunteţi autorul unui gest pe care mă văd obligat să-l numesc istoric, deşi cuvântul „istoric“ e cam obosit de prea multă întrebuinţare, şi când trebuie, şi când nu trebuie.

Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut că le-aţi lăsat să apară, să fie cunoscute de acest popor care vă iubeşte, în ciuda faptului că îl fugăresc şi-l chinuie diverşi oameni cu putere, care au neruşinarea să se prevaleze de numele dumneavoastră în acţiunea lor de subminare a economiei naţionale, a agriculturii româneşti, a spiritualităţii româneşti, pentru că, după toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România să fie uşor remorcată de falsele idei înnoitoare de la răsărit.

Şi ce-or mai vrea ei? În loc de Hora Unirii, pe care dumneavoastră aţi restituit-o ţării, să ieşim în piaţa mare şi să jucăm, în frunte cu incompetenţii, pe care i-aţi demascat, la începutul acestui februarie 1986, şi care nu vă vor iubi niciodată, să ieşim şi să jucăm o Gorbaciovskaia pe furate, până într-un punct, şi-un ceardaş, o Kadarească de la acel punct încolo.

Eu, tovarăşe Secretar General, fie că mă vor omorî azi, fie că mă vor ierta până mâine, înjurat şi de Europa Liberă şi de Moscova, şi de Budapesta şi vai, şi de Bucureşti, cred în ceea ce am apucat să cred în August 1968, când mi-aţi făcut onoarea să mă primiţi în singurul partid comunist care s-a opus deschis violenţei, invaziei, coaliţiei împotriva libertăţii, Partidul Comunist Român.

Mi s-a putut părea, şi-mi dau seama că am greşit, că adevărul nu va mai ajunge niciodată întreg la dumneavoastră. Dar sufletul dumneavoastră întreg, mintea dumneavoastră pătrunzătoare, caracterul dumneavoastră neînfricat v-au condus spre o analiză de o unică acuitate şi care trebuie să rămână în istoria economică şi socială a României moderne un document definitiv.

Vedeţi dumneavoastră, cuvintele sunt iarăşi prea obosite, prea le-au ponosit vopsitorii de ocazie, linguşitorii de toată mâna şi detractorii de toate felurile. Dar cu ce să vă comunic emoţia mea? Acesta este Adevăratul Nicolae Ceauşescu al Istoriei Românilor, marele patriot revoluţionar, necopleşit de rutină şi capabil de gesturi epocale, pe care noi toţi ceilalţi s-ar cuveni să-l transformăm în realitate. În valori, competenţe, beneficiu social.

Acum, poporul român aşteaptă măsurile organizatorice pe care le anunţă cuvântarea şi care să aşeze lângă dumneavoastră oameni competenţi şi credincioşi. Dar acelaşi popor care vă iubeşte aşteaptă şi acele acte revoluţionare prin care sistemul osificat şi nefertil pentru înnoiri să fie radicalizat, spre a purta nu amprenta leninistă, ci amprenta lui Nicolae Ceauşescu, cel mai de seamă gânditor politic al situaţiei României sale.

Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial.

Va trebui ca democraţia pe care aţi promovat-o principal şi neabătut să funcţioneze ca o nouă pârghie a progresului economic: şi în industrie, şi în agricultură, şi în ştiinţă, şi în cultură. Dar, vai, Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca să vă dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de cărţi şi întreaga producţie editorială stă, iar fierberea în cultură nu e bună şi nu face bine renumelui culturii române.

Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986. Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte.

Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.

Iată de ce am considerat că nu e deplasat să vă trimit aceste rânduri. Ar fi, după opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastră şi arătate naţiunii să fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-aţi oferit să nu rămână izolată, vremelnică şi să nu pară o terapie momentană, când e vorba de fapt de nişte vicii de fond, care ţin în loc mersul înainte al acestei patrii care vă e atât de scumpă. Aş vrea să cred că noi toţi vom înţelege în spirit critic şi autocritic marele dumneavoastră exemplu de înţelepciune şi curaj.


http://old.cotidianul.ro/adrian_paun...tra-46584.html


Iată cum îl lingea pe cel care ne adusese în cel mai înalt grad de umilire, teroare şi sărăcie, pe duşmanul la a cărui cădere poporul a trăit cea mai mare bucurie din istoria recentă a României.


Mărturisesc că am fost un admirator al lui Vadim, nu ca poet ci ca ziarist şi politician, dar în prezent realizez că a fost o greşeală. Atât timp cât aceşti oameni nu se dezic public de trecutul lor, nu admit că au greşit, ei nu trebuie priviţi altfel decât ca nişte adulatori fără principii morale, nişte lichele.

În prealabil postat de Traditie1

Asta e o mentalitate regresivă și fixistă, potrivit căreia o facultate e singura modalitate de a deveni autorizat într-un domeniu. Sunt oameni fără studii de specialitate mai avizați decât cei care le au și în general excelența într-un domeniu, mai ales când e vorba de artă, ține de eforturile personale, nu de studiile urmate.

Cei care exagerează rolul studiilor universitare sunt oameni limitați, fără inițiativa cultivării pe căi autodidacte și în general fără inițiativă dar cu un complex de superioritate balcanic, oameni care gândesc prin șabloane și din pricina cărora merg prost lucrurile în România.


Și fiindcă e vorba de "omul" Păunescu, iată poezia Vă mulțumesc:

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.



După părerea mea, sunt foarte puțini poeți adevărați în literatura română, în afară de Eminescu și Bacovia ceilalți mi se par doar niște versificatori, care nu au avut nimic de spus. Dar acest individ cu limba lată face parte din șleahta de nevertebrate cea mai dezagreabilă. De ce Nichita Stănescu nu a scris nici măcar o poezie adulatoare? Faptul că Păunescu a însemnat mult în tinerețea unora dintre noi nu înseamnă că el trebuie apărat. Trebuie să avem puterea să ne desprindem de ce a fost greșit în trecutul nostru, să fim iubitori de adevăr și dreptate.

Îl iubea pe Ceauşesc dragul meu sau doar se prefăcea ca să poată publica dar nu-i plăcea sistemul.Toţi avem slăbiciuni.
Sub vorbe mieroase în acele vrtemuri de cumplită cenzură spunea lucruri pe care nici în intimitatea câminului tău nu îndrăzneai să le spui.
Ti-aş recomanda să-l citeşti pe Păunescu stând cu picoarele într-un lighian cu apă rece.
Avea curaj !
"Dau lumii dau lumii de ştire /iubesc,am curaj şi mă tem!"

[apologetdindamasc]

În prealabil postat de Traditie1

Și fiindcă e vorba de "omul" Păunescu, iată poezia Vă mulțumesc:

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.
.................................................. ...

Da, "omul" Păunescu l-a apreciat pe Ceausescu pentru unele calitati pe care acesta le avea. A recunoscut-o si o recunoaste si acum. A crezut si in sistemul comunist. Nu de putine ori poetii sunt naivi.

Uneori insa, cand a avut o alta pozitie fata de Ceausescu si de sistem, A.P. a exprimat-o in versuri:

Analfabetilor
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.

V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.

V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.

V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.

V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.

V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.

V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.

V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.

V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.


Eu nu am cunostinta sa fie scrisa o poezie atat de incisiva nici macar de cei mai invederati opozanti ai sistemului comunist. Daca dumneavoastra stiti una, as fi interesat sa o citesc.

[zaharia_2009]

Eu opinez mult mai scurt : este brinza buna in burduf de ciine ! Dar nu este unicul exemplu in literatura romana sau in stinta si tehnica romaneasca . Precum a facut Paunescu au mai facut si multi altii inaintea lui .
Ia sa ne aducem aminte de Macedonski care si-a pus poalele in cap denigrindu-l pe marele Eminescu considerindu-i-se mult superior in creatia literara, si ca el si Calinescu (care s-a crezut culmea criticii si productiei literaturii romane) si tot la fel a facut si Octavian Goga intrind intr-un guvern legionar penibil (probabil ca ducea dorul ridicolului !) si chiar patriarhul Miron Cristea in functia de caimacan umplindu-se si el de ridicol (de ce a acceptat functia aceasta un patriarh , D.zeu stie? cind rostul si folosul unui asemenea om este in cu totul si cu totul alta parte); la fel de prost a dat-o si N. Titulescu cind din ordinul ocultei a cheltuit o parte din bugetul tarii cumparind 3 avioane de vinatoare, armament de artilerie si individual pe care l-a donat comunistilor spanioli in lupta cu generalul Franco sustinind ciuma comunista dinainte de instalarea bolsevismului in Romania. Si exemple mai sunt inca !
Pt. asememenea motive mereu am pus intrebarea : la ce le-a folosit multa lor scoala acestora ? ... la a se umple de rusine si ridicol pe care culmea , nici nu au vrut sa-l recunoasca , sa se smereasca , sa se intoarca si sa fie vii ! Iata cum arata un suflet strain de dumnezeire . Dumnezeirea nu se poarta pe buze ci in inima (precum este exemplul Sf. Ignatie teoforul), dar daca in inima este arid , atunci se vede limpede ca ai trait doar pt. tine si pt. lumea aceasta !
Dar asemenea comportamente si atitudini contradictorii si nemeritorii sunt si aici in nasul nostru cu extraordinar de multi forumisti . Ceea ce ne arata ca :

PINA LA SFIRSITUL TUTUROR LUCRURILOR PUTINI OAMENI SE DOVEDESC A FI CU ADEVARAT BUNI !

Cei mai multi ,,tradeaza" sau cedeaza nepermis de usor si penibil !
Pe linga acest ,,mare poet roman" cum multi frati se bucura a constata, a jubila si a-l apara, iubitor si in prezent a doctrinei socialisto-comuniste , Sfintul Valeriu Gafencu , de exemplu, cum va apare ? Unul a fost martir pe altarul comunismului iar celalalt a facut ,,mariri" pt. acelasi altar !

Este ,,bine" ca va intra cu aceiasi masura in suflet sfintii si lingaii comunismului !
Chiar daca frati sau surori serioase se vor supara pe mine pt. aceasta parere prefer sa fiu sincer si sa spun ca sfintul este sfint iar ,,cintaretul" tortionarilor este cu totul altceva. Nu pot incapea laolata in aceiasi constiinta si suflet sfintul cu tortionarul indirect ! Asa au vrut ei sa-si aleaga drumuri diferite , si pt. asta ii vad mult diferiti ... chiar daca Valeriu Gafencu nu a editat multe volume de poezi ! Niciodata Paunescu nu a dat inapoi sau sa se dezica de doctrina satanica socialist-comunista ci o sustine si la aceasta virsta . Atit l-a ajutat multa lui scoala si genialitate ca sa-l descopere si sa-l inteleaga pe D.zeu !

În prealabil postat de zaharia_2009

Eu opinez mult mai scurt : este brinza buna in burduf de ciine ! Dar nu este unicul exemplu in literatura romana sau in stinta si tehnica romaneasca . Precum a facut Paunescu au mai facut si multi altii inaintea lui .
Ia sa ne aducem aminte de Macedonski care si-a pus poalele in cap denigrindu-l pe marele Eminescu considerindu-i-se mult superior in creatia literara, si ca el si Calinescu (care s-a crezut culmea criticii si productiei literaturii romane) si tot la fel a facut si Octavian Goga intrind intr-un guvern legionar penibil (probabil ca ducea dorul ridicolului !) si chiar patriarhul Miron Cristea in functia de caimacan umplindu-se si el de ridicol (de ce a acceptat functia aceasta un patriarh , D.zeu stie? cind rostul si folosul unui asemenea om este in cu totul si cu totul alta parte); la fel de prost a dat-o si N. Titulescu cind din ordinul ocultei a cheltuit o parte din bugetul tarii cumparind 3 avioane de vinatoare, armament de artilerie si individual pe care l-a donat comunistilor spanioli in lupta cu generalul Franco sustinind ciuma comunista dinainte de instalarea bolsevismului in Romania. Si exemple mai sunt inca !
Pt. asememenea motive mereu am pus intrebarea : la ce le-a folosit multa lor scoala acestora ? ... la a se umple de rusine si ridicol pe care culmea , nici nu au vrut sa-l recunoasca , sa se smereasca , sa se intoarca si sa fie vii ! Iata cum arata un suflet strain de dumnezeire . Dumnezeirea nu se poarta pe buze ci in inima (precum este exemplul Sf. Ignatie teoforul), dar daca in inima este arid , atunci se vede limpede ca ai trait doar pt. tine si pt. lumea aceasta !
Dar asemenea comportamente si atitudini contradictorii si nemeritorii sunt si aici in nasul nostru cu extraordinar de multi forumisti . Ceea ce ne arata ca :

PINA LA SFIRSITUL TUTUROR LUCRURILOR PUTINI OAMENI SE DOVEDESC A FI CU ADEVARAT BUNI !

Cei mai multi ,,tradeaza" sau cedeaza nepermis de usor si penibil !
Pe linga acest ,,mare poet roman" cum multi frati se bucura a constata, a jubila si a-l apara, iubitor si in prezent a doctrinei socialisto-comuniste , Sfintul Valeriu Gafencu , de exemplu, cum va apare ? Unul a fost martir pe altarul comunismului iar celalalt a facut ,,mariri" pt. acelasi altar !

Este ,,bine" ca va intra cu aceiasi masura in suflet sfintii si lingaii comunismului !
Chiar daca frati sau surori serioase se vor supara pe mine pt. aceasta parere prefer sa fiu sincer si sa spun ca sfintul este sfint iar ,,cintaretul" tortionarilor este cu totul altceva. Nu pot incapea laolata in aceiasi constiinta si suflet sfintul cu tortionarul indirect ! Asa au vrut ei sa-si aleaga drumuri diferite , si pt. asta ii vad mult diferiti ... chiar daca Valeriu Gafencu nu a editat multe volume de poezi ! Niciodata Paunescu nu a dat inapoi sau sa se dezica de doctrina satanica socialist-comunista ci o sustine si la aceasta virsta . Atit l-a ajutat multa lui scoala si genialitate ca sa-l descopere si sa-l inteleaga pe D.zeu !

Nu l-am comparat pe Păunescu cu sfinţii!

Pentru Valeriu Gafencu sunt convinsă că Dumnezeu a pregătit Împărăţia Cerurilor.

Nici nu am spus că ar avea acest poet contemporan vreo tangenţă cu religia deşi..."are şi el credinţa lui" şi nici nu m-am dezis de nimic frate Zaharia!

Părerile contrare mie îmi sunt de ajutor,nu am deschis acest subiect pentru ca lumea să.-mi cânte n strună.
De supărat nu mă supăr nici pe dumneata şi nici pe Andrei.Sunteţi useri pe care vă respect şi vă citesc chiar dacă nu suntem meru pe aceiaşi lungime de undă.

Ştii ce m-a impresionat în cartea "Sfinţii Închisorilor"despre care nu ştiam nimic până acum câţiva ani(spre ruşinea mea)?
În celula unde erau închişi Valeriu Gafencu împreună cu alţii era şi un comunist.Felul cum s-au comportat aceştia cu "fiara de comunist" aşa cum i-aţi spune voi ,a făcut dovada treptei duhovniceşti pe care erau aceşti sfinţi încă din viaţa adică s-au purtat mai frumos decât cu prietenii,acesta făcându-l pe comunist să devină un creştin adevărat.
Câţi dintre noi ar putea să facă ca ei?
Este atâta ură în acest popor nenorocit!

[Daniel777]

În prealabil postat de dorinastoica14

Este atâta ură în acest popor nenorocit!

Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie.Poporul roman este cel mai evlavios popor de pe pamant! Este o afirmatie a lui Klaus Kenneth ,la care eu consimt.Asa cred ca este! Ura este de la diavol,si cu atat mai mult este prezenta la popoarele care nu au ortodoxia la baza....
Sunt mandru de poporul roman,insa nu sunt mandru de ortodoxia unor personalitati,printre care si Adrian Paunescu.Nu mai spun si de altii ca sa nu polemizam pe alta tema.

Ai sa-mi spui ca nu vorbeai de ortodoxia lui Paunescu ,ci de valoarea poeziilor lui.Parerea mea este ca nu se poate niciodata desparti omul de opera,asa cum suntem invatati prost la scoala, la limba si literatura romana.
Caracterul omului se releva si in calitatea poeziei sau a operei.

[anna21]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu incerc să-ţi schimb părerea dar uite cât de frumos scrie despre copilărie...

"Pune-ţi copile capul pe pernă
Dormi şi visează bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce ţi-am promis.
....
Mie-mi trec anii,ţie-ţi vin anii
Poate că mâine îţi va fi greu
S-acepţi că astăzi eu ţi-am spus nani
Dar nani,nani,frumosul meu!

(Leagăn pentru toată copilăria)

Nu te supara pe mine, Dorina, dar aceasta poezie imi pare mai degraba anticrestina, cum a mai observat cineva. ("În vise viaţa este eternă" sau "visul este lumea ce ti-am promis'). Este ca si um ar incuraja copilul sa scape de realitate in lumea imaginara. Asta fac necredinciosii.
Cei credinciosi stiu ca Domnul Iisus Hristos este intotdeauna aproape, chiar si in durere.

(Exista o intreaga literatura care leaga visul fie de stari alterate ale constiintei, fie de explorarea sinelui, fie de drumuri initiatice... ca Alice in tara minuni/oglinzi, exemplul cel mai cunoscut, incat eu devin alerta de cate ori se promoveaza visul unui copil. Astazi visul cred ca este lucrul cel mai cautat si cel mai vandut. Doar daca stai sa te gandesti la masina media.. ce ofera? Vise si rupere de realitate.)