Parintele Petroniu Tanase

pe parintele nu l-am cunoscut personal dar il iubesc mult.....

[SIZE=+1]Protosinghelul Petroniu Tanase s-a nãscut în anul 1914, în comuna Fãrcasa (judetul Neamt). Cãlugãrit si format duhovniceste în obstea Mãnãstirii Neamt, este un mare iubitor si împlinitor al ordinii, tãcerii si smereniei. Este licentiat în Teologie, dar a urmat si studii de Matematicã si Filosofie. [/SIZE]
[SIZE=+1]Dorul de desãvârsire i-a îndrumat pasii spre Sfântul Munte Athos, unde se nevoieste din anul 1978, fãcând parte din a doua generatie e monahi trimisã de patraiarhia Românã de atunci spre a revigora monahismul din Schitul românesc Prodromu. [/SIZE]
[SIZE=+1]Apreciat si iubit deopotrivã în Grecia si România, Pãrintele Petroniu este staretul Schitului Prodromu. Si dacã vei ajunge prin acel loc si te va întâmpina un bãtrân înalt, putin adus acum, slabit de ascezã si binevoitor, sã stii cã acela este Pãrintele Petroniu... [/SIZE]

http://www.nistea.com/duhovnici/pari...omu/index.html



Parintele Petroniu Tanase Despre specificul ortodoxiei romanesti: "Sunt lucruri foarte interesante si frumoase in ortodoxia noastra romaneasca. Fiecare tara isi are amprenta si specificul ei crestin ortodox. Nu putea sa se intample altfel cu poporul roman... Sunt lucruri ce tin de evlavia credinciosilor nostri simpli. De exemplu ducandu-ma odata acasa de Pasti, in Joia Mare, o batrana se intorcea tarziu acasa si mama a intrebat-o de unde vine. A raspuns ca vine de la o vecina care este bolnava. Domnul Hristos a spalat astazi picioarele ucenicilor, eu sa nu fac nimic? M-am dus si am spalat picioarele la o femeie bolnava, in pat. O femeie fara carte
Sau alt exemplu. Tot la Pasti se fac cozonaci. La exclamatia : Ce frumosi cozonaci! se raspundea: Nu pentru mancare i-am facut asa fumosi, asa este fata Domnului Hristos la Pasti. Sunt intr-adevar lucruri foarte interesante si frumoase in ortodoxia noastra romaneasca.Parintele Petroniu Tanase este egumenul schitului romanesc Sfantul Ioan Botezatorul, "Prodromul" de la Sfantul Munte Athos. De fel din judetul Neamt, parintele Petroniu s-a calugarit in obstea Manastirii Neamt. Imprejurarile istorice l-au purtat prin mai multe manastiri din tara, pentru ca in 1970 sa ajunga la schitul romanesc din Athos. Iubitor al slujbelor, proto-psalt neintrecut si profund teolog parintele Petroniu se distinge prin rigoarea sa morala, prin exigenta calugareasca, asprimea cu sine dar si cu cei din jurul sau. De numele sau si al celor cativa tineri care au rezistat ritmului vietii monahale impuse de acesta, se leaga renasterea schitului romanesc din Sfantul Munte in ultimii ani. Au venit odata si aici, la un congres al ecumenistilor.Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combatut si vorbeam mereu de Hristos. Iar ma intrebau: “De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos”. S-au suparat teribil si, dupa ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru ca vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. Lupta catolicismului n-a avut o baza spirituala, crestina, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuza Todea ca suntem Biserica tradatoare. Doua mii de preoti ortodocsi au stat in inchisoare. Eu am fost in inchisoare si n-am vazut nici un preot unit. Toti s-au facut ortodocsi sau au intrat in diferite intreprinderi in care faceau pe turnatorii.

[COLOR=maroon]Pãrintele PETRONIU TANASE, dela Schitul Podromu[/COLOR]

[COLOR=maroon][/COLOR]

ISTORIA ICOANEI FACATOARE DE MINUNI DE LA MÂNASTIREA PRODROMU
"Marimea Sfintei Icoane este de 1 metru si 10 cm în lungime, iar latimea este dupa proportiune. Fata Maicii Domnului si a Domnului sunt de culoarea grâului, nasul, gura si barbia sunt foarte potrivite la masuri, iar ochii atâta dar au, ca si cum ar soarbe inima privirilor ; cu toate acestea, cautatura este cu stapânire".
"Oricine reuseste sa ajunga pe Sfântul Munte Athos este protejat de Maica Domnului. Sa te închini si sa saruti cu evlavie icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care se afla în biserica noastra !" Sunt cuvintele pe care mi le-a spus parintele Petroniu Tanase, staretul celui mai mare asezamânt monahal românesc athonit - Mânastirea Prodromu, când am pasit în curtea lacasului. Mi-a daruit o carticica, tiparita în 1906, despre aceasta icoana deosebita, numita "Prodromita" (înainte-Mergatoarea). Voi încerca sa povestesc, pentru cititori, "istorisirea minunatei zugraveli si a minunilor ce a savârsit Prea Sfânta Nascatoare de Dumnezeu prin Sfânta Sa Icoana, scrise în cinstea Maicii Domnului de Arhimandritul Antipa Dinescu, superiorul Mânastirii Prodromu".
În timpul ridicarii sfântului lacas (1852-1866), parintele staret Nifon era preocupat de "dobândirea unei sfinte icoane a Maicii Domnului, care sa fie spre mângâiere confratimii si a vizitatorilor, totodata protectoare si de griji purtatoare a acestei sfinte noi Mânastiri".
Vorbind cu mai multi zugravi de pe Athos,parintele Nifon nu a gasit nici un mester iscusit care sa zugraveasca, pe scândura de tei, icoana Maicii Domnului, purtându-l pe Iisus în partea stânga a bratelor. Parintele impusese si niste conditii : în tot timpul lucrului, pictorul trebuia sa se roage la Maica Domnului, sa citeasca Acatistul sau Paraclisul în toate zilele, sa nu manânce, nici sa bea înainte de a lucra, iar dupa mâncare sa nu mai lucreze, sa se pazeasca în curatenie trupeasca pâna la terminare, sa fie marturisit la duhovnic, sa nu se certe sau sa se urasca cu nimeni.
În anul 1863, parintele Nifon, însotit de parintele ieromonah Nectarie, veni în România. Într-o buna zi, ajunsesera cu treaba si prin târgul Iasilor. Aici, aflara de un anume Iordache Nicolau, zugrav evlavios. Acesta primi cu bucurie conditiile impuse, dar "se umilea, zicând ca-i tremura mâinile de batrânete si nu mai poate zugravi asa de bine si de curat ca altadata". Cei doi calugari îl încurajara si el se puse pe lucru.
În câteva zile, a terminat de zugravit, cum s-a priceput mai bine, vesmintele si celelalte parti ale icoanei, lasând la urma Sfintele Fete, dupa cum este arta zugravirii icoanelor. S-a apucat si de reprezentarea chipurilor Maicii Domnului si a lui Iisus, dar degeaba, nu reusea sa le zugraveasca bine. Mâhnit, lasa lucrul pâna a doua zi ; dis de dimineata, se apuca de lucru, dar în loc sa repare, mai rau schimonosea chipurile. I-a chemat pe cei doi parinti. Acestia, vazând lucrarea, se întristara, crezând ca nu este voia lui Dumnezeu si a Maicii Domnului ca noul lacas Prodromu sa aiba un dar si o mângâiere duhovniceasca.
Zugravul acoperi icoana cu o pânza si se duse la culcare. A doua zi, dupa câteva matanii, intra în camera de lucru. A dezvelit icoana, iar vazând-o, a cazut în genunchi, proslavind pe Maica Domnului : chipurile îndreptate si bine încuviintate, pline de har dumnezeiesc si de veselie ! Peste noapte, se savârsise minunea !
Iata ce a scris, chiar atunci, Iordache Nicolau, în prezenta ucenicilor sai : "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfânta Icoana a Maicii Domnului, cu însasi mâna mea, la care a urmat o minune : dupa ce am ispravit vesmintele, dupa mestesugul zugravirei mele, m-am apucat sa lucrez Fetele Maicii Domnului si a Domnului Iisus Hristos. Privind eu chipurile, cu totul a iesit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul. Seara, m-am culcat scârbit, nemâncând nimic în ziua aceea. A doua zi, dupa ce m-am sculat, am facut trei matanii Maicii Domnului, rugându-ma sa-mi lumineze mintea, sa pot ispravi Sfânta Ei Icoana. Când m-am dus sa ma apuc de lucru, am aflat chipurile drese desavârsit precum se vede. Vazând aceasta minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fara numai am dat lustru cuviincios, desi cu greseala am facut aceasta, ca sa dau lustru la o asemenea minune".
Aceasta este povestea sfintei icoane, scrisa la 29 Iunie 1863 ; manuscrisul se afla în arhiva Mânastirii Prodromu.
Iordache a trimis un ucenic sa-i înstiinteze pe cei doi parinti - Nifon si Nectarie. Vestea zugravirii divine a icoanei s-a raspândit cu iuteala, întreg târgul Iasilor adunându-se la poarta zugravului sa vada minunea. Veni însusi mitropolitul Calinic Miclescu, care, vazând icoana, se închina pâna la pamânt în fata ei.
Istoria consemneaza multe minuni savârsite de icoana: "tot felul de suferinzi au venit a se închina în fata Maicii Domnului si a se stropi cu aghiazma. S-au tamaduit prin aceasta Sfânta Icoana bolnavi de friguri, surzi, cu dureri de cap, de masele, de ochi, de vatamare, îndraciti, cari sufera de boala copiilor si alte multe feluri de boale".
Parintii Nifon si Nectarie plecara din Iasi cu icoana, însotiti de mare alai. Au ajuns la Husi, la Bârlad, apoi la Galati. Din Galati, cu vaporul austriac "Loid", se îndreapta spre Athos. Ajunsi la schela mânastirii românesti Prodromu, cei doi parinti au trimis veste sa coboare toti preotii, îmbracati în vesminte, sa întâmpine Sfânta Icoana cu cântece si tamâieri.
În mânastire se afla un monah topit de boala, care numai prin faptul ca respira se cunostea ca este viu.
Inochentie, caci asa se numea el, s-a trezit la intrarea icoanei în biserica. S-a îmbracat si a cerut sa fie însotit pâna la icoana ; a îngenunchiat si a grait : "Maica Lui Dumnezeu, de-mi este cu folos sa mai traiesc, însanatoseste-ma, caci cred ca poti, iar de nu, fie voia Ta, cum voiesti, Stapâna mea, si cum ma cunosti, asa fa cu mine". Inochentie s-a întors pe picioare în chilia sa. A cerut camasa curata ca sa se schimbe, apoi s-a împartasit.
Icoana Maicii Domnului este cinstita în fiecare an,în ziua de 12 Iunie, când se face serbare mare, cu priveghi toata noaptea.
Rugaciunea pe care o spun preotii este urmatoarea: "Prea Sfânta Stapâna, de Dumnezeu Nascatoare, pururea Fecioara Marie, protectoarea si aparatoarea noastra, cerem a Ta nebiruita aparare. Împarateasa Cerului si a pamântului, ceea ce ai cu dreptate numele de «Prodromita», adica înainte-Mergatoare, întareste-ne întru lucrarea faptelor bune si ne du de mâna întru împaratia cea cereasca ; povatuieste-ne pe noi, toti drept credinciosii crestini, spre a vedea si vesnic a ne îndulci de marirea Fiului Tau si Dumnezeul nostru, ca Binecuvântata si Prea Proslavita Esti, în vecii vecilor, Amin".
Claudiu Ionescu
(Observatorul, August 1998)

Interviu cu Arhim. Petroniu Tanase, stareţul Schitului românesc Prodromu



[SIZE=+2]“Majoritatea nu trebuie sa renunte la specificul ei”[/SIZE]
- Parinte Staret, exista un curent de modernizare la Sfantul Munte Athos?
- Luxul, facilitatile tehnice nu se potrivesc cu spiritul manastiresc. Unele lacasuri primesc fonduri de la Uniunea Europeana, dar confortul nu este facut pentru duh, ci pentru trup. Prin navala lumescului, trairea athonita se dilueaza. Monahismul a fugit din lume, s-a izolat; dar duhul lumesc vine peste manastiri. Daca ele accepta duhul lumesc, isi pierd ratiunea de a exista si capata o falsa ratiune. Lumea in care traim acorda importanta numai pantecelui. Ca si cum omul ar fi numai trup. Sufletul nu pare sa mai fie important. Confortul si rasfatul sunt numai pentru trup. M-am uitat si eu in proiectul de constitutie al Uniunii Europene. Acolo nu se vorbeste nimic de Dumnezeu si de crestinism.
- Desi Europa este o creatie a crestinismului.
- Toate tarile europene sunt crestine. Sigur, exista evrei si vor exista si musulmani in cadrul uniunii, dar asta nu inseamna ca majoritatea trebuie sa renunte la specificul ei.
- Sunt mari presiunile pentru a deschide Muntele Athos si femeilor?
- Da, dar noi ne vedem de treaba. Nici vorba sa acceptam asa ceva. E gresit sa se creada ca Biserica e inapoiata, retrograda, ca s-au schimbat vremurile si ca trebuie si ea sa se modernizeze. Biserica este traditionalista tocmai pentru ca are niste valori de aparat. Nu e vorba de inchistare, ci de consecventa in sfintele randuieli
[SIZE=+2]“Nu putem vorbi despre o manastire romaneasca la Athos”[/SIZE]
- Sa vorbim putin, Parinte, despre contributiile romanesti la Muntele Athos.
- Timp de 500 de ani, romanii au ctitorit temeinic aici. Fonduri serioase, mosii, paduri au fost donate manastirilor. Voievozi precum Ştefan cel Mare, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu, Vasile Lupu, Matei Basarab, Neagoe Basarab au fost ctitori generosi ai manastirilor athonite. Şi astazi grecii se mai gandesc la ce au avut candva in Romania. Exista chiar calugari care se ocupa special de problema retrocedarilor. Se gandesc sa primeasca daca nu mosiile, macar despagubiri banesti. Manastirea Vatopedu a avut, in Tarile Romane, terenuri echivalente, ca intindere, cu intregul teritoriu al Muntelui Athos.
- Cu toate acestea, romanii nu au o manastire la Sfantul Munte…
- Romanii nu au venit la Muntele Athos si nu au facut donatii ca sa aiba o manastire. Au facut-o pentru desavarsirea lor sufleteasca. Am avut, candva, multi calugari la Marea Lavra, la Karakalou, la Dyonisiou. Sunt si acum multi calugari romani, raspanditi in Sfantul Munte. Dar noi nici n-am avut nevoie sa venim la Muntele Athos, pentru ca in Moldova si in Valahia viata monastica a rezistat, chiar si in timpul stapanirii otomane. Pe urma, aici suntem toti obligati sa avem cetatenie greaca, desi Sfantul Munte are o structura panortodoxa. Grecii abuzeaza de pozitia lor privilegiata in Munte. De exemplu, au stabilit o structura fixa, cu numai 20 de manastiri recunoscute. Restul nu pot fi decat cel mult schituri. Denumirea de “schit romanesc” ii irita pe greci (doar avem toti buletin grecesc!), asa ca, deocamdata, nu avem cum sa vorbim despre o manastire romaneasca. Aici, la Prodromu, acum 25 de ani, mai erau doar cativa calugari batrani. Acum, viata monahica s-a revigorat, am facut reparatii, am restaurat biserica, am adus apa curenta; ati vazut ce abundenta de bucate si ce multi credinciosi vin, desi schitul nu are nici o letcaie. Pentru ca Dumnezeu nu ii lasa pe credinciosii Lui in nevoie. S-a ingrijit de noi, si asta nu datorita virtutilor cuiva de aici. Poate datorita rugaciunilor parintilor batrani de demult.
[SIZE=+2]“Crestinismul este unul”[/SIZE]
- Cum este privit spiritul ecumenic, la Sfantul Munte?
- Aici, in Grecia, spiritul ecumenic nu are prea multa trecere. De fapt, ecumenismul are si el unele neajunsuri. Pentru ca protestantii si catolicii nu se gandesc sa renunte la nimic din randuielile lor. In schimb, Ortodoxia, care le este superioara prin trairea duhovniceasca (si cu asta a fost de acord si un teolog catolic german, care a fost aici), jeneaza si trebuie sa renunte la diferente. Pe vremuri, catolicii ne considerau eretici; sloganul lor era: “Inapoi la staulul lui Petru, oi ratacite !”. Incetul cu incetul, s-au mai indulcit, iar acum se vorbeste de Biserici surori. Catolicii tin foarte mult la primatul papal. Papa se considera conducator al Bisericii. Noi, ortodocsii, credem ca Dumnezeu este prezent si El conduce Biserica. Nu intelegem noi cum vine aceasta prezenta, pentru ca suntem limitati; dar toate rugaciunile le adresam la persoana a doua singular: “Tatal nostru care esti in Ceruri”, nu “Tatal nostru, care este in Ceruri”. Ştim ca Dumnezeu e prezent si ne rugam Lui. Crestinismul este unul. Numai dezvoltarile lui istorice sunt diferite. Şi Biserica crestina e tot una.
- A ramas ortodoxia romaneasca afectata de anii de comunism?
- Da, dar ranile se pot vindeca. Idealurile comunismului au fost inspirate de Satana. Viziunea materialista asupra existentei este straina de menirea omului. Omul trebuie sa se trudeasca pentru ca, de la nivelul la care se afla, sa se ridice, sa se innobileze, sa se sfinteasca, nu sa se coboare in animalitate. Prin credinta vom vindeca ranile comunismului. Şi prin asumarea propriilor noastre greseli.

[SIZE=+2]“In tot ceea ce facem, sa ne indreptam mintea catre Dumnezeu”[/SIZE]
- Trebuie cautate ratiuni si in propriile noastre vieti de zi cu zi, in amanuntele aparent nesemnificative?
- Sigur, toate au o ratiune si semnele lui Dumnezeu sunt peste tot.
- Si in darurile sufletesti.
- Sfantul Vasile cel Mare vorbeste despre Rugaciunea Mintii. Şi spune el ca nu trebuie sa zicem neaparat cuvinte de rugaciune, ci in tot ceea ce facem, sa ne indreptam mintea catre Dumnezeu. Cand ma trezesc dimineata, sa ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a mai dat o zi. Cand ma imbrac, sa-i multumesc pentru haine; cand mananc, pentru bucate. Daca fac treaba asta, am rugaciune necontenita, fara sa spun rugaciuni. “Rugati-va neincetat” nu se adreseaza numai isihastilor si calugarilor, ci fiecarui crestin. In tot ceea ce faci, gandeste-te la Dumnezeu. Parintele Paisie Olaru povesteste ca a venit, o data, o batrana la el si i-a zis: “Parinte, eu sunt analfabeta si nu stiu rugaciuni. Dar cand fac curatenie prin casa zic, in mintea mea: ŤDoamne, curata sufletul meu de pacate, ca sa fiu curata cum e casa meať. Şi cand spal rufe: ŤDoamne, spala relele din sufletul meu, ca sa-ti plac tie asa cum imi place mie o rufa curatať”. Fara sa stie, ea avea teologia Sf. Vasile!
- Cum trebuie sa privim necazurile?
- Spune Sf. Ioan Gura de Aur: de mare folos sunt necazurile, pentru ca ne curata de pacate si ne fac mai intelepti. Dumnezeu, in milostivirea Lui, ne da si incercari. Trebuie sa le rabdam, ca ele nu vin fara rost; nu trebuie sa ne revoltam. Daca stie Dumnezeu si numarul firelor de par din cap, atunci tot ceea ce vine asupra noastra e cu ingaduinta Lui. Iar daca Dumnezeu ingaduie ceva, aceea este numai spre folosul nostru. “Domnul a dat, Domnul a luat, fie Numele Domnului binecuvantat”. Zic unii: “De ce ma pedepseste Dumnezeu asa, ca n-am facut nici un rau ?”. Trebuie, dar, sa intelegem ca fiecare avem o cruce de dus, care nu e mai grea decat putem duce, si care ne e de folos.
[SIZE=+2][/SIZE]

[SIZE=+2]“Nu Dumnezeu condamna, omul alege”[/SIZE]
- Dupa moarte, sufletul se duce in Rai sau in Iad. Cat vor conta faptele din timpul vietii?
- In mod firesc, fiecare se duce dincolo cu inclinarile, cu gandurile, cu ceea ce a agonisit in viata. Fiecare fapta din timpul vietii conteaza. De exemplu, daca ai scris o carte frumoasa, de care s-au folosit multi, chiar si dupa moartea ta, si multi au avut folos sufletesc din ea, fiind ea prilej de virtute, atunci si tu vei avea parte din castig. Ai facut o fapta buna, ai ajutat pe cineva, te-ai ostenit cu folos, ai fost prilej de bine; toate faptele bune si toate efectele lor sunt pomenite pana la Sfarsitul Lumii, cand se vor judeca toate, bune si rele. Cand fiecare om va aparea in fata celorlalti in chip conform cu propria lui structura, pe care singur si-a alcatuit-o, prin tot ce a gandit si a facut. Toate relele si necuratiile vor aparea si cine, oare, va putea suferi rusinea aceea ? Dar chipurile dreptilor care au facut fapte bune si daruri placute lui Dumnezeu, care au ajutat la imbunatatirea si infrumusetarea lumii, vor straluci cu darul Duhului Sfant. Omul intra in vesnicie cu ceea ce strange aici. Cum te fasonezi aici, asa te prezinti lui Dumnezeu. Cum bine spun Sfintii Parinti: bagati de seama pe ce ziditi, pe paie, pe lemne ori pe piatra ? Pentru ca paiele si lemnele ard la sfarsit si nu ramai cu nimic. Sa fie zidaria voastra pe lucru care rezista la foc, adica la proba vesniciei. Fericit si dorit e sfarsitul pentru cel care a facut fapte bune, pentru ca de acolo incepe bucuria cea vesnica. Pentru omul care a trait numai in pacat, moartea este cumplita.
- Poate condamna Dumnezeu la suferinta vesnica?
[COLOR=Red]- Nu Dumnezeu condamna, omul alege. Pentru ca se duce in vesnicie cu pacatele de aici. Desfranat ai fost, sau betiv, sau in vrajmasie, asa te duci dincolo. Aici, pe Pamant, iti poti satisface aceste porniri; si crima poate sa-ti ofere satisfactie. Omul ramane cu aceste inclinari pacatoase si pe lumea cealalta. Numai ca acolo nu si le mai poate satisface. Pentru pacatos, astea sunt chinurile Iadului. Setea infricosata, foamea, pofta. Nu e pedeapsa; omul e chinuit de propriile lui optiuni gresite. Nu Dumnezeu ne ofera Iadul; El ne spune: “Mergeti si mosteniti Imparatia Cerurilor”. Omul aduce Iadul cu dansul. Va sa zica, Iadul si Raiul ni le pregatim noi, aici. Cu ce ne ducem dincolo, aceea avem.[/COLOR]
[COLOR=Red]- Care este soarta necrestinului, dupa moarte?[/COLOR]
[COLOR=Red]- Orice si oriunde ar fi, omul are posibilitatea sa se desavarseasca si sa fie fericit. Paganii, care din firea lor fac cele ale legii, se mantuiesc. Fiecare om are in sine semintele virtutii; trebuie doar sa le faca sa rodeasca. Fiecare avem in buzunare bani ca sa cumparam ce vrem; depinde de noi sa cumparam lucrurile de care avem intr-adevar nevoie. Si fiecare este judecat dupa stadiul in care se gaseste. Multe lacasuri sunt in Imparatia Cerurilor.[/COLOR]
Interviu realizat de Filip-Lucian Iorga, in colaborare cu Florin Ionescu si Cristi Stroe
Lumea credintei, anul III, nr. 7(24)

Interviu cu arhimandritul Petroniu Tanase

[b][color=red][size=2]SA RESPIRAM AERUL ASA CUM IL RESPIRAM PE DUMNEZEU[/size][/color][ /b]
http://www.youtube.com/watch?v=LWsM9Ln6ilE

[color=red][size=2]FATA DE SECTANTI CE ATITUDINE TREBUIE SA AVEM[/size][/color]

Doamne ajuta!
Razvan

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!

Fata de sectanti ce atitudine trebuie sa avem

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=b7hHFrtdCDc