Despre orfani sau cei din casele de copii

[Eliana]

Din pacate, ceea ce spune Sophia este foarte adevarat. Legea adoptiei la noi in tara este extrem de severa si incurcata + ca se percep spagi colosale si din acest motiv un numar foarte mare de copii sunt fortati sa traiasca in orfelinate, departe de caldura unei familii.

Sunt multe familii care nu pot avea copii sau care au insa doresc sa si adopte iar daca statul ar acorda mai multa atentie acestei probleme sunt sigura ca ar gasi o solutie pentru usurarea procedurilor de adoptie si in acelasi timp pentru evitarea plasarii unui copil intr-un mediu nesanatos sau dubios.

În prealabil postat de sophia

N-am inteles ce doreste initiatorul acestui fir. Care este rostul discutiei, intrebarea?
Daca este insusi un copil de la casa de copii, il inteleg ca are greutati.
Ca sa fiu sincere pe mine ma indurereaza acest fir si altele despre copii orfani si preoti care ii aduna si ii ajuta.
Mi se pare f.nedrept.
Exista atatia oameni care ar dori sa infieze copii, chiar si romani din afara granitelor. Oameni care nu alta sansa sa aibe un copil si sufera.
Legea nu permite. Este f.severa.
De ce nu se duc acesti preoti si alti oameni si chiar cu copiii acestia necajiti, sa ceara la autoritatile tutelare sa dea drumul la adoptii? Sa faca petitii acolo. La ei sa ceara, nu aici.
De ce sa-i adune numai un preot sau altul?
Se intampla exact ceea ce spune acest copil mai sus.
Nu sunt dati la adoptie si pe urma casa de copii nu mai stie ce sa faca si incotro sa-i trimita si nu au nimic asigurat.
La fel si preotii. Este f.bine ca-i aduna si ajuta. Dar de la o varsta, cand sunt mari, ce vor face cu ei? Vor deveni ca tanarul din gara Sinaia?
Sau ce planuri au pentru viitorul lor? De ce nu-i dau in adoptie mai de mici, cand inca se poate, cand inca pot sa le dea conditii mai bune si o familie?

Ce isi doreste? Simplu! Intelegere, dragoste, prieteni si mai ales acceptare.
Sti, fiecare om crede ca daca strangi acesti copii de pe drumuri sau daca le dai o mancare si niste haine cu asta s-a terminat tot. Nu o spun ca si repros, dar ceea ce traiesc acesti copii este o drama continua.
Bebelus fiind nu-i tine mama lor in brate, nu simt protectia si dragostea lor. Nu se joaca nimeni cu ei asa cum fac proprii parinti. Le ies primii dincuti, incep sa umble, descopera lumea SI SUNT SINGURI cand se intampla asta si chiar daca nu constientizeaza deja durerea isi face loc in inima lor. E crunt sa nu cresti cu dragoste materna. Si sa vezi cand incepe constientizarea acestui lucru...Si mai apoi cant toata lumea te respinge si tu sti ca asta NU este firesc si normal. Si cresti si prapastia aceasta se adanceste tot mai mult si mai mult. Nici nu realizam cat de cruzi sunt oamenii cu cei defavorizati, nu degeaba a subliniat Ionut anumite lucruri. Asa si este spre rusinea noastra!
Si sti ce se mai intampla, acesti copii iarta si uita si SPERA mereu si mereu in bunatate. De aceia a scris Ionut. Cauta bunatatea omeneasca cu care ne-a inzestrat Dumnezeu si lipsa careia o resimt ei cel mai acut. Unui orb prin compensatie se dezvolta auzul, unui copil parasit i se dezvolta constiinta lucrului de care a fost vaduvit. Ghici ce gaseste? Te-ai cutremura, crede-ma! Daca pana si pe un site Crestin Ortodox i se pune aceasta intrebare pe care ai pus-o tu ce sa mai creada? Si sunt ferm convinsa ca nu ai pus-o cu rautate.

În prealabil postat de Crestin_Simona

Ce isi doreste? Simplu! Intelegere, dragoste, prieteni si mai ales acceptare.
....................... Si sunt ferm convinsa ca nu ai pus-o cu rautate.

Si eu cred ca asta cauta, printre altele.
Ieri seara am urmarit o stire la TV: datorita lipsei fondurilor salariale si micsorarii salariilor, asistentii maternali au dat inapoi la (? cum se numesc acum?) casele de copii (?), copiii pe care-i aveau in ingrijire.
Micuti de cateva luni, cativa anisori care abia apucasera sa se obisnuiasca in noul camin, sa se ataseze de cineva. La un moment dat, unul din ei a spus "mama", oare care e urmatoarea lui mama?
O fetita ingrijita, scolarita in primele clase, era aratata facandu-si temele, iar langa ea, o femeie (decenta, serioasa altfel) spunea, de fata cu fetita presupun, ca nu mai face fata cu salariul acesta si va trebui sa o dea inapoi la centru acela de copii. Ce o fi in sufletul acelei fetite, auzind-o pe cea careia i-a zis pana azi mama ca trebuie sa o dea ca pe un obiect nedorit? S-a gandit oare cineva la ce SIMT acesti copilasi? Cata durere, suferinta, speranta naruita mereu, se aduna in sufletelele acestea?

Si ce face statul acesta pentru ei? Dincolo de vina parintilor de a-i fi lasat pe drumuri, statul acesta ce face?
Cum isi ingrijeste poporul acest stat roman?
In afara de cei in stare sa-si poarte singuri de grija, dar fata de care -si de acestia- statul are obligatii, cu ceilalti. neajutoratii, ce face statul acesta?
Copiii orfani, copiii abandonati, batranii singuri, persoanele cu handicap ce ajutor primesc de la acest stat, ca doar si ei fac parte din poporul roman.
Doar nu ne intoarcem la obiceiurile spartane!
Asta mai urmeaza cred, dupa atitudinea celor ce ar trebui sa aibe aceasta raspundere, pentru ca si-au asumat-o cocotandu-se la conducere.
Printre altele acesta este rolul lor.
Si l-au luat de buna voie, ba chiar promitand ca o sa aibe grija de "romani", "romani" in sus, "romani" in jos, cat mai accentuat acest cuvant. Nu doar pentru ciolan au ajuns acolo, asta ei nu o pricep.

"Dar între voi nu va fi asa: ci oricare va vrea sa fie între voi mai mare
sa va fie sluga; si cel ce vrea sa fie între voi întâiul sa fie tuturor sluga,
caci si Fiul Omului n-a venit ca sa-L slujeasca altii, ci ca sa slujeasca El
si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi."
(Marcu X,43-45)

Cel ce este in frunte este slujitorul celorlalti, asta nu pricep ei, ca a avea slujba la stat, slujba de conducere, slujba de raspundere, inseamna si a "sluji" celorlalti, iti asumi o raspundere atunci cand ajungi in frunte, daca te tin puterile, iar daca nu esti in stare sa faci fata unei asemenea raspunderi pleaca de acolo si lasa-l pe altul care este in stare. Nu inseamna goana dupa ciolan. Nu sunt in stare sa perceapa ca si-au asumat o raspundere fata de un popor.

Cata dreptate ai, Adriana din Cluj!

mesaj sters.

[ciprian22]

Unchii mei in mare parte au crescut la casa de copii pentru ca erau prea mici pentru a sta acasa.Dupa ce bunica mea a murit.Bunicul meu fiind la munca ei pe timpul anului scolar erau la internat.Tatal meu avand deja 16 ani era la caminul scolii unde facea practica.Am auzit lucruri ff urate referitor la caracterul care se forma acolo.Au crescut la un orfelinat din Iasi ai mei fiind din comuna Strunga jud Iasi.Acum ca si maturi nu se prea pot adapta si fiecare in parte au avut probleme.Tatal meu a avut 9 frati din care cativa au trecut in nefiinta.Major fiind eu am la serviciu un om care este integrat dintr-un orfelinat..El"Sandu" este fix exceptia care confirma regula..este muncitor..asi vede de treaba si canta la mandolina..un lucru de exceptie pe care la invatat la orfelinat.Ca si copil provenit din acel mediu cred ca are mai putine sanse de integrare decat cei dintr-o familie..pentru ca la un moment dat sunt pusi in situatia de a alege sa lupte.P
entru ceva sau sa renunte..nimeni insa nu-i stimuleaza sa faca asta.Li se spune..ai note bune..te ajutam..nu ai note bune..pleci.Dar..cine ..sau catzi dintre noi vor sa invete la varsta pubertatii.Asa ca de multe ori ei iau decizii gresite..si sunt lasati sa le puna in aplicare pentru ca nu exista un real intreres pentru a fi adusi pe calea cea bune.Multi din cei care au grija de ei se bucura doar la salariu si atat.Cat timp nu au incidente..nimic nu conteaza.Perceptia generala fata de copii "integrati " in sistem de orfelinate este proasta..dar printe ei..se numara si acei care nu au avut destula ambitie pentru a fi cineva..pentru a reusi..sunt aceia ca noi care..trebuie doar putin stimulati pentrru a avea o viatza normala.Trebuie sa-i ajutam

În prealabil postat de ciprian22

Trebuie sa-i ajutam

Cum crezi ca putea face noi asta?

[mikicher77]

Buna tuturor.Va rog sa ma ajutati daca puteti.Caut un numar de telefon de la centrul de plasament Bucium din Iasi pentru a reusi sa aflu ce s-antamplat cu o fetita pe care am vrut s-o adopt acum cativa ani si nu am reusit.Ea se numeste Kassandra.Va rog sa ma ajutati daca puteti,ca eu sunt din Bucuresti si nu am cum sa ajung in Iasi asa de curand.Va multumesc anticipat.

[Dumitru73]

o solutie mai buna decat casa de copii, este asistenta maternala. o persoana primeste in grija un copil si este platita pentru asta. copilul traieste ca si cum ar face parte din familie.
problema este ca nu primeste bani in plus daca ia in ingrijire al 2lea sau al 3lea copil. pentru acestia primeste doar bani pentru mancare si cotele de intretinere.
am vazut la tv cazuri de femei care s-au dedicat acestei fapte bune si au luat in grija chiar si 4 copii, desi sunt platite doar pentru unul.
cunosc un caz, al unei vecine, care a infiat primul copil primit, iar acum are grija de al 2lea.

[ginia010]

Draga puiule...citesc mesajele oamenilor si ma gandesc ca daca ar sti mai bn despre ce vorbesti u cu adevarat in acele randuri ar intelege cu adevarat durerea ce sangereaza din ele si si-ar da seama...cat de putin graiesc mesajele lor...ar intelege poate ca este un strigat de ajutor ,un strigat carte ingnoranta oamenilor in general.Sunt multi oameni care pot ajuta ...si nu o fac ..sunt multi oameni care sufera,si nu sunt ajutati cand ar putea fi scapati de suferinta atat de usor.

Nu stiu ce sfaturi sa-ti dau decat sa ai speranta...si sa sti ca atunci cand o fata te va iubii cu adevarat va lupta cu parintii cu lumea si cu oricune i s-ar pune in cale si va fi cu tine orice ar fi.Iti garantez asta.

Pe 5 februarie se face un an de cand am o relatie cu un baiat care a crescut ca si tine..intr-un orfelinat ,care este ingrozit de un asemenea loc precum de insasi iadul,un baiat care a avut zile chiar mai crude...a fost silit la cersit si alte asemenea...Dar este cel mai brav baiat si cel mai nobil suflet din cate am cunoscut vreodata.I-am zis intotdeauna ca este eroul vietii mele,este modelul de nedoborare in fata greutatilor vietii.Alaturi de el am trait cate nu credeam ca am sa vad odata. Zi dupa zi viata unui copil fara parinti este un carusel in care si cel mai banal lucru devine o amenintare care poate rasturna cu totul sensul vietii sale si cu manutele sale de copil si tabacite de sapte ani de munca pe santier ,la cei 18 ani ai sai ( da de la unsprazece ani lucreaza.S-a tinut de un zugrav pana a acceptat sa-l invete meseria desii la inceput il gonea in suturi ) ) ,cu manutele sale mici si puternice si spatele neajutorat trebuie sa gaseasca o solutie,sa rezolve problemele de care in general parintii se ocupa ca fii lor sa fie paziti,sa caute adapost,sa gaseasca de lucru dupa programul de la firma pentru a face rost de banii necesari,si cand ajunge ostenit acasa de atata munca...atunci mai are de facut curat,de facut mancare si sa-ti spele lucrusoarele.


Pentru ca vorbeai de bolile psihile si fizice....nici prietenul meu nu a fost ferit.Din cauza batailor a facut un cheag la creier pe care nici un doctor nu are curaj sa-l opereze mai ales pt ca este slabit de munca si de putina mancare(pentru a rezista vara face mereu injectii cu vitamine B6,B12 ..si altele.Pentru ca nu odata mi-a lesinat in brate si nu odata a adormit si l-am trezit in palme k nu mai respira.Ma suna si mergeam la el de la scoala pentru ca nu se putea ridica din pat...nu m ai avea putere....).Este putin o cursa pe viata si pe moarte sa gaseasca o posibilitate sa se opereze,dar desii durerile de cap sunt cumplite( mai cu seama cand mai intampina cate o greutate ) are mult prea multe probleme pe cap incat acesta pb a ajuns pe un plan secundar nici nu are timp sa se gandeasca si la asta.
Tot din cauza vietii zbuciunate de pana acum este mereu agitat si se enerveaza usor,este dificil pentru ca orice il tulbura foarte usor si il nelinisteste.Dar si atunci cad se supara,in ochii lui este atata pace..si atata bunatate ca nu s-ar speria nici o musca.Ochii lui nu pot fi niciodata rai chiar de uneori gresesc si vrea sa ma certe nu reuseste caci imi pun un zambet pe buze ochii lui calzi.Incerc sa fiu si eu calma si cu ajutorul Lui Dumnezeu in timp s-au rezolvat atatea lucruri ,chiar de greseste are dorinta de a se indrepta si data viitoare nu se mai intampla.Nu stiu daca a invatat ceva de la mine..dar pot spune ca de la el am invatat cele mai sanatoase principii de viata,ma uit la el cu gura cascata cand vad cata intelepciune poate sa aiba la anii lui si cata maturitate in gandire.
A fost mereu bun la scoala si stie ca intro zi o sa fie un mare inginer,pentru ca stie ca poate.Dar mai are insa putin de indurat...


De ce am spus toate astea ..ca sa va spun ca "e greu" este prea putin spus...nu poti intelege cu adevarat atata amaraciune decat cand vezi de aproape.
SI CEL MAI MULT II AFECTEAZA FAPTUL CA NU AU UN LOC UNDE STATEA..NU AU ACEA STABILITATE .ASA CA OAMENI BUNI...DACA CHIAR VRETI SA AJUTATI UN OM LUATI-L IN CASA....O CAMERUTA CAT DE MICA,DA-TII SANSA DE A-SI CONSTRUI SINGUR UN VIITOR,PANA SE PUNE PUTIN PE PICIOARE.VA POT GARANTA CA CEI MAI MULTI DINTRE COPII ORFANI VOR, SI ISI DORESC ASTA.


Nici parintii mei nu au fost de acord cu el...dar timpul le-a demonstrat ca merita aprecierea lor si eu am mers inainte orice au avut de zis.Altceva insa ma nelinisteste ..duhovnicul meu nu este de acord cu el....."ca nu e de nasul meu"..si chiar sunt in cumpana....il iubesc ca pe sufletul din mine..dar pe de alta parte stiu ca trebuie sa fac ascultare.Si nu inteleg dc Dumenzeu ne-a lasat sa ne intalnim..si sa ne iubim atat...

Curaj ionut puiule,ce-i al au e pus de o parte,nu-ti pierde niciodata speranta pt ca viata mi-a deminstrat ca exact atunci cand totul pare pierdut,a doua zi se poate intampla o minune de nebanuit.Si mai am ceva de zis...tot din experienta asta :MAARE ESTE DUMNEZEU!!! nu ai idee...