Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan
Sau poate așa:
ANTIMINUNE
Nici un miracol, Doamne, în adânc.
Doar ochii Tăi, icoană, trec un zâmbet
Care mă-îmbie, iată, cu nou umblet.
Ca iarăși să Te beau, să Te mănânc…
Nici un miracol, Doamne, în adânc.
Un nor de muște negre-Ți pișcă fruntea.
Cu pas ușor în moarte Tu treci puntea
Ca să Te beau și ca să Te mănânc.
Nici un miracol, Doamne, în adânc.
Ești numai Tu, însingurat, pe Cruce.
Și te aud șoptind: „Chiar o poți duce!
Prin tine beau, acum, prin tine mânc.”
Și e minune! Când întinzi cu mine,
Chiar Mâna Ta, prin blidurile pline...
19.04. 2013
|
Ce poezie frumoasa! Cu adevarat frumoasa! Nu stiu... poate cuvantul frumoasa nu e potrivit. Poezia asta este... cumva..
Domnule Cezar, nu stiu daca e talent sau dor de Dumnezeu. Nu sunt critic literar dar sunt incantata de aceasta poezie si inca de una sau doua pe care le-am gasit in postarile dumneavoastra.
Mi-ar placea sa mai citesc. Sunt o mare cititoare de poezii crestine.
Continuati sa scrieti.