Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Viata monahala > Preotul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 11.10.2009, 17:45:51
Ratacitorul Ratacitorul is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Un duhovnic bun ar trebui sa-ti poata da sfaturi in viata reala!viata reala nu este despartita de credinta!De aceea am spus ca un duhovnic bun trebuie sa cunoasca mediul in care traiesti,problemele tale,si sa fie un bun psiholog!
Nu toti preotii sunt duhovnici si nu toti duhovnicii au har.Pe un duhovnic cu har nu il vizitezi numai la spovedanie ci si de cate ori ai probleme mai deosebite!Duhovnicul cu har este confidentul tau,este sfatuitorul tau,este mangaietorul tau si cel in care ai incredere(afara de Dumnezeu) cand toti te-au parasit!Un asemnea duhovnic il cauti indelung,dar cand l-ai gasit ai aflat comoara de pret.BOR are foarte multi preoti bine pregatiti,multi preoti cu har,dar din pacate,mai putini duhovnici cu har!Asta pt ca duhovnicia nu se preda din carti, ci se invata din experienta de duhovnic indelungata si mai ales de la alti duhovnici batrani si cu mult har.Din pacate la revolutie BOR(in manastiri si in mir)mai avea putini duhovnici batrani cu har de la care noile generatii de duhovnici sa invete.Dar situatia se amelioreaza si au aparut (mai ales in mir)o serie de duhovnici inbunatatiti in jur a 45-60 de ani care cladesc o noua patura de duhovnici buni in Romania.Din pacate sunt situatii punctuale ,unde preoti au luat duhovnicia nefiind ptregatiti pt asa ceva,dar din nevoia de a asigura spovedania !
__________________
Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul!
Reply With Quote
  #22  
Vechi 04.11.2009, 17:35:55
elena80 elena80 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 04.11.2009
Mesaje: 1
Implicit

Imi cer scuze daca deranjez pe cineva, vreau sa va spun ca sunt noua pe acest forum si sunt incepatoare in tot ce tine de religie, dar imi doresc sa nu mai fiu. Eu locuiesc la oras si de fiecare data cand merg la spovedit( de sarbatori) preotul ne spovedeste ca pe banda , adica nu am simtit niciodata ceva mai special, cum este cu duhovnicul. Imi doresc sa pot merge cu inima inaltata la un duhovnic dar nu stiu unde si cum pot gasi un duhovnic, asa ca daca aveti vre-un sfat pt. mine va multumesc,
Reply With Quote
  #23  
Vechi 04.11.2009, 17:49:01
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Bine ai venit Elena. Se intampla ca de multe ori sa mergem la spovedit, atunci cand si merg ceilalti - doar in ultimele zile din marile posturi. Si atunci, daca preotul ar sta mai mult cu o persoana de vorba, ar aduce nemultumire altora (caci cei care vin doar in aceste perioade nu stiu sa astepte) si de aici asa zisul spovedit pe banda. Dar daca si in alte situatii nu a aratat o grija deosebita fata de tine, atunci este indicat sa cauti un duhovnic. Daca esti din Bucuresti, iti pot da cateva nume.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 19.03.2012, 13:31:42
Marius22 Marius22 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.345
Implicit

"Ca duhovnic, trebuie multa intelepciune, rabdare, dragoste, osteneala, ca sa nu cazi in prizonieratul relatiilor sufletesti, pe nimeni sa nu inseli, sa nu indrumi gresit, sa nu tolerezi inselarea de sine, sa nu smintesti vreun om, incat el sa plece deznadajduit si sa nu se mai intoarca niciodata la Biserica. Duhovnicul trebuie sa se roage, sa aiba compatimire, sa fie cu dragoste, sa ierte, sa fie ingaduitor, sa rabde. Rolul duhovnicului, al preotului, este unul cheie, iar raspunderea lui este imensa.

Un preot, un duhovnic, nu trebuie nicicum sa devina prizonier. El trebuie sa fie liber, sa fie rob al lui Dumnezeu si nu al altcuiva. Trebuie sa aiba constiinta libera, trebuie sa spuna intotdeauna ce gandeste si sa faca intocmai ceea ce ii dicteaza constiinta. Nu trebuie sa vicleneasca ori sa fie fatarnic. De aceea se leaga de el multe inimi de copii si de varstnici. De asemenea, trebuie intotdeauna, cu toata sinceritatea, cu toata inflacararea inimii lui, sa raspunda la intrebarile care se ridica, la nevoile duhovnicesti ce‑i stau inainte. Trebuie sa auda si sa simta inima tulburata a copilului ori a tanarului si sa afle modul cel mai adecvat de a da un raspuns, de a intinde o mana, de a ajuta. Iar aceasta niciodata nu trebuie sa fie un act formal. Vai preotului care nu intelege acest lucru!" (Parintele Vladimir Vorobiev)
Reply With Quote
  #25  
Vechi 23.04.2012, 18:19:28
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

Adevaratul duhovnic este cel care se roaga, cel care cere de la Dumnezeu sa daruiasca oamenilor cuvantul potrivit. Duhovnicul care nu stie de rugaciune, va cauta sa-l faca pe ucenic dupa chipul sau si acest lucru e o mare ratacire.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 24.04.2012, 11:00:57
windorin's Avatar
windorin windorin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.402
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costel Vezi mesajul
Adevaratul duhovnic este cel care se roaga, cel care cere de la Dumnezeu sa daruiasca oamenilor cuvantul potrivit.
Duhovnicul care nu stie de rugaciune, va cauta sa-l faca pe ucenic dupa chipul sau si acest lucru e o mare ratacire.
Adevarat, precum si noi cautam adesea, cu sau fara voie, sa ii facem pe cei de langa noi asemenea noua.

Duhovnicul cel bun este acela langa care credinciosul ajunge sa isi vada pacatele.
Printr'un duhovnic bun, Dumnezeu il va lumina mai usor pe cel credincios.
Credinciosul trebuie sa inceapa lupta cu gandurile, cu cuvintele si cu faptele cele rele.

Sa nu uitam insa un lucru: avem duhovnicii pe care ii crestem, pe care ii educam, pe care ii meritam.
Mamele sa nasca si sa creasca toti copiii primiti de la Dumnezeu, din care vor rasari duhovnici sfinti.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)


Last edited by windorin; 24.04.2012 at 11:04:58.
Reply With Quote
  #27  
Vechi 24.04.2012, 21:50:39
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Pe 9 aprilie [2011] s-a săvârșit la Biserica Sfântului Gheorghe [din cartierul] Dionysios slujba de parastas la un an de la trecerea la odihna veșnică a sufletului răposatului părinte al nostru, Arhimandritul Marcu Manolis. S-a împlinit un an de la plecarea sa la Domnul și de la îngroparea sa în curtea Bisericii Sfântului Gheorghe. Atunci când mii de oameni au strigat „Sfânt, Sfânt, Sfânt” și au psalmodiat „Hristos a înviat!”. Sfântul său suflet a zburat către patria cerească aproape îndată după Paști. Anul acesta o mare de credincioși ortodocși – care cred că răposatul gheronda avea pecetea harului lui Dumnezeu, un mod spontan de viață patristică și pe care luptele și lucrarea sa duhovnicească i-a schimbat profund – au fost prezenți la pomenirea sa de un an. Mormântul său din curtea Bisericii Sfântului Gheorghe și participarea în număr mare a poporului credincios la slujbele pentru odihna sufletului Părintelui Marcu amintește oricărei autorități de stat, bisericești și locale că acest cleric simplu și smerit, care trăia neîncetat în rugăciune, spovedanie și slujirea Sfintelor Taine ale Bisericii, a transformat acea parohie, practic inexistentă, pe care a preluat-o în 1984, în centrul duhovnicesc al Atticii, în centru filantropic și în parohie ortodoxă internațională, la care ajungeau credincioși din toate colțurile Atticii și din alte țări, ca să se roage, să se spovedească și să guste roadele experienței pe care le avea răposatul gheronda. Când părintele Marcu a fost instalat în parohia Sfântului Gheorghe Dionysiou, Arhiepiscopul de atunci, dar și alți mulți clerici spuneau: „L-am trimis în exil.” Nu socoteau însă că acest cleric va transforma smerita bisericuță a Sfântului Gheorghe în centru ortodox duhovnicesc, în sfântă mănăstire în care se săvârșeau slujbele după rânduiala atonită. Pe 9 aprilie, sute de automobile în jurul Bisericii Sfântului Gheorghe. Bărbați, femei, tineri, tinere, familii, copii au fost prezenți la Dumnezeiasca Liturghie și la slujba de pomenire pe care au săvârșit-o Înalt Preasfințiții Mitropoliți, al Kifisiei, Amarousi-ului și Oropos-ului, kir Kirilos, al Glyfadei, kir Pavlos și al Gortinei și Megalopolis-ului, kir Ieremias.

Părintele Marcu nu avea palate. „Încasa” mulți bani, pe care îi dădea toți celor nevoiași. Lumea îl iubea pentru smerenia sa, pentru viața sa virtuoasă, pentru slujbele neîntrerupte pe care le săvârșea, pentru marea milostenie pe care o făcea. Cu cât mai mult dădea în stânga și în dreapta pentru ajutorarea celor nevoiași și deznădăjduiți, cu atât mai mult „încasa”, ca să aibă pentru ajutorarea celor suferinzi. Încrederea celor care îi dădeau bani era nelimitată. O dată a săvârșit un Maslu și i s-a oferit o sumă mare. Ca să nu fie judecat greșit pentru primirea acelor bani, a trimis un epitrop să taie chitanță pe seama bisericii Sfântului Gheorghe. Atunci capul familiei a spus: „Noi nu am dat banii pentru Sfântul Gheorghe. Noi i-am dat, pentru că știm că îi veți da săracilor”. Asemenea suflete au emoționant prin prezența lor la Dumnezeiasca Liturghie și la slujba de pomenire pentru odihna sufletului său și pentru așezarea lui în rândul Drepților și Sfinților. Caracteristica principală în timpul slujbei de pomenire în Sfânta Biserică și în afara ei: lacrimile multor semeni ai noștri care au fost prezenți pentru că au primit binefacerile Părintelui Marcu, fie duhovnicește, fie materialicește. Altă caracteristică: „Rugăciunea lui să ne însoțească și să se roage pentru noi toți, pentru Biserica Ortodoxă și pentru patria noastră”.
.....................

O altă scrisoare provine de la cineva cu numele de An… și a fost scrisă pe 7 aprilie, despre Părintele Marcu. Iat-o:

„Sâmbătă, 9 aprilie, este parastasul părintelui Marcu. Am dori foarte mult să fim și noi prezenți lângă el. Cu siguranță l-am face foarte bucuros și fericit pe părințelul nostru, pe acest om bun și de aur, care ne iubea pe toți ca pe copiii lui. Am face de asemenea bucuroși și pe oamenii care sunt alături de el și îl iubesc, se gândesc la el, îl respectă și se roagă pentru el. Că să spun adevărul, nu ne-a lăsat singuri, pentru că aici în închisoare avem biserica noastră și pe doamnele care ne iubesc și care neîncetat se îngrijesc de noi. De fiecare dată când vin aici ne aduc tot felul de daruri și de-ale mâncării. În general, fac tot ce pot, suficient cât să ne facă să evadăm puțin din această lume în care trăim aici. Îl avem și pe părintele Dorotheos, care și el este un om foarte bun, vine, ne vede, ne ascultă și ne sfătuiește. Eu personal m-am dus și m-am spovedit de multe ori și nu uit că de fiecare dată când vine, îmi spune: «Băiatul meu, copilul meu, mă rog și pentru cei dragi ai tăi». Desigur, știe pe de rost numele celor din familia mea. Sunt foarte bucuros că părințelul nostru, «părintele Marcu», l-a numit pe el, știind că o să ne iubească și o să ne viziteze, călăuzindu-ne să urmăm un drum corect și drept în viața noastră. Doresc să citiți această scrisoare pe care o scriu și să știe toată lumea de noi, care suntem deținuți, că am săvârșit anumite fapte rele, dar am învățat să prețuim și respectăm, să-i iubim pe oamenii cărora le pasă de noi și ne iubesc. Aș dori de asemenea să împărtășesc cu dumneavoastră ceva de care îmi aduc permanent aminte și îl am în fața ochilor, ca și cum s-ar întâmpla acum: prima mea spovedanie, pe care am făcut-o la școala noastră la părintele Marcu. Îmi aduc aminte că în acea perioadă eram speriat și mă temeam mult, în continuu mă gândeam la un vis pe care l-am văzut. A venit deci acest Înger al nostru și îndată ce i-am mărturisit visul și felul cum mă simțeam, m-a strâns în brațe și mi-a spus: «Nu te teme, toate vor fi bine. Roagă-te și roagă-L de Dumnezeu, citește Tatăl nostru». Am făcut ce mi-a spus și de atunci simt că viața mea a căpătat atâta dulceață, bunătate și frumusețe; m-am liniștit, m-am așezat. De asemenea, niște bune doamne care vin împreună cu surioara părințelului nostru la închisoare, mi-au dat fotografia părintelui Marcu și am lipit-o în agenda mea de telefoane. Și astfel, de fiecare dată când dau un telefon, îl văd și îmi amintesc de bunătatea lui și că toți copiii de aici îl strigam «Părintele nostru», pentru că toți știam cât de mult de iubea. Ne aduna pe toți, făcea un cerc mare și asculta chinurile noastre, problemele noastre, ne spunea întâmplări care au avut loc demult, minuni și multe pilde.

În fiecare zi de miercuri când ne vizita eram cu toții foarte bucuroși, fericiți, pentru că ne umplea de viață, de bucurie, de dragoste, asculta cu atenție câte aveam să îi spunem, ne întreba cum merge școala. Mă rog ca Dumnezeu să poarte de grijă tuturor acelor oameni, profesorilor noștri care ne iubesc, ne ajută, ne învăță carte și ne fac să uităm de noi, ca și cum nu ar exista în spatele nostru închisoarea. Îmi amintesc de asemenea intens că anul trecut, când am încheiat anul, școala a organizat o mare serbare, ceremonia de încheiere a anului și au venit cu toții, și bunele doamne, și sora părintelui Marcu. Aceasta mi-a dat un mic dar, un premiu și cu un cec cu bani, în amintirea părintelui Marcu și toți elevii ne-am bucurat și am apreciat această faptă, pentru că de fiecare dată și tot mai mult ne arată cât de mult ne iubesc, cât de mult se gândesc la noi, le pasă de noi și știm că nu ne uită și că niciodată nu se va întâmpla asta. Aș dori să mărturisesc tuturor că de fiecare dată, și în celulă, și când merg la biserică, mă rog și aprind o lumânare pentru părintele Marcu, pentru suflețelul lui. L-am iubit și îl iubesc mult, mă gândesc la el de multe ori. Îmi lipsește mult, dar știu că de acolo de sus unde este ne ajută și are grijă de noi împreună cu Domnul și Dumnezeul nostru. Vă declar că atunci când voi ieși afară, voi merge la biserică și mă voi ruga pentru părințelul nostru și de fiecare dată când voi merge la biserică voi aprinde o lumânare pentru el. Aș dori să spun tuturor că toți îl iubim și ne gândim la el și vă cerem să îi transmiteți din partea noastră multe sărutări și salutări. Și un ultim lucru aș vrea să vă adresez, vouă, celor care sunteți prezenți la parastas. Un foarte cald și dulce mulțumesc tuturor celor care sunteți alături de noi și continuați ce a trasat el, adică îi ajutați pe deținuți și mai presus de toate sunteți corecți și consecvenți și faceți ceea ce faceți fără să aveți vreo obligație, ci din propria voastră voință. Și astfel continuați lucrarea părintelui Marcu și ne dați curaj și speranță. Și din nou o mare mulțumire din partea tuturor deținuților, vouă și Sfântului nostru”.
....


http://graiulortodox.wordpress.com/2...marcu-manolis/
Reply With Quote
  #28  
Vechi 24.04.2012, 21:53:44
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

O emisiune video care-ti sensibilizeaza sufletul! Parintele savatie Bastovoi reuseste sa realizeze un nou serial in care se discuta despre oamenii catre care nu se mai apleaca nimeni. Subiectul emisiunii este despre puscarii (penitenciare), orfelinate, copii cu dizabilitati, oameni care sufera si spre care biserica ar trebui sa se indrepte cu mai mult suflet, cu mai mult elan. Nu ratati aceasta inregistrare video! Este plina de invataturi de suflet, ne invata cum sa ne raportam la oamenii cu probleme si cum sa implinim porunca Mantuitorului prin care ni se cere sa ajutam pe cei saraci, pe cei goi, pe cei bolnavi, pe cei din inchisori!

http://www.catehetica.ro/suferinta-s...vatie-bastovoi
Reply With Quote
  #29  
Vechi 25.04.2012, 03:17:12
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ratacitorul Vezi mesajul
Un duhovnic bun ar trebui sa-ti poata da sfaturi in viata reala!viata reala nu este despartita de credinta!De aceea am spus ca un duhovnic bun trebuie sa cunoasca mediul in care traiesti,problemele tale,si sa fie un bun psiholog!
Nu toti preotii sunt duhovnici si nu toti duhovnicii au har.Pe un duhovnic cu har nu il vizitezi numai la spovedanie ci si de cate ori ai probleme mai deosebite!Duhovnicul cu har este confidentul tau,este sfatuitorul tau,este mangaietorul tau si cel in care ai incredere(afara de Dumnezeu) cand toti te-au parasit!Un asemnea duhovnic il cauti indelung,dar cand l-ai gasit ai aflat comoara de pret.BOR are foarte multi preoti bine pregatiti,multi preoti cu har,dar din pacate,mai putini duhovnici cu har!Asta pt ca duhovnicia nu se preda din carti, ci se invata din experienta de duhovnic indelungata si mai ales de la alti duhovnici batrani si cu mult har.Din pacate la revolutie BOR(in manastiri si in mir)mai avea putini duhovnici batrani cu har de la care noile generatii de duhovnici sa invete.Dar situatia se amelioreaza si au aparut (mai ales in mir)o serie de duhovnici inbunatatiti in jur a 45-60 de ani care cladesc o noua patura de duhovnici buni in Romania.Din pacate sunt situatii punctuale ,unde preoti au luat duhovnicia nefiind ptregatiti pt asa ceva,dar din nevoia de a asigura spovedania !
Dar de ce sa facem o distinctie intre viata reala si credinta? Nu tocmai credinta ne smulge din irealitate pentru a ne developa realitatea, adevarul? Am putea spune ca tocmai credinta nu face parte din realitate?...

Cum vine, apoi, ca unii duhovnici nu au har? Prin Sfanta Taina a Hirotoniei preotul primeste harul trebuincios slujirii preotesti. Nu putem afirma ca preotul duhovnic nu are har... Asta e o evidenta contradictie in termeni. Si nu numai...

Daca spuneti ca duhovnicia se invata din experienta si de la altii, atunci iarasi omiteti harul dumnezeiesc primit de duhovnic si il confundati cu o insusire lumeasca, o invatatura ca oricare alta dobindita exclusiv prin ucenicia la altii mai invatati. Dar cum pot oare lucrurile sa fie asa?
Preotia este o meserie?... Este o inventie a oamenilor?

Oare nu este nascuta (si este inaltata definitiv in Biserica) in interiorul legamantului dintre Dumnezeu si oameni, precum citim in Vechiul Testament?

In concluzie, eu cred ca harul si experienta concreta acumulata in viata duhovnicului aflat in relatie cu fiii si fiicele duhovnicesti, sunt realitati complementare. Ele se impletesc si se potenteaza reciproc. Eu asa inteleg, asa cred.

Last edited by ioan cezar; 28.04.2012 at 18:32:18.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 25.04.2012, 03:23:19
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de windorin Vezi mesajul
Adevarat, precum si noi cautam adesea, cu sau fara voie, sa ii facem pe cei de langa noi asemenea noua.

Duhovnicul cel bun este acela langa care credinciosul ajunge sa isi vada pacatele.
Printr'un duhovnic bun, Dumnezeu il va lumina mai usor pe cel credincios.
Credinciosul trebuie sa inceapa lupta cu gandurile, cu cuvintele si cu faptele cele rele.

Sa nu uitam insa un lucru: avem duhovnicii pe care ii crestem, pe care ii educam, pe care ii meritam.
Mamele sa nasca si sa creasca toti copiii primiti de la Dumnezeu, din care vor rasari duhovnici sfinti.
Consider la fel, in totalitate. Fireste, trasatura-cheie "Duhovnicul cel bun este acela langa care credinciosul ajunge sa isi vada pacatele." e insotita de capacitatea duhovnicului de a ajuta pe crestin in lupta duhovniceasca (prin sprijin, indrumare si, desigur, in primul rand prin rugaciune).

Last edited by ioan cezar; 28.04.2012 at 18:26:07.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Poate un crestin ma poate ajuta? andrei1994 Umanitare 6 16.10.2011 17:02:01
cine ma poate ajuta gherman Pocainta 10 13.11.2009 00:56:59
Cine ma poate ajuta? Dia20_diana Nunta 7 25.06.2008 19:52:37
cine ma poate ajuta? NiCcoleta Stiri, actualitati, anunturi 1 17.03.2006 04:41:06