Postul Adormirii Maicii Domnului

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Multumim , Ana Maria ! Iata ca a trecut aproape o saptamana , dar nu asta este important cat de repede trce caci cu siguranta ca atunci cand numaram zilele in post , el este o mica mare povara , ori nu asta se vrea prin postire . Doar de cateva ori mi-am dorit sa se apropie cat mai repede o perioada de post sau alta , si cred ca atunci cand voi ajunge sa-mi doresc scurtarea timpului pana la postire , nu a timpului de postire , cu adevarat am realizat ceva cu folos .
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu !

Stai fara grija, Cristi, uite acusi o sa intram in postul Craciunului!

[Raoul]

Salutare si bine v-am regasit :) Cand se termina postul? Tine inclusiv azi (15.08.2012) sau ieri a fost ultima? :)

În prealabil postat de Raoul

Salutare si bine v-am regasit :) Cand se termina postul? Tine inclusiv azi (15.08.2012) sau ieri a fost ultima? :)

Păi postul Adormirii Maicii Domnului se termină pe 14 august, totuşi este post şi astăzi, pentru că e miercuri. Avem dezlegare la peşte în cinstea praznicului împărătesc!
Scrie în calendar...
Cu drag!

[Yasmina]

În prealabil postat de Raoul

Salutare si bine v-am regasit :) Cand se termina postul? Tine inclusiv azi (15.08.2012) sau ieri a fost ultima? :)

Bine ai revenit,pe 15 este dezlegare la peste,in rest post la celelalte.

[Kyrie Eleison]

Creştini, lăudată să fie Împărăteasa noastră!

Am simţit nevoia să fac aici o scurtă confesiune, nu ştiu cui, când sau dacă îi va ajuta cuiva, însă nu mi-am putut stăvili dorinţa. Am petrecut, împreună cu voi şi cu alte multe suflete, 2 săptămâni de rugăciune închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Am auzit cu toţii la slujba paraclisului cât de minunat este descrisă Fecioara, ce puternică mijlocitoare este şi cum nimeni din cei ce aleargă la ea nu se întoarce deşert. Am trăit cu tot dorul şi cu toată iubirea fiecare dintre aceste slujbe, însă nimic nu m-a pregătit pentru ce avea să urmeze azi, după Sfânta Liturghie. Odată ajuns acasă, i-am scris mamei mele, pe care o cheamă Maria, gândurile mele bune pentru că nefiind acasă cu mine, nu i le-am putut oferi personal. Nu ştiu în ce registru să înscriu experienţa ce a urmat... nu vreau să greşesc în niciun mod. Pot să spun că am fost pătruns, imediat, de unul dintre cele mai înălţătoare sentimente posibile, am izbucnit în lacrimi şi am căzut la pământ, mărturisindu-I lui Dumnezeu păcatele mele, cerându-i iertare, dându-i slavă Lui şi Maicii Sale. E uşor să citesc acum aceste rânduri, e uşor să citească oricine... apoi să inchidă pagina de internet şi să se întoarcă la ale sale gândind: "Eh, ce frumos, bravo lui!" şi să-şi vadă de treburile cotidiene în continuare. Însă dacă Dumnezeu îţi atinge inima într-atât încât să-ţi plângi păcatele cu amar (la propriu), e aproape imposibil de transpus în cuvinte senzaţia ce te cuprinde simţindu-L pe El apropiindu-se, mângâindu-te şi ridicându-te înapoi demn. Iar când toate acestea se întâmplă prin mijlocirea Preasfintei Fecioare, pe care ai rugat-o să facă asta pentru ticălosul tău suflet, nici nu îţi mai găseşti îndrăzneala să ridici ochii la cer, căci simţi mult prea puternic şi mult prea brusc, ca un val ce te împresoară, nemărginita ei putere, acoperindu-te şi vindecându-te. Vezi un lucru mult prea real, mult prea fizic şi rămâi tăcut contemplând intervenţia ei directă in viaţa ta.

Pentru mine, acest post şi această sfântă sărbătoare au însemnat una dintre cele mai puternice treziri sufleteşti pe care le-am experimentat. Este o mărturie vie pe care am simţit-o în mod direct de la Mama noastră a tuturor, o mărturie pe care am ţinut s-o împărtăşesc oricui se va nevoi să citească rândurile acestea. Cu adevărat, Dumnezeu e mare! Cu adevărat, puternică nădejde am câştigat prin Mama Lui! Nu vă închipuiţi şi nu îmi închipui cât de mare!

Preasfântă Mamă, mulţumire şi închinăciune!

[glykys]

În prealabil postat de Kyrie Eleison

Creştini, lăudată să fie Împărăteasa noastră!

Am simţit nevoia să fac aici o scurtă confesiune, nu ştiu cui, când sau dacă îi va ajuta cuiva, însă nu mi-am putut stăvili dorinţa. Am petrecut, împreună cu voi şi cu alte multe suflete, 2 săptămâni de rugăciune închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Am auzit cu toţii la slujba paraclisului cât de minunat este descrisă Fecioara, ce puternică mijlocitoare este şi cum nimeni din cei ce aleargă la ea nu se întoarce deşert. Am trăit cu tot dorul şi cu toată iubirea fiecare dintre aceste slujbe, însă nimic nu m-a pregătit pentru ce avea să urmeze azi, după Sfânta Liturghie. Odată ajuns acasă, i-am scris mamei mele, pe care o cheamă Maria, gândurile mele bune pentru că nefiind acasă cu mine, nu i le-am putut oferi personal. Nu ştiu în ce registru să înscriu experienţa ce a urmat... nu vreau să greşesc în niciun mod. Pot să spun că am fost pătruns, imediat, de unul dintre cele mai înălţătoare sentimente posibile, am izbucnit în lacrimi şi am căzut la pământ, mărturisindu-I lui Dumnezeu păcatele mele, cerându-i iertare, dându-i slavă Lui şi Maicii Sale. E uşor să citesc acum aceste rânduri, e uşor să citească oricine... apoi să inchidă pagina de internet şi să se întoarcă la ale sale gândind: "Eh, ce frumos, bravo lui!" şi să-şi vadă de treburile cotidiene în continuare. Însă dacă Dumnezeu îţi atinge inima într-atât încât să-ţi plângi păcatele cu amar (la propriu), e aproape imposibil de transpus în cuvinte senzaţia ce te cuprinde simţindu-L pe El apropiindu-se, mângâindu-te şi ridicându-te înapoi demn. Iar când toate acestea se întâmplă prin mijlocirea Preasfintei Fecioare, pe care ai rugat-o să facă asta pentru ticălosul tău suflet, nici nu îţi mai găseşti îndrăzneala să ridici ochii la cer, căci simţi mult prea puternic şi mult prea brusc, ca un val ce te împresoară, nemărginita ei putere, acoperindu-te şi vindecându-te. Vezi un lucru mult prea real, mult prea fizic şi rămâi tăcut contemplând intervenţia ei directă in viaţa ta.

Pentru mine, acest post şi această sfântă sărbătoare au însemnat una dintre cele mai puternice treziri sufleteşti pe care le-am experimentat. Este o mărturie vie pe care am simţit-o în mod direct de la Mama noastră a tuturor, o mărturie pe care am ţinut s-o împărtăşesc oricui se va nevoi să citească rândurile acestea. Cu adevărat, Dumnezeu e mare! Cu adevărat, puternică nădejde am câştigat prin Mama Lui! Nu vă închipuiţi şi nu îmi închipui cât de mare!

Preasfântă Mamă, mulţumire şi închinăciune!

Binecuvantata si aleasa este Maica Domnului!

[Kyrie Eleison]

În prealabil postat de glykys

Binecuvantata si aleasa este Maica Domnului!

Mai presus decât putem să cuprindem cu mintea.

[andrei25]

Nu mai intru sa postez pe forum, din motive personale. Dar acum chiar am vrut sa postez acest mesaj. Astazi am participat la slujba la manastirea Diaconesti, jud. Bacau, (fiind din zona), azi fiind hramul manastirii. Nu prea obisnuiesc sa vorbesc despre mine, dar cele mai frumoase slujbe ale Sfintei Liturghii pe care le-am trait in viata mea au fost cele de la hramul manastirii Diaconesti. Va doresc tuturor, ca macar o data in viata sa participati la slujba Sfintei Liturghii la hramul manastirii Diaconesti. Este ceva dumnezeiesc! Numai bine si Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Postul Adormirii Maicii Domnului începe la 1 august. Postul acesta (popular - al Sântă-Măriei), care precedă sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, e rânduit de Biserică spre aducerea aminte de virtuţile alese ale Sfintei Fecioare şi de postul cu care ea însăşi, după tradiţie, s-a pregătit pentru trecerea la cele veşnice.
Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durată. Originea lui trebuie căutată, probabil, prin sec. V, când cultul Maicii Domnului a început a cunoaşte o dezvoltare mai mare şi când sărbătoarea Adormirii ei a început a căpăta o mai mare importanţă. La început însă, nici timpul din an, nici durata şi nici felul postirii nu erau la fel peste tot; unii, în părţile Antiohiei, posteau o singură zi (6 august), alţii mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); în răsărit posteau în luna august şi de aceea postul era numit şi Postul lui August, alţii în septembrie (apusenii, cum fac până azi), iar alţii nu posteau deloc, socotind că sărbătoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la amărăciunea pământească la bucuria cerească, unde stă în nemijlocită apropiere de Fiul ei iubit. Data şi durata postului au fost uniformizate în toată Ortodoxia abia în secolul XII, la Sinodul Local din Constantinopol, ţinut la 1166, sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotărât ca postul să înceapă la 1 august şi să dureze 14 sau 15 zile, până la Sărbătoarea Adormirii (15 august), aşa cum, de altfel, se practica mai înainte prin unele părţi.

Se lasă sec în seara zilei de 31 iulie, iar când această dată cade miercurea sau vinerea, se lasă sec cu o zi mai înainte; de asemenea, postul se prelungeşte şi în ziua sărbătorii înseşi, dacă aceasta cade miercurea sau vinerea, făcându-se dezlegare la untdelemn, peşte şi vin.

Postul Sântă-Măriei este mai uşor decât al Patruzecimii, dar mai aspru decât al Naşterii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli.

Tipicul cel mare (cap. 35, p. 44) şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul mare (ed. cit., p. 707) prescriu ajunare lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul IX, când se consumă mâncare uscată; marţea şi joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă la untdelemn şi vin. La 6 august (sărbătoarea Schimbării la Faţă), în orice zi ar cădea, se face dezlegare la untdelemn, peşte şi vin, dar în Pravila mare (glava 385) se dă dezlegare la vin şi untdelemn nu numai pentru sâmbete şi duminici, ci şi pentru marţi şi joi. în timpul acestui post se citesc în bisericile mănăstireşti, zilnic (alternativ),cele două Paraclise ale Maicii Domnului din Ceaslov. (Informaţii preluate din Liturgica Generală, pr. Prof. Ene Branişte)

[cristiboss56]

Cantari la Adormirea Maicii Domnului


http://www.crestinortodox.ro/cantari...icii-domnului/