Rabdarea

În prealabil postat de OvidiuO

Cat timp noi invinuim pe altii si nu pe noi insine, cat inca mai aratam in orice ispita, nervozitate, nerabdare, iesire din fire, inseamna ca inca nu avem sanatate duhovniceasca si il bucuram pe cel rau. Stiinta fiecaruia dintre noi spune Sf. Marcu Ascetul: " e pe atata de adevarata, pe cat este de intarita de blandetea noastra, de smerita cugetare si dragoste " Daca suportam rabdatori dusmaniile in asta lume, vom iesi imbogatiti in virtuti si cu mari bucurii.In schimb, daca la fiecare jignire, cuvant jignitor, ne infuriem, fara a duce lupta cu noi insine, atunci vom iesi din necazurile acestei lumi, intunecati. Intunecati fiind, o sa mergem mai departe tot asa si in iad.

Cat de departe sunt de acestea. Desi de multe ori felul meu de a scrie/vorbi arata blandete, rabdare, nu am. Stiu atat de mult dar nu fac nimic. Sunt un om tare rau si credeti-ma nu o spun din falsa smerenie, nici nu vreau sa imi plang de mila. Pur si simplu privesc inapoi si imi e rusine de atitudinea mea, de putina mea rabdare in unele cazuri. Daca as putea da timpul inapoi..cate nu as face.. acum dar nu pot, nu mai pot. E foarte frumos cuvantul tau ovidiu si atat de adevarat. Datorita tie am descoperit frumusetea scrierilor Sf Ioan Gura de Aur. Ce folos ca nu manaci carne, daca ocara nu stii sa o rabzi?:(:(:(

[panaghia]

RABDAREA rabdare trebuie sa avem in ispite sa stim cum sa le trecem ,cu rugaciun si multa rabdare caci daca nu avem rabdare atunci in ispite vom deveni nervosi,si din cauza maniei ajungem la alte pacate pt ca nu stim sa rabdam.in ispite Domnul isi ia harul de la noi o perioada ca noi sa rabdam ispitele sa le tratam cu rugaciune ,cu nadejde ,ca dupa aceia cand trece respectiva ispita Domnul ne va da din nou harul sau .ne va ierta pacatele si vom lua cununa pt felul in care am depasit adevarata ispita .Rabdarea ,nu pot spune ca e virtrute dar ajuta f mult sa capatam virtuti,sa ne aflam linistea si sa recapatam harul duhului sfant.eu sunt o pacatoasa care a avut ispite si nu a stiut sa rabde ,duhovnicii spunandu-i sa rabde eu nu am stiut sa rabd dar dupa ce a trecut ispita mi-am dat seama cat de mare e aceasta RABDAREA

[anita]

Numai prin rugaciune se dobandeste aceasta virtute ,sa ne inarmam cu arma rugaciunii de dimineata .
Altfel vom trece peste ispite si nici nu ne vom mai da seama cat de intelegatori vom deveni fata de aproapele .




"Sfinte cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru Sfant numele Tau."

Ieri mi-a trimis o prietena din copilarie un cantecel. Un cantecel "lumesc":) dar ascultandu-l am inteles ceva. Spune acolo asa:
Nu pot sa cred ca m-am indragostit
De o imagine ce o port doar in gand
Nu pot sa cred ca m-am indragostit
Fata si ochii mi s-au limpezit...
Ascultand, ma gandeam..daca as iubi pe Hristos, din tot sufeltul as avea si rabdare.. Asa cum frumos spune in cantecel, fata si ochii mi s-ar limpezi..si nu as mai vedea "raul" pentru ca sufeltul ar fi plin de El. Asa Iubind, as pune gandul bun in fata cum spune mereu Ovidiu:rolleyes: Cred ca radacina "nerabdarii" este de fapt lipsa iubirii. cate nu face un om indargsotit? cate nu ingaduie? cate nu rabda? fata ii straluceste ca soarele..si zambeste chiar si printre lacrimi.
De as putea sa imi umplu inima cu Iubirea Ei. As avea si rabdare.. Asa cum o boala ce ne-a curins trupul si iese prin piele prin tot felul de bubite..asa si Iubirea Lui de o vom avea in inima va iesi la iveala prin ochii, chipul nostru, ne va satura sufletul si mintea. Sa ne invredniceasca Maicuta Preacurata sa " ne intoxicam" cu iubirea Ei..asa cum frumos spunea un sfant parinte...

[OvidiuO]

Ajutor pt Rabdare. He.:)
Rugaciunea lui Iisus curateste inima iar curatirea inimii sporeste rugaciunea.
Dar nu ajunge numai rugaciunea pentru curatirea mintii si inimii noastre. Nu foloseste la nimic daca ne rugam, postim si priveghem zile intregi iar mintea noastra este plina de ganduri rele fata de aproapele.
Pentru ca din minte, gandurile rele se pogoara in inima si-l fac pe om fiara. Deoarece "din inima ies gandurile rele" (Matei 15. 19) si "din prisosul inimii vorbeste gura" (Luca 6, 45)
Dumnezeu insa vrea sa avem "inima curata". Iar mintea noastra este curata atunci cand nu ingaduim sa treaca prin mintea noastra ganduri rele fata de semenul nostru, fie ca avem sau nu drepatate.
O rugaciune spusa cu inima murdara de ganduri rele, va murdari si rugaciunea, caci gandul preamurdar invinge gandul rugaciunii. Pentru ca daca punem mir peste ulei stricat se strica tot mirul. Un gand bun si curat are mai mare putere decat orice nevointa am face, pentru ca gandurile bune paralizeaza gandurile rele si diavolesti inainte de atac, ne spune Cuviosul Paisie Aghioritul.
Datorita firii noastre cazute, a pacatelor, a ispitelor care vin de la oameni si de la diavoli, vom avea ganduri rele.
De aceea crestinul trebuie sa faca mintea sa o fabrica de ganduri bune, in care sa faca numai ganduri bune, iar gandurile rele sa le schimbe in ganduri bune, avand ca temelie smerita cugetare.
Prin gandurile rele, de judecare si nedreptate asupra aproapelui, impiedicam venirea harului dumnezeiesc si lasam pe diavol sa lucreze liber asupra noastra. Insa gandurile curate pe care le cultivam in inima noastra, cautand sa vedem numai partile bune ale semenului nostru, au mai mare putere decat toata nevointa pe care am face-o si ne ajuta mai eficient.
Fiecare crestin trebuie sa ajunga sa le vada pe toate curate. Sfantul Apostol Pavel spune:
"Toate sunt curate celor curati. Dar pentru cei intinati si necredinciosi nimic nu este curat, dimpotriva lor li s-au intunecat si mintea si constiinta" (Tit 1, 15)
"Mintea curata, duhovniceasca, este Mintea lui Dumnezeu in noi. Intelepciunea Cereasca o putem castiga prin purificare. Cum putem sa ne purificam ?
Mai intai prin innoirea mintii. Innoirea mintii se poate realiza prin ruperea de mediul pacatului, prin intoarcerea catre noi insine, prin trezirea in noi a ritmurilor sacre aduse omului de Mantuitorul Iisus Hristos, prin intoarcerea, "fiului risipitor" catre dragostea Tatalui Ceresc. Luarea proprii cruci de pacat, acceptarea si jertfirea acestei cruci a mortii, pentru ca prin Hristos s-o schimbam in Crucea invierii noastre".
Gandul lui Hristos (I Corinteni 2, 16) poate transforma mintea noastra cazuta in Mintea lui Hristos.
Cum putem realiza caest lucru ? Citind zilnic din V.T si N.T. Astfel, Cuvantul lui Dumnezeu se va transforma in mintea noastra in gandul lui Hristos, care o va curati si sfinti.
"Mintea prin plasticitatea sa, prin puterea sa de a asemana, de a se face totul totului, prinde in sine Chipul lui Hristos si il introduce in centrul fiintei noastre, in inima. Aceasta e functiunea rugaciunii inimii, introducerea mintii in inima. Dar nu poti introduce Chipul cel adevarat in inima, daca nu ai intruchipat viu mintea cu acest Chip. Adica, dinamismul mintii nu l-ai fixat in Icoana lui Hristos.
Aceasta cristalizare a Sfantului Chip in minte cere rugaciunea mintii. Aceasta rugaciune nu se face insa rodnica decat meditand si citind in Sfanta Scriptura in chip de rugaciune. Trebuie sa ne saturam mintea cu "cele ale Cuvantului ", purificand-o si fiind treji. ( din cartea - Icoana nefacuta de mana omeneasca PRODROMITA, Imnul Acatist la "Rugul Aprins" al Maicii Domnului, Rugaciunea lui Iisus pentru incepatori - editura Panaghia Colectia "Rugul Aprins")
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

În prealabil postat de OvidiuO

Rabdarea este o mare virtute, dar numai daca este unita cu smerita cugetare. Exista doua feluri de rabdare: unul cel obisnuit, omenesc, adica lumesc si celalalt fel, adica felul doi :),desavarsita rabdare, adica rabdarea crestineasca. Acest fel al doilea incepe acolo unde se sfarseste primul fel.:) Acum, noi care dorim sa ne desavarsim trebuie sa mancam numai acest al doilea fel. De ce ? Fiindca Mantuitorul spune: "Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre"
Prin aceasta rabdare crestineasca putem dezradacina pacatele contrare ei si anume: mania, rautatea, razbunarea, osandirea aproapelui, etc. Poate incercam sa dezbatem putin despre aceasta minunata virtute fara de care mantuirea crestinului nu cred ca poate fi posibila.
Astept si cuvantul fratiilor voastre.
Doamne ajuta !

Nu cred, draga Ovidiu ca putem separa rabdarea lumeasca cum spui tu de cea crestineasca sau mai bine zis sa le separam atat de "brutal". Cine nu are rabdare in viata cea de toate zilele, nu poate fi altfel in cele duhovnicesti. Nu pot fi aici intr un fel si in cea lalta parte altfel, altfel acela fatarnic este. Trebuie sa dezvoltam putin aceasta idee ! ce spui ?

[OvidiuO]

Deci, am spus ca rabdarea lumeasca isi are inceputul in egoism si ascunde mandrie. Toate acestea si multe altele (egoism, mandrie, etc)tin de firea lumeasca a omului si nicidecat de cea duhovniceasca. Omul sanatos duhovniceste are o rabdare crestineasca si nu lumeasca.
Rabdarea crestineasca inseamna si smerenie, dar si drumul spre mantuire daca rabdam pana la capat. Rabdarea lumeasca este o rabdare fortata si poate arata a rabdare buna la suprafata, in fata oamenilor, dar intern, in interiorul omului este o lupta fortata care tine de mandrie. Rabdarea crestineasca se separa de cea lumeasca fiindca fiecare tine de tipul de om:lumesc sau duhovnicesc. Mai peste tot trebuie avut in vedere acest aspect: fapta cea buna lumeasca ori fapta cea buna duhovniceasca (adica cea facuta cu smerenie) Sunt diferente si nu lipsite de importanta, dar trebuiesc sesizate. De aceea spuneam inca de la inceput ca si rabdarea este o mare virtute daca este unita cu smerita cugetare.
Rabdarea crestineasca este plina de iubire fata de aproapele iar cea lumeasca o vezi la om ca este determinata de timp...adica este pana la o vreme. Rabdarea cea buna (crestineasca)este Rabdarea care niciodata nu moare, este vesnica fiindca ea te duce la vesnicie si alaturi de Hristos. Cine vrea sa fie cu Hristos invata aceasta Rabdare si se acopera cu ea. O intalnesti in drumul tau, daca te afli pe Cale, fiindca drumul nostru este asceza-iluminare-indumnezeire. Consider ca in prima faza cea a ascezei are loc metanoia si desprinderea de lumesc. In faza a doua se deschid ochii mintii iar in faza a treia...sa observam la sfinti. Pe aici pe undeva se afla si rabdarea crestineasca...
Doamne ajuta !
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

Ochii mintii care sunt orbiti de cele lumesti. Ai dreptate Ovidiu in ceea ce scri dar din pacate pentru multi dintre noi , e un drum extrem de lung in a dobandi in totalitate virtutea rabdarii . Nu cred ca cineva de pe acest forum se poate "lauda" cu asa ceva. Teoretic suna extrem de frumos dar practic ! oricum subiectul merita intors pe toate fetele.

[OvidiuO]

Pai a fi un crestin ortodox autentic este extrem de greu, caci Calea este stramta si deloc usoara, dar nu imposibila. Este adevarat si ce spui tu Cristi, nici eu nu am aceasta rabdare, dar e bine sa stim ca exista si sa ne propunem sa o intalnim, sa o dobandim. Consider ca ea (rabdarea)isi are salasul intr-o inima plina de iubire si smerenie launtrica.
Cum nici smerenia nu este usor de dobandit si fiind legata de aceasta rabdare crestineasca, banuiesc ca o vom recunoaste in noi atunci cand avem pace, liniste si bucurie. Mai cred ca aceasta se observa atunci cand suntem supusi jignirilor de tot felul, atacurilor de tot felul, iar noi pastram pace in inima. Atunci cand ii iubim pe vrajmasi si nu ne vatama cuvintele lor, catre noi. Atunci cand avem iubire pt. toata faptura creata de Domnul. Atunci cand dobadim Harul Duhului Sfant, care vine si pleaca in functie de starea noastra launtrica. Daca privim spre sfinti, spre parinti imbunatatiti si altii, observam la acestia ca sunt plini de virtuti. Cu siguranta printre ele se afla si Rabdarea crestineasca caci aceasta tine si de sfintenie, adica etapa cu indumnezeirea spre care ne cheama Domnul Nostru Iisus Hristos.
Doamne ajuta !

[panaghia]

RABDAREA este un element principal in calea mantuirii.
"intru rabdarea voastraveti dobandi sufletele voastresi veti fi asemenea lui Dumnezeu,iar altfel nu socot ca cineva sa se mantuiasca"