Sfantul Grigorie Teologul

,,Fecioara Maria este „Theotokos”. Anticipând învăţătura despre Fecioara Maria stabilită la Sinodul al lll-lea Ecumenic de la Efes la care ea a fost numită oficial „Născătoare de Dumnezeu” şi Maică a Domnu­lui, Sfântul Grigorie de Nazianz afirmă şi el că prin acest nume al Sfintei Fecioare este arătată în chip deplin unitatea Persoanei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică unirea ipostatică dintre firea divină şi cea umană în Cuvântul lui Dumnezeu întrupat şi taina mântuirii noastre: „Dacă cineva nu socoteşte pe Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu este în afara Dumnezeirii. Dacă cineva ar spune că Hristos a trecut prin Fecioara ca printr-un canal, şi nu S-a format în ea dumnezeieşte şi ome­neşte (dumnezeieşte, pe de o parte, că a fost fără bărbat, iar omeneşte, pe de altă parte, că a fost după legea sarcinii), de asemenea este fără Dum­nezeu… Dacă cineva introduce doi fii, pe unul care este din Dumnezeu şi Tatăl, iar pe cel de-al doilea care este din mamă, dar nu unul şi acelaşi, acela să cadă din înfierea făgăduită celor ce cred drept".

Cuvintele acestea, care fac parte din „Scrisoarea către preotul Cledonius”, arată cât de mult ţinea Sfântul Grigorie la Sfânta Tradiţie a Bi­sericii referitoare la Fecioara Maria. Învăţătura despre ea se constituia deja ca o dogmă, pe care cineva dacă ar fi respins-o, acela risca să piardă mântuirea. Fecioara Maria a fost om ca noi toţi şi a dăruit Mântuitorului nostru Iisus Hristos, prin purtarea Lui în pântecele ei, ceea ce era omeneşte. Posibilele şi totodată intenţionatele greşeli de doctrină ale lui Apolinarie sau ale altor eretici sunt înfierate. Învăţătura despre Fecioara Maria este „norma” prin care se poate delimita adevărata credinţă de cea falsă. Aşadar, în acest loc, Sfântul Grigorie de Nazianz prezintă o idee nouă despre Fecioara Maria.

Fiul lui Dumnezeu, Întrupându-se din Fecioara Maria, a locuit în pântecele ei cel preacurat ca într-un templu, arătând-o sălaş preasfânt. Sfântul Părinte spune că aceasta este credinţa generală, primită de toţi, pentru că toţi cunosc vrednicia Maicii Domnului: „Nu puţini sunt aceia care cred că Dumnezeu-Omul S-a născut din pântecele unei Fecioare, peste care a venit Sfântul Duh, zidind un templu preasfânt Templului adevărat. Maica este Templul lui Hristos, iar Hristos este Templu al Cuvântului lui Dumnezeu… El S-a smerit sălăşluindu-se în pântecele ei; şi a cinstit astfel, pe jumătate, seminţia noastră, iar pe cealaltă jumătate a lăsat-o, păstrând neatinsă pe Fecioara. Căci ea zămislind în pântecele ei, luminată de focul dumnezeirii, L-a adus în lume când a sosit ceasul. Şi iată că Preaputernicul Cuvânt al lui Dumnezeu S-a aşezat în păcătosul nostru trup şi Şi-a făcut Templu cu dumnezeiască neprihănire. Eu înţeleg că El fiind cu două firi a rămas Acelaşi Dumnezeu”.

În aceste cuvinte, autorul cuprinde mai multe aspecte ale învăţăturii despre Maica Domnului:Fecioara Maria a „contribuit”, prin primirea în trupul ei, la împlini­rea Tainei Întrupării Domnului;Ea şi-a păstrat curăţia trupească şi sufletească întemeiată pe faptul că Dumnezeu a binevoit să locuiască în ea;Sfântul Duh a purificat şi a desăvârşit unirea dintre Dumnezeu şi om în persoana Mântuitorului Hristos.Foarte interesant este faptul că Sfântul Grigorie pune în paralel două aspecte: templul Fecioarei Maria şi Templul Cuvântului. În afară de o paralelă de idei mai există aici şi un paralelism de situaţii: Fecioara Maria ca om este „locuită” de Cuvântul care şi El este locaş al Sfântului Duh. Pri­mul lucru ce se remarcă este lucrarea interioară a lui Dumnezeu, tainicul ce se împlineşte, dar pe care nu-l putem percepe în întregime. Ceea ce s-a petrecut cu Fecioara Maria, spune Sfântul Părinte, este mai presus de orice înţelegere căci a fost o lucrare a Lui ascunsă privirilor oame­nilor. Ceea ce se ştie este că Maica Domnului a fost şi a rămas curată, iar Dumnezeu Şi-a „zidit” Trup din trupul ei.

Triada: Cuvântul lui Dumnezeu – Sfântul Duh – Fecioara Maria este realitatea prin care autorul a încercat să explice Taina Întrupării. El a ac­centuat aici rolul Fecioarei Maria care este „elementul” principal din perspectiva noastră, a oamenilor, fapt ce corespunde, în iconomia Întrupării, cu lucrarea Sfântului Duh. Sfântul Grigorie nu instaurează o ruptură sau o diferenţiere categorică pe acest plan al lucrării divino-umane în Fecioara Maria. El remarcă faptul că Fiul lui Dumnezeu a luat din Fecioara Maria întreaga fire umană şi că El Însuşi S-a „coborât” pe Sine şi a devenit, prin ea, Om adevărat. Cuvântul era şi este Dumnezeu adevărat, iar prin smerirea Sa în pântecele Sfintei Fecioare. S-a arătat şi Om deplin. Din Fecioara Maria, Cuvântul Lui Dumnezeu a luat firea omenească întreagă şi ea a fost cel dintâi om mântuit. De vreo legătură a Maicii Domnului cu altcineva nici nu încape vorba pentru Sfântul Grigorie de Nazianz!.

Într-o altă lucrare, există câteva cuvinte ale Sfântului Grigorie din care se poate observa cât de importantă era pentru el lucrarea Maicii Domnului în lume. Fecioara Maria a conlucrat în mod direct cu Sfăntul Duh, care S-a manifestat prin energiile dumnezeieşti necreate. Despre aceste energii necreate vor vorbi teologii de mai târziu. Iată ce spune Sfântul Părinte: „Cuvântul S-a arătat întru totul Om fără de păcat, fiind zămislit de Fecioara, şi Trup şi Suflet, iar ea fiind curăţită mai înainte de Duhul. Că trebuia ca amândouă sa fie aşa: şi Naşterea să fie preamărită şi fecioria cinstită”.

Fecioara Maria a primit pe Dumnezeu în pântecele ei, fără a diminua prin aceasta cu nimic măreţia Lui, iar cel dintâi rezultat a fost acela că ea însăşi s-a mântuit, fiind purtătoare de Hristos sau de Dumnezeu; „El S-a Născut, dar fusese mai înainte Născut. S-a Născut din femeie, dar şi din Fecioară. Aceasta omeneşte, aceea dumnezeieşte. Aici, jos, fără de tată, iar acolo, sus, fără mamă. Această lucrare întreagă aparţine Dumnezeirii. El a fost purtat în pântece, dar a fost cunoscut de profetul care era în pântece, săltând de bucurie la venirea Cuvântului pentru care s-a născut”.Sfăntul Grigorie subliniază aici paradoxul care a însoţit Naşterea Domnului, adică venirea Lui printr-o femeie, dar Fecioară, unind contrariile (naşterea şi fecioria), sub ocrotirea şi îngrijirea lui Dumnezeu. Este relevant, spune Sfântul Grigorie, că Fiul lui Dumnezeu S-a sălăşluit în pântecele Maicii Sale, dar a şi fost purtat de ea întru întâmpinarea lumii, pentru izbăvirea acesteia.

Rugăciunea către Fecioara Maria. De la Sfântul Grigorie de Nyssa a rămas una din primele mărturii despre rugăciunile adresate Maicii Domnului. În lucrarea „Viaţa Sfântului Grigorie Taumaturgul”, Sfântul Grigorie de Nyssa istoriseşte că Fecioara Maria s-a arătat tânărului Grigo­rie Taumaturgul, atunci când acesta avea o mare încercare în credinţa sa. Prin stăruinţă şi prin pomenirea numelui Maicii Domnului, ea s-a arătat împreună cu Sfântul Ioan şi au lămurit tânărului Grigorie cele despre Întruparea Domnului.Sfantul Grigorie pune accent pe feciorie şi pe viaţa virtuoasă, cunoscut fiind faptul că aprecia foarte mult acestea, iar cel dintâi exemplu îl află în Fe­cioara Maria. Ea este considerată model de vieţuire pentru toţi cei ce do­resc să fie mântuiţi. Fecioara Maria este văzută ca ocrotitoare şi spriji­nitoare a oamenilor. O altă idee care se desprinde de aici este aceea că invocarea Maicii Domnului era un fapt obişnuit, o realitate a Bisericii şi nu o practică de curând instituită.

Sfântul Grigorie nu se limitează la prezentarea Fecioarei Maria ca „destinatară” a rugăciunii oamenilor, ci o prezintă ca model de viaţă as­cetică: „După cum un pictor trasează primele linii ale picturii cu pen­sulele sale de lemn pentru a pregăti lucrarea, apoi îngroaşă alte linii şi la urmă desăvârşeşte întregul chip cu culori potrivite, la fel şi fecioria, ca moştenire de la Hristos Cel veşnic, a fost arătată mai întâi în câţiva oa­meni rămânând ascunsă atât cât legea era stăpânitoare. Pentru cei de sub lege culorile însele arătau măreţia fecioriei ce strălucea în câţiva oameni. Hristos S-a născut din preacurata Fecioara Maria, nu din poftă bărbă­tească, iar fecioria a fost mai cinstită şi a întors de la amarul Evei. Fecioria a întors legea cărnii, iar prin propovăduirea Evangheliei, litera a lăsat loc duhului şi a mijlocit harul. Aşa fecioria a strălucit înaintea oamenilor muritori, arătându-se liberatoarea şi ajutătoarea lumii. Este mai mare decât căsătoria precum mai mare este sufletul faţă de trup şi cerurile mai presus de pământ; şi precum Dumnezeu este mai presus de om şi viaţa neîntinată a Fecioarei Maria este mai presus de viaţa pământească”.

Aşadar, se observă o apreciere deosebită a fecioriei la Sfântul Grigorie de Nazianz. Pentru acest Sfânt Părinte întotdeauna fecioria are acelaşi izvor ca şi în cazul Maicii Domnului: credinţa curată şi fierbinte în Dumnezeu. Mai mult chiar, Maica Domnului este considerată model şi începătoare sau iniţiatoare a adevăratei feciorii. Autorul se arată convins de faptul că toţi oamenii trebuie să trăiască în feciorie pentru că este calea cea mai înaltă ce duce la Dumnezeu. Scopul acestor cuvinte a fost acela de a sublinia necesitatea unei vieţi virtuoase şi iată că argumentele sale sunt, în primul rând, persoana şi lucrarea Maicii Domnului. Prin Maica Domnului, spune Sfântul Părinte, toate fecioarele pot şi trebuie să devină „maici ale lui Hristos”.

Cu două generaţii înainte de Sinodul de la Efes (431), el a arătat că numele de „Theotokos” este cel consacrat pentru Fecioara Maria.Sfântul Grigorie a influenţat Teologia răsăriteană prin accentul pus pe feciorie, pe trăirea unei vieţi curate, a cărei împlinire se realizează cel mai bine după chipul Maicii Domnului."(Preot Adrian Lucian Dinu ,,Maica Domnului in teologia Sfintilor Parinti" preluat de pe sfgrigoriedenazianz.ro).