Filmul Ostrov

[danut]

Salut!
ce parere aveti despre filmul "Ostrov" , consider ca este un film destul de bun. Nu s-a mai realizat un film de foarte mult timp care sa trateze un asemenea subiect.mie cel putin mi-a mai deschis sufletul spre D-zeu.

[cozia]

Este un film de suflet, cum numai rusii stiu sa creeze.

[andreea_teo]

este un film...interesant. cel mai mult mi-a placut replica data de parintele anatolie(parca) staretului manastirii unde vietuia, cum ca : "virtutile noastre miros urat inaintea lui Dumnezeu"

[Laurentiu]

DA dar daca filmul ar fi inspirat dintr-o intamplare adevarata v-ati gandit ca daca nu l-ar fi impuscat pe Tohan [sau cum il chema] Parintele Anatolie nu ar mai fi fost Parintele Anatolie???

[cozia]

Ai dreptate, iar Par. Arsenie confirma ce spui tu zicind: Ce ne-am fi facut fara Pacat, fara Diavol?
Gindul insa ne duce si la Lucrarea minunata a lui Dumnezeu in care Tihon, care mai tirziu a ajuns Amiral al flotei Nordice, om mare, important, insa cu o fata posedata, a venit sa-l mingiie pe Anatolie inainte de moarte, chiar fara sa realizeze acest lucru, si interesant este ca Dumnezeu in maretia Lui a tinut ascuns acest lucru de Anatolie , intru mintuirea lui.
De aceea acest film mai mult ca orice trebuie simtit, pusa o pauza din cind in cind si simtit cu inima.

Pe de alta parte ma mai gindeam si la alte pacate care sunt la fel de grave si pentru care ar trebui sa ma caiesc cu multe lacrimi, dar sunt impiedicat sa o fac din cauza impietririi mele, a pacatelor care m-au facut indiferent. La fel de mare poate fi crima comisa prin a sta indiferent cind vezi cum copilul tau o ia razna pe droguri si nu ai facut nimic cind trebuia sa o faci adica in primii ani, avind diverse "justificari" de ce nu ai facut-o... si multe altele..., care sunt la fel de strigatoare la cer. Fereasca Dumnezeu!

[ARHANGHELUL]

Acest film ar trebui sal vada mai marii Bisericilor poate lear mai deschide mintea.
Atunci poate ar intelege ca omul are nevoie de DUMNEZEU care este peste tot si nu numai in Biserica.Anatolie se ruga cel mai bine pe acea insula si nu in Biserica.


Daca ati fost atenti el cunostea si entitatile spirituale chiar daca erau rele sau bune si le putea vedea, simti si intelege oare dece ca doar Biserica spune ca nu se poate asa ceva.

[Colors]

ARHANGHELUL lasa "entitatile spirituale" si tu mergi la biserica. Insula ii dadea prilej sa se roage nestingherit, in singuratate, asa cum toti avem nevoie a ne retrage: "Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta si, închizând usa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, si Tatăl tău, Care este în ascuns, îti va răsplăti tie."

Rugaciunea se face in ascuns iar nu la vedere ca fatarnicii si fariseii. De biserica avem nevoie nemijlocit caci doar acolo se savarseste jertfa de sange a copilului Hristos la fiecare Sfanta Liturghie. "Luati, mâncati; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceti spre pomenirea Mea. ... Beti dintru aceasta toti. Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsă spre iertarea pacatelor lor."

Ori despre ce trup si sange este vorba? Ori daca a fost vorba doar de paine si vin, cum zic necredinciosii nu contrazice in locul care zice: "... care se varsa pentru voi"? Ori daca este vorba doar de rastignire ce folos sa franga painea si sa-i indemne a manca ca pe trupul Sau? Si daca doar atunci a fost "frangerea painii" si doar atunci s-a baut ... "spre iertarea pacatelor" noua ce ne-a ramas ca sa ne mantuim? Ori noi stim ca jertfa cea fara de sange "este jertfa euharistica ce înlocuieste jertfele sângeroase ale legii vechi, este actualizarea jertfei mântuitoare a lui Hristos care <a intrat odata pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de tapi şi de vitei, ci cu însusi sângele Sau, şi a dobândit o vesnica rascumparare>".

Fara impartasirea cu Sfintele Taine, sangele si trupul Lui Hristos, nu exista mantuire. Dumnezeu este pretutindeni dar mantuirea doar prin Biserica, si bineinteles propria nevointa, se face. Pentru aceasta sunt randuite chiar de Sfintii Apostoli, ucenicii Domnului, toate cele spre mantuirea noastra, iar noi sa tinem "predania aceasta chiar si inger din cer de va veni sa ne propovaduiasca alta Evaghelie" noi sa nu primim. Ucenicii au randuit episcopi si diaconi si astfel s-a format Biserica Primara, adica cea intemeiata pe invatatura Lui Hristos. Randuielile si organizarea s-au alcatuit in primele veacuri si tot de atunci avem si Sfintele Liturghii ale Sfantului Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur.

Sfanta Liturghie sau Taina Tainelor este esentiala in viata crestinului. Ea nu se poate face decat de preot hirotonit de episcop, prin "punerea mainilor" si coborarea Duhului Sfant in cadrul unei slujbe speciale. Aceasta s-a practicat inca de la inceput si noi avem in Biserica Ortodoxa, aceasta succesiune neintrerupta a harului Duhului Sfant.

Desigur ca nimic nu ne poate mantui daca noi nu ne straduim sa ducem o viata curata, dar ruperea de Biserica si de lucrarea sa mantuitoare ne aseaza in rand cu schismaticii si ereticii. Eu nu stiu ce va fi cu acestia dar nici nu vreau sa ma despart de Biserica, si cand zic acesta ma refer la toata viata, credinta si practica crestina, asa cum avem invatatura lasata si propovaduita.

Anatolie chiar daca nu era calugar, ducea o viata de calugar, dar daca ai retinut la sfarsitul filmului, cand staretul insista sa-l calugareasca, el refuza smerit dar si infricosat, simtindu-se nevrednic de o astfel de traire. Desi prin silinta lui ii intrecuse pe ceilalti calugari, chiar si staretul s-a folosit de apropierea cu el, aceasta nu stirbeste din chemarea si frumusetea cinului calugaresc. Din nefericire sunt tot mai putini pregatiti cu inima sa-i raspunda lui Hristos spre o viata in traire adanca si cu multa inflacarare si dorire intru desavarsire, asa cum Apostolul Matei ne indeamna: "Fiti, dar, voi desăvârsiti, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârsit este."

Dar Anatolie ca fiecare crestin participa la Slujbele Sfintei Liturghii din fiecare duminica.

Din pacate mi se pare o dovada grozava de neputinta sa aud din partea unora ca ei nu cred din cauza "popilor" si a altor ierarhi care din pacate, duc o viata usurateca, smintind crestinii slabi in credinta. Noi stim ca fiecare are raspunderea pentru propriile fapte, si mantuirea noastra ar trebui sa o avem in vedere. Daca acei ierarhi au uitat acest lucru, va fi spre pierderea sufletului lor, insa aceasta nu este o piedica spre mantuirea noastra. Fiecare va plati pentru pacatele sale. Iarasi mi se pare dovada de slaba credinta sa ne uitam la averea preotilor. Mai curand ar trebui sa-i cainam pentru neputinta lor ca s-au lasat tarati spre aceasta ispita grozava si pierzatoare de suflete si nicidecum sa-i invidiem, ca doar stim bine ca le vom lasa pe toate.

Judecarea preotilor, buni sau pacatosi, ne impovareaza cu grele pacate, caci avem porunca: "Nu judecati si nu veti fi judecati". Pentru ce dar uit de pacatele mele si ma uit la ale altuia? Nimeni aici nu va trai vesnic si viata se scurge repede. Daca ne gandim bine nimic bun nu am facut, mare ratacire judecata aproapelui in ziua de azi.

http://www.dervent.ro/s/l/index-D-01.html

Liviu

[cozia]

Filmul trebuie urmarit in cele mai mici detalii. Filmul la prima vedere pare monoton, si multi s-au exprimat in acest sens, insa asta este doar o impresie din afara, fara sa INTELEGI daca nu privesti cu inima, similar cu observarea ca "turist" a unor credinciosi care se roaga in timpul Sfintei Liturghii. In momentul in care privim cu inima acest film, vedem cum absolut fiecare moment si detaliu devine un simbol crestin, de suflet.
Arhanghelul, ai vazut cine l-a readus la viata, dupa "moarte" acolo pe plaja aceea nordica?...fratii de la minastire! adica ni se aminteste de unde vine vindecarea, salvarea! adica de la cei care-l urmeaza pe Hristos, Mintuitorul nostru fara de care murim, suntem pierduti...
De la cine a invatat rugaciunile si ce inseamna pocainta, el fiind un simplu marinar in viata "cealalta"?... tot de la minastire si de la frati!
Asa cum a spus si Liviu, el participa la Liturghie, la slujbe, si aflam asta si din observatiile facute de parintele iconom Iov in legatura cu igiena lui corporala specifica dealtfel multor sfinti...

Nu e vorba de entitati,... Anatolie a ajuns sa inteleaga suferinta noastra a tuturor la un nivel de sfint,de taina, de neinteles, si orice incercare a noastra de a o pune intr-o categorie lumeasca, sfirseste prin a ne duce in ratacire.

Anatolii, nu a putut parasi lucrarea lui pina la trecerea la cele vesnice, lucrare care consta in a incalzi sufletele noastre, intru trezirea noastra, ne trimite aceasta caldura din minastirea care este pe Insula, o Insula inconjurata de "frigul vesnic" si il vedem stind linga soba ingrijorat,infricosat de momentul in care nu va mai fi nimeni care sa faca focul, si sa-l intretina cu carbuni.

Cunoscind gindurile oamenilor ( cind a pus funingine pe clanta) si avind inainte vedere ( a prevazut incendiul din chilia Staretului Filaret), Anatolii mai presus de orice ne-a aratat in spirit pur ortodox ce este smerenia si cum se cere iertare de la cei carora le-am gresit(sau nu ne-au inteles),in secventa cu Par. Iov.

[ARHANGHELUL]

Colors
Cum deschide cineva un subiect care arata entitatile superioare cum este oprit oare dece???????Va este frica sa priviti acolo de unde ati venit si unde o sa mergeti dupa moarte sau Biserica interzice acest lucru???????
Spune Isus HRISTOS in Biblie ca sa mergem sa ne inpartasim la Biserica???????
Nu cumva acest trup care este reprezentat prin paine si vin este acest pamant pe care vietuim???????

Cozia
Nu era important cine la readus la viata ci ceea ce era in sufletul lui pentru ca se simtea atat de vinovat ca la omorat pe Tihonov incat ori unde ar fi esuat ar fi devenit un om deosebit chiar si la budisti,hindusi,musulmani sau care mai sant.

[cozia]

Da, mie-mi este frica, si cu ajutorul lui Dumnezeu adica prin Biserica sper sa nu ajung acolo de unde veneau "entitatile".

Anatolii dupa ce l-a ranit pe Tihon putea fi salvat de alti marinari care l-ar fi luat cu cele lumesti si patimi cum se face de regula si nu ar fi trecut mult timp pina ar fi uitat ce s-a intimplat, s-ar fi intors la vechiul eu, iar inima i s-ar fi impietrit ca urmare a acestei vieti...si deci ce zici tu ca era in sufletul lui era rezultatul sansei care i-a dat-o Dumnezeu, focul pocaintei intretinut de atmosfera si viata de la minastire intre frati.

Este bine ca ai adus vorba de hindusi, budisti, etc... insa e bine sa cunosti mai bine atitudinea lor fata de situatii de genul celei prin care a trecut saracul Anatolie care este mult diferita de cum vad ortodocsii, printre care lipsa de pocainta, si mai ales lipsa de smerenie. Banuiesc ca si ei ar avea o forma de regret insa nu una vindecatoare asa cum intilnim numai la sfinti