Vreau o familie

[Rodica50]

În prealabil postat de anonim30

Da. Vreau o familie si nu una oricum, ci una care sa respecte regulile prin care as putea ajunge la El. Imi doresc atat de mult asta, ca am ajuns intr-o stare de depresie din care nu reusesc sa mai ies, vazand ca nu se intampla orice as incerca sa fac: fie apare cate cineva pe care eu nu-l consider potrivit, fie el nu ma considera potrivita lui.
Cum sa fac sa scap de depresie? Stiu ca acum poate vorbesc precum fariseul dar: la slujbe merg, post tin, cu vreun barbat nu am mai fost de vreo 10 luni..Ce-i drept am pacatuit tare in trecut, dar incerc sa-mi plang pacatele cum pot.
Ma intreb: daca este pedeapsa, de ce nu ma omoara pur si simplu? Am unele stari de gandesc ca uneori ar fi mai simplu asa..Oare nu este voia Lui casatoria pentru mine?

Pur si simplu , lasa lucrurile sa vina de la Dumnezeu, cum vrea El- tu continua sa te rogi, fii optimista, fa fapte bune- care sa -ti aduca bucurie, fa-ti din fiecare clipa a vietii o bucurie, primeste-o ca pe o bucurie, ca pe un dar dumnezeiesc, nu te forta sa -ti repeti obsesiv aceasta dorinta.Echilibreaza-te si va veni si planul lui Dumnezeu pentru tine.

[anonim30]

Multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari. Mi-ati alungat tristetea...cel putin pentru moment

[coldworld]

În prealabil postat de anonim30

Multumesc tuturor pentru sfaturi si incurajari. Mi-ati alungat tristetea...cel putin pentru moment

mai vino pe la noi pe aici, daca vrei sa scapi de tot de tristete !

[anonim30]

„ Adu-Ţi aminte însă de cuvântul pe care l-ai spus robului Tău Moise, când ai zis: "De veţi păcătui, vă voi împrăştia printre popoare;
Iar când vă veţi întoarce la Mine şi veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci, de aţi fi izgoniţi chiar şi la marginea cerului, şi de acolo vă voi aduna şi vă voi aduce la locul pe care l-am ales, ca să-Mi pun numele Meu acolo.” ( Rugaciunea lui Neemia; cap.1 )

„ Şi Iov a răspuns Domnului zicând:
Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă.
Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam.
Ascultă - ai spus Tu iar - şi Eu voi vorbi, te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri.
Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.
Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă.”( Cartea lui Iov; cap.42 )


Mi-e ciuda pe mine cand pic in asemenea stari de depresie, din cauza nerabdarii mele...

[dianadi]

În prealabil postat de mihai07

e o vorba: Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac.

uneori...iti mai baga si in sac...eu am fost invitata la un revelion unde am cunoscut un baiat care mi-a zis ca o sa se casatoreasca cu mine...am ignorat ca oricum toata lumea vrea sa te prosteasca..dar...am fost prieteni 4ani de zile cat mi-am terminat eu scoala iar el era la munca in portugalia, apoi ne-am casatorit. La nunta ne-am vazut a6a oara....si suntem casatoriti de 3ani si sa dea Domnul sa incaruntim tinandu-ne de mana.
Uneori simti cum Cineva lucreaza in viata ta.

[gabriela24]

Fiecare dintre noi ne dorim lucrul acesta la un moment dat.Eu desi mai am putin si voi face 35 de ani sunt tot singura, am avut prieteni vorbeam totul parea ca merge bine si dupa un timpul totul se destrama uneori fara sa mai primesc nici un semn de viata.Unde am gresit?Nu stiu inca chiar acum 3 luni am avut un prieten care credeam ca vom fi impreuna sa avem o familie,ne facusem planuri,l-am simtit ca ceva saintmplat cu el si l-am intrebat. Dar sincer ultimile lui cuvinte le-am auzit la telefon si pe mess nu a avut curajul sa mai dea ochii cu mine si mi-a spus:" ESTI POSESIVA SI RASFATATA", poate asa m-a vazut el, desi nimeni din cei care ma cunos nu ma vad asa. Am ajuns sa plang si sa-i spun ce simt, spunea nu are rost mai bine terminam acum decat mai tarziu si durerea sa fie si mai mare.Oricum i-am multumit foarte mult pentru tot ce a facut pt. mine, mi-a dat sfaturi sa fiu alaturi de parintii mai mult si sa pretuiesc viata, m-a incurajat si in alte probleme care le tot amanam, si mai ales ca am trecut prin unele probleme m-a sustinut si ma incuraja. Lui ii murise mama la nasterea sa si mama adoptiva acum 3 ani, stiu uneori aceste dureri lasa amprente...Oricum nimic nu este intamplator ca l-am cunoscut si orice apare in viata noastra. Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

[mc2009]

În prealabil postat de gabriela24

Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

Poate iti va parea ciudat, insa suferinta este intotdeauna un medicament bun, administrat de Cel Ce stie toate cele ale sufletului, si vine mai ales pentru vindecarea egoismului (manifestat, intre altele, si prin posesivitate si rasfat). Egoismul nu face posibila iubirea sau o relatie armonioasa, pentru ca ii 'anuleaza' personalitatea celuilalt si il pune pe cel egoist in centrul relatiei. Sfintii Parinti vorbesc despre aceasta, uneori numind-o (iubire trupeasca de sine) si maica tuturor relelor. Parerea mea este ca nimic nu urateste mai mult o femeie decat egoismul si mandria, patimile care de obicei merg mana-n mana.

Asadar, sufera si multumeste pentru asta, poate fi un inceput bun si semnul ca Dumnezeu te are in grija ... Nimic se produce intamplator in viata fiecaruia dintre noi. Se prea poate ca acel baiat sa fi tinut la tine (de ex. faptul ca si-a motivat alegerea), insa sa fi functionat si 'ratiunea' - nu raspundeai asteptarilor lui. Si, pentru ca spui ca au fost mai multe cazuri, poate este bine sa reflectezi la cele spuse de el.

Sper sa nu te deznadajduiesti, iar eu sa fi spus ceva de folos. Doamne ajuta si spor in cele de folos!

[anonim30]

În prealabil postat de gabriela24

Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

Draguta mea Gabriela,

Ma simt direct raspunzatoare sa-ti dau un sfat, desi nu sunt cea mai in masura ( dupa cum ai citit si despre nelinistea mea ), insa eu am deschis acest topic, prin care nu as fi vrut sa intristez pe nimeni. Totusi, toti avem de invatat..unii de la altii. De multe ori am stari depresive, sunt trista...dar stii ce, indata cum ma silesc sa ies din aceasta stare si imi indrept atentia la El, imi trece, imi alina suferinta. Si ma gandesc ca chiar sunt o mare bleaga, ca nu sunt in stare sa primesc medicamentul pe care El mi-l da...chiar si amar fiind acesta, caci dupa urmarea tratamentului, bolnavul va fi sanatos dinnou. Si cu toata suferinta pe care o simt, totusi cand ' vorbesc ' cu El spun asa: ' Doamne stiu ca Tu ma iubesti, desi nu merit, stiu ca mi-ai dat pana acum tot ce ti-am cerut, desi nu meritam, dar ti-a fost mila de mine si ai facut-o indurandu-te de mine, stiind totusi ca nu este bine pentru mine. Acum, te rog, nu mai fa voia mea, oricat de greu mi-ar fi, ci fa voia Ta, caci Tu stii ce e mai bine pentru mine'...si indata imi trece supararea...:)

[coldworld]

În prealabil postat de gabriela24

Fiecare dintre noi ne dorim lucrul acesta la un moment dat.Eu desi mai am putin si voi face 35 de ani sunt tot singura, am avut prieteni vorbeam totul parea ca merge bine si dupa un timpul totul se destrama uneori fara sa mai primesc nici un semn de viata.Unde am gresit?Nu stiu inca chiar acum 3 luni am avut un prieten care credeam ca vom fi impreuna sa avem o familie,ne facusem planuri,l-am simtit ca ceva saintmplat cu el si l-am intrebat. Dar sincer ultimile lui cuvinte le-am auzit la telefon si pe mess nu a avut curajul sa mai dea ochii cu mine si mi-a spus:" ESTI POSESIVA SI RASFATATA", poate asa m-a vazut el, desi nimeni din cei care ma cunos nu ma vad asa. Am ajuns sa plang si sa-i spun ce simt, spunea nu are rost mai bine terminam acum decat mai tarziu si durerea sa fie si mai mare.Oricum i-am multumit foarte mult pentru tot ce a facut pt. mine, mi-a dat sfaturi sa fiu alaturi de parintii mai mult si sa pretuiesc viata, m-a incurajat si in alte probleme care le tot amanam, si mai ales ca am trecut prin unele probleme m-a sustinut si ma incuraja. Lui ii murise mama la nasterea sa si mama adoptiva acum 3 ani, stiu uneori aceste dureri lasa amprente...Oricum nimic nu este intamplator ca l-am cunoscut si orice apare in viata noastra. Sufar si acum dar am spus ce pot sa fac mai mult. Sa cred in Dumnezeu si poate cineva stie si imi da un sfat ce pot sa fac de acum in colo.
Va multumesc!

la varianta calugariei te-ai gandit?

[anonim30]

Poate ea nu, nu stiu,...dar eu da. Dar alegerea aceasta nu se face la suparare, atunci cand noi suferim o deceptie, ci trebuie facuta, zic eu, indelung gandita, din dragoste pentru Dumnezeu.