Cu si despre Parintele Teofil : "Intalniri cu oameni iubitori de Dumnezeu"

[cristiboss56]

Editura Reîntregirea din Alba Iulia , pregăteşte o carte ce va apărea foarte curând , intitulată "Intâlniri cu oameni iubitori de Dumnezeu" , ce cuprinde interviuri cu şi despre părintele Teofil Părăian. Mulţumită celor de la Basilica , putem vedea în premeieră câteva extrase din noua carte. << - Părinte Teofil , nădăjduiţi , cu ajutorul lui Dumnezeu , să vedeţi ceva în lumea cealaltă în veşnicie ? . Părintele : - Dragă, m-am mai gândit eu la treaba asta singur, că dacă eu doresc să văd lumea aceasta şi n-o pot vedea, în veşnicie o să văd lumea care va fi în veşnicie ? Şi răspunsul mi-a fost acesta. Dacă Dumnezeu va zice către mine : " Să ştii că eu şi-n veşnicie pe tine tot aşa te las !" , n-aş putea zice altceva , decât "Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie !" >> - * VA URMA

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Editura Reîntregirea din Alba Iulia , pregăteşte o carte ce va apărea foarte curând , intitulată "Intâlniri cu oameni iubitori de Dumnezeu" , ce cuprinde interviuri cu şi despre părintele Teofil Părăian. Mulţumită celor de la Basilica , putem vedea în premeieră câteva extrase din noua carte. << - Părinte Teofil , nădăjduiţi , cu ajutorul lui Dumnezeu , să vedeţi ceva în lumea cealaltă în veşnicie ? . Părintele : - Dragă, m-am mai gândit eu la treaba asta singur, că dacă eu doresc să văd lumea aceasta şi n-o pot vedea, în veşnicie o să văd lumea care va fi în veşnicie ? Şi răspunsul mi-a fost acesta. Dacă Dumnezeu va zice către mine : " Să ştii că eu şi-n veşnicie pe tine tot aşa te las !" , n-aş putea zice altceva , decât "Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie !" >> - * VA URMA

<< Adică eu cum sunt, sunt împlinit, nu mai trebuie să am ceva ca să mă împlinesc , sunt mulţumit cu cât este . Ştiu că alţii au mai mult , ştiu că alţii pot mai mult, mă bucur că pot ei şi ce nu pot eu, nu mă descurajează cu nimic pentru că viaţa nu se trăieşte prin comparaţie şi nici nu doresc să am ceva ce nu pot avea. Nu eu am venit pe lumea aceasta cu voinţa mea în situaţia aceasta de ştirbire, de îngăduire, nu eu o să hotărăsc ceea ce urmează în cealaltă vreme a vieţii mele şi în veşnicie. Vreau ce vrea Dumnezeu cu mine ! >>
*- VA URMA

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

<< Adică eu cum sunt, sunt împlinit, nu mai trebuie să am ceva ca să mă împlinesc , sunt mulţumit cu cât este . Ştiu că alţii au mai mult , ştiu că alţii pot mai mult, mă bucur că pot ei şi ce nu pot eu, nu mă descurajează cu nimic pentru că viaţa nu se trăieşte prin comparaţie şi nici nu doresc să am ceva ce nu pot avea. Nu eu am venit pe lumea aceasta cu voinţa mea în situaţia aceasta de ştirbire, de îngăduire, nu eu o să hotărăsc ceea ce urmează în cealaltă vreme a vieţii mele şi în veşnicie. Vreau ce vrea Dumnezeu cu mine ! >>
*- VA URMA

-Părinte Teofil, sunteţi un om al bucuriei . Ce vă dă temei ca să fiţi aşa de optimist şi tot timpul bucuros ?
<< Cred că toate lucrurile acestea sunt rezultatul vieţii pe care am trăit-o. Am sesizat anumite lucruri ca fiind importante. Dacă am citit Noul Testament , m-am oprit la afirmaţii care ţin de bucurie, am luat aminte la cuvintele Domnului Hristos care pun în atenţie bucuria, am luat aminte la textele liturgice, m-am oprit în mod special în chestiunile care vizează bucuria şi toate acestea mi-au format un orizont în minte, mi-au pus în atenţie bucuria cu care m-am întâlnit în scrierile respective şi după aceea cred că am avut şi eu un fel de formare spirituală care mi-a pus în atenţie bucuria. De exemplu, gândindu-mă la textele liturgice, faptul că am auzit la slujbă, "facă-se Doamne untdelemnul acesta untdelemn de bucurie , untdelemn de sfinţenie, îmbrăcăminte împărătească, pavăză puternică, izbăvitoare de toată puterea diavolească, pecete nestricată, bucurie a inimii, veselie veşnică" , e deja un câştig pe care altul nu l-a luat în seamă cum l-am luat eu sau cum l-aş fi luat eu ". Şi toate astea s-au adăugat cumva la sufletul meu şi eu mai mult m-am trezit în lumea asta lucrător de bucurie, decât m-am format ca lucrător de bucurie. Deci sunt nişte complexe de gând, nişte complexe de simţire , nişte complexe de mângâiere, nişte lucruri pe care eu nu le-am determinat în general , ci mai mult s-a adăugat la ceea ce sunt eu. >>

[Florin-Ionut]

Am avut ocazia sa-l ascult nu demult intr-o conferinta la Timisoara. Ce sa mai zic, cand te intalnesti cu un om al Lui Dumnezeu, se simte harul Lui prezent in mod clar. Se simte IUBIREA.

[cristiboss56]

Părintele Teofil Părăian a fost un om al bucuriei , un om care şi-a propus să înmulţească bucuria , şi credem că a reuşit cu prisosinţă. Darul deosebit al părintelui Teofil de a vorbi şi mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii şi în special ale Noului Testament , preocuparea pentru cărţile fundamentale ale spiritualităţii ortodoxe, cum ar fi Patericul şi Filocalia , dar şi pentru textele liturgice cuprinse în cărţile de slujbă, l-au făcut să fie iubit şi în acelaşi timp să fie un părinte duhovnicesc cu autoritate şi discernământ.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am avut ocazia sa-l ascult nu demult intr-o conferinta la Timisoara. Ce sa mai zic, cand te intalnesti cu un om al Lui Dumnezeu, se simte harul Lui prezent in mod clar. Se simte IUBIREA.

Iată un exemplu luat la întâmplare , dintr-o conferinţă : "Stimaţi ascultători , deci avem datoria să fim buni. Dacă suntem buni , într-un fel suntem sfinţi, într-un fel suntem şi pe calea desăvârşirii.
Când e vorba să fii bun , trebuie să înlături răutatea, căci întâi e nerăutatea. Nu-nseamnă că dacă cineva nu mai e rău , e de fapt bun , ci e , cumva , să zicem aşa , la cota zero ; minusurile nu mai sunt, răutatea nu mai este, dar încă nu e si bunătatea. Bunătatea e pozitivă, creştinismul e pozitiv. Creştinismul ne cheamă la realizări , ne cheamă la virtute, nu numai la înlăturarea păcatului. Fiecare dintre noi trebuie să înlăturăm păcatele din conştiinţa noastră , din viaţa noastră, din lucrarea noastră, trebuie să înlăturăm tot ceea ce nu vrea Dumnezeu să fie în noi, şi apoi să adăugăm virtuţile , între care şi bunătatea ." ( Teofil Părăian )

[kosmy022]

Ceva de la pr Teofil, vorbeste despre floarea de colt: "Ea creste pe munte. Creste in locuri la care se ajunge greu si, de aceea, este ceva ce se vede de catre putini si s-ar putea intampla sa nu ajunga nimeni la floarea de colt, la floarea reginei, in anumite locuri, si ea totusi infloreste, pt ca e in firea ei sa infloreasca, pentru ca asa a lasat-o Dumnezeu. Iar cand ajunge totusi cineva la ea, inseamna ca a inflorit si pt acela care o vede si care o culege. Asa trebuie sa fim si noi. Fiind noi ceva unic, trebuie sa avem si noi din gingasia florii. "

CE parere aveti ? E ff fain ! :)

Sau : "Florile aduc bucurie. Sa aducem si noi bucurie. Florile aduc gingasie. Sa aducem si noi gingasie. Florile cele plapande ne indeamna cumva la smerenie. Sa avem si noi smerenie. Florile care sunt mai mari spun ceva despre maretia lui Dumnezeu. Sa spunem si noi ceva despre maretia lui Dumnezeu".

:):)

Sunt citate din cartea parintelui cu titlul "Ganditi frumos", pagina 244.

[Rodica50]

Foarte frumos! L-am audiat pe Parintele Teofil de cate ori a fost in orasul nostru. Este o floare a ORTODOXIEI de mare pret... Nu am cuvinte sa exprim tot ce cred despre Parintele...alegerea lui a fost Dumnezeiasca si ne-a lasat comori nepieritoare...N-am sa uit niciodata vesnica lui veselie in Domnul... Vreau sa-mi procur cele doua dvd-uri

Am gasit cele de mai jos aici si m-am gandit ca poate doriti sa va amintiti de cel care a fost pana nu demult, Parintele Teofil Paraian. Am fost la Sambata de sus, special sa-i cer binecuvanterea de a merge la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Abia mai tarziu am realizat cat de norocos am fost sa-i simt palma pe frunte.
Dumnezeu sa-l odihneasca printre sfintii cei alessi si mult ostenitori in credinta!

Spovedanie adresată părintelui Teofil
Autor: Laurenția Timar

Pe părintele Teofil l-am întâlnit la Timișoara, în cadrul conferințelor ASCOR. Nu-mi amintesc când am fost la prima conferință, eram studentă, prin 1994-1995, dar ce rețin este că după acea conferință mergeam de fiecare dată când venea. De obicei conferenția câte trei zile. Nu ajungeam la toate, dar mă străduiam să găsesc timp măcar o zi să trec să-l văd și să-l ascult. Cu timpul am aflat că seara conferenția, iar dimineața slujea sfânta Liturghie la Catedrală sau în bisericuța din curtea Mitropoliei. Îl mai întâlneam la Prislop la slujbele de pomenire ale părintelui Arsenie Boca în fiecare 28 noiembrie.

Părintele Teofil era așa de firesc și prin ce spunea dobândeam multă pace ascultându-l. Mărtusisesc că-mi trasa direcții de viață întru Hristos.

Nu m-am spovedit niciodată părintelui. În jurul Sfinției Sale erau tinerii de la ASCOR. Erau așa de serioși și trăitori, încât mă intimidau. Deși mergeam la biserică, țineam post, mă spovedeam și mă împărtășeam, eu eram o studentă care copiam la examene, mergeam la chefuri. Studenții din ASCOR traiau doar pentru Dumnezeu. Nu umblau cu jumătăți de măsură, nu slujeau la doi stăpâni. Un alt motiv care mă ținea departe era percepția mea asupra părintelui.

Îl simțeam ca pe bunicul meu. Vedeam omul, nevoitorul: bătrân și obosit. Și din acest motiv eu încercam să-l menajez. Să nu-i fiu povară. Asta era felul meu de a-mi manifesta dragostea pentru părintele.

Cu toate acestea am încercat de câteva ori să mă apropii: mergeam la conferințe și luam de fiecare dată binecuvântare.

Părintele spunea că fiecare om care îi iese în față este trimis de Dumenzeu. Dumnezeu nu a rânduit să mă spovedesc la Sfinția Sa. Am încercat o dată să ajung cu "pile". Aveam o prietenă din ASCOR. Ea se spovedea la Sfinția Sa, aveau o relație caldă, plină de dragoste și prietenie. Eu am ajutat-o pe fata asta. Și ea m-a întrebat cum se poate revanșa. Iar eu i-am cerut să mă ducă să vorbesc cu părintele Teofil. Și înainte de o conferință, am ajuns mai repede și prietena mea m-a prezentat. Iar părinte Teofil mi-a mulțumit. Mi-a spus: "Vă mulțumesc". Am rămas încremenită. "De ce îmi mulțumiți?" "Pentru că ați ajutat-o pe prietena mea." Nu am mai putut să spun nimic. Am luat binecuvântare și am plecat. Mă copleșise. Părintele să-mi mulțumească mie?

Cu timpul bunul Dumnezeu a rânduit să am un preot duhovnic stabil. El m-a ajutat mult în frământările mele. Cu toate acestea pe părintele Teofil mereu l-am perceput ca pe un sfătuitor. Mergeam la conferințe și încercam să-i urmez povețele.

M-am întristat când a murit. Bunul Dumnezeu mi-a îngăduit să ajung la Sâmbăta de Sus la înmormîntare. Era pentru prima oară. Am avut sentimentul că am ajuns prea târziu.

De atunci au trecut șase luni. În perioada 28-29 aprilie 2010 a avut loc la Timișoara un simpozion dedicat memoriei parintelui Teofil Pârăian care s-a încheiat cu parastasul de jumătate de an.

Inițial nu am vrut să merg. Cum va fi fără părintele? Ce se mai poate spune? M-au luat prietenele mele: "Îți ținem loc. Și dacă vii și dacă nu vii. Noi îți tinem un scaun pentru tine." Și am mers, mai mult de rușine față de ele. Le mulțumesc din suflet.

În afară de lucrurile pe care le știam din conferințe, la simpozion am descoperit lucruri care mi-au lărgit imaginea pe care o aveam despre părintele. Părintele nu vorbea niciodată despre Sfinția sa. Am descoperit că era un mare nevoitor, strict cu el dar îngăduitor cu ceilalți; exact așa cum îl simțeam. Nu spunea niciodată "nu" unei invitații sau unui om care îi ieșea în față. Totdeauna îi punea pe ceilalți înaintea preacuvioșiei sale. "Dragă, eu nu am niciodată timp, dar pentru tine îmi fac."

A avut o voință și o putere de muncă neobosite: prin conferințele susținute, cărțile publicate, aparițiile la televizor și radio și nu în ultimul rând prin sutele de ore petrecute cu tinerii și oamenii pe care i-a înviat prin spovedanie, tinerii pe care i-a determinat să-și termine studiile și să-și facă datoria acolo unde i-a rânduit Dumnezeu.

Dar după aceste zile m-am întristat. Cum se face că sute de tineri au ajuns să vorbească cu părintele Teofil și eu nu am reușit? Iar această frământare și tristețe a durat câteva zile, după care bunul și blândul Dumnezeu mi-a adus un gând de mângâiere. Și anume că și eu sunt dintre cei care au colaborat cu părintele Teofil, deoarece mergeam la conferințe, îi ascultam cuvintele și încercam și încerc să le aplic în viața mea. În acest fel, nu numai eu, dar toți cei care doresc să-l cunoască pe părintele Teofil îl vor descoperi din cărțile și înregistrările existente.

Aș vrea să vă împărtășesc câteva din cuvintele părintelui Teofil care m-au ajutat și pe care încerc să le urmez.

1. Bucuria părintelui. "Un creștin adevărat nu este depresiv și nu face depresii, pentru că are credință în Dumnezeu."

Preoții care au luat cuvântul la simpozionul din Timișoara au mărturisit că părintele niciodată nu a vorbit de greutățile pe care le-a trăit în timpul războiului. Trebuie să vă mărturisesc că eu l-am auzit vorbind. Era într-o zi de 9 mai. După săvârșirea sfintei Liturghii la Catedrala din Timișoara părintele a pășit pe solee și ne-a spus căteva cuvinte. Ne-a spus că 9 mai reprezintă ziua în care s-a terminat al doilea război mondial. Și că a fost greu. Și că nu ne putem închipui acum ce viață grea au dus părinții și bunicii noștri în acea perioadă. Iar noi trebuie să mulțumim lui Dumnezeu că trăim pe timp de pace. Și ne-a îndemnat să folosim acest timp de pace.

2. "Dumnezeu este delicat, Dumnezeu ne zâmbește și trebuie să-i zâmbim și noi înapoi. Trebuie să avem gândul, mintea lui Dumnezeu. "

3. "Dacă cineva vrea să-și facă ordine în viață, trebuie să-și facă ordine în gânduri." De fiecare dată când l-am auzit vorbind ne spunea despre rugăciunea lui Iisus: "Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul; sau miluiește-ne pe noi", lipită de respirație. Și mai era aici un lucru impresionant. Tânărul Teofil, elev pe atunci, de 13 ani, l-a întîlnit pe părintele Arsenia Boca în anul 1943 și cel din urmă i-a spus să se nevoiască cu rugăciunea lui Iisus. Apoi nu s-au mai văzut cel puțin 8-10 ani, perioadă în care tânărul Teofil, a ascultat și a dus ani de zile la îndeplinire această rugăciune. Mă gândesc câte sfaturi ale duhovnicului meu le ascult și le nesocotesc imediat sau de a doua zi, sau după câteva zile.

4. Un alt cuvânt de la părintele Arsenie Boca "Nu toți cei care vin la mănăstire se mântuiesc și nu toți cei ce rămân în lume se prăpădesc."

5. Omul care nu merge la biserica nu este credincios, deși el spune asta. Nu are de fapt nici atâta credință cât să meargă la biserică.

6. "Sunt fericit deoarece totdeauna mi-am dorit ce se poate".

7. "Examenele se iau pe învățătură, nu pe binecuvântări"

8. "Părinte, ce să fac dacă vreau să-mi fac canonul și mi-e somn?" "Dragă, dacă eu vreau să-mi fac canonul și mi-e somn, mă culc."

9. "Am onoarea să vă salut." Un astfel de salut, se transformă în rugăciune pentru apoapele, după părerea mea. Am încercat să-i urmez părintelui, după puterea mea. Aici la Timișoara oamenii se salută cu "ceau". Pe prietenii și colegii pe care nu-i pot saluta cu "Doamne ajuta!" îi întâmpin cu "Bună dimineața" sau "Bună ziua".

10. Părintele povestea că a venit la spovedanie o femeie cu mulți copii și i-a cerut ce canon, ce acatiste să citească. Iar părintele i-a răspuns: "Eu și frații mei am fost acatistele mamei mele".

11. Mama părintelui Teofil le spunea când plecau undeva: "Să nu-ți uiți de Dumnezeu, să nu-ți uiți de rugăciune."

12. Seara când se culcau le spunea să nu se culce ca și caii, ci să se roage înainte.

13. "Când faci un lucru, fă-l în așa fel încât să nu-l mai facă altcineva după tine."

14. Povestea părintele că citea câte ceva deosebit și se adresa lui Dumnenzeu: "Doamne, așa-i că-i fain?"

Acestea sunt cuvintele părintelui care mi-au venit în minte și pe care încerc să le port mai departe. Acesta este părintele Teofil din inima mea.

La întrebarea cum se consideră ca și duhovnic, a răspuns: "aș spune că sunt duhovnic mare, mic și de nimic. Mare, pentru cei ce mă ascultă; mic, pentru cei care nu mă ascultă; și de nimic pentru cei care mă ocolesc." Îndrâznesc să spun că pentru mine părintele Teofil a fost și este un duhovnic mare.

Aceasta este într-un fel spovedania mea adresată părintelui Teofil. Chiar dacă nu am reușit în timpul vieții să-i vorbesc, dar fiindcă Dumnenzeu este Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul celor Vii și nu al celor morți, sunt absolut sigură că părintele primește aceste gânduri de bucurie și dragoste adresate Sinției sale.

Hristos a înviat părinte Teofil!

Timar Laurenția

5 mai 2010

Timișoara

[laraG]

Omu(le)Bun, iti multumesc pentru darul primit in aceasta zi de mare sarbatoare, a Coborarii Sfantului Duh.Amintirea Parintelui nu mi se va sterge din memorie pana la capatul vietii mele.Cuvintele-mi sunt putine pentru a ma adauga ceva la cele spuse de Laurentia.Omul bucuriei traita in Domnul, Parintele Teofil, a fost si ramane pentru toti cei care l-au cunoscut si il vor cunoaste din cartile si inregistrarile aparute un mare iubitor de Hristos si de oameni.Blandetea chipului sau, vocea catifelata, zambetul permanent intiparit pe chipu-i,talentul de orator si de mare recitator al poeziei crestine, si nu numai, vor dainui in sufletele si in amintirea tuturor.Dumnezeu sa-l odihneasca in Imparatia Sa!Inca odata, iti multumesc, Omu(le)Bun!Dumnezeu sa te binecuvnteze pe tine si familia ta !