Acatistul Sfintei Cruci

[Florin-Ionut]

Eu sunt un crestin ortodox convins, care-si face demnul crucii la rugaciune. Stiu si doua argumente biblice pentru cinstirea Crucii: 1 Corinteni 1, 18 si Galateni 6, 14. Sunt constient de puterea ei, care vine de la Dumnezeu. Toate bune pana aici.

Astazi dimineata devreme nu puteam dormi si am ascultat pe Trinitas o parte din acatistul Sfintei Cruci si am ramas nedumerit: pentru ce se tot repeta "bucura-te, Sfanta Cruce", "bucura-te preafericita" samd, ca si cum ar fi vorba despre o fiinta? Nu inteleg aceasta personificare a Crucii, careia i se atribuie merite, care este laudata, nu pricep lucrurile astea... Oare nu este Crucea altarul de Jertfa prin care ni s-au rascumparat pacatele? Este Crucea o entitate vie, adusa la viata de Dumnezeu, dar care nu face parte din categoria oamenilor si nici a ingerilor?! Ce inseamna toate acestea? Ma scuzati, dar trebuie sa inteleg o rugaciune daca particip la ea.

Abia astept sa vorbesc cu preotii pe tema asta, dar pana atunci astept cateva raspunsuri competente de la voi mai intai.

[windorin]

Intrebarea si subiectul au mai fost discutate. Click pentru Topic ! Poate gasesti aici ceva lamuriri.

Chiar daca nu poti intelege momentan, nu te lasa furat de cautare rationala si argumentare.

Toate sunt cu rost si cu profunda semnificatie, chiar de ne scapa sensul lor.

Parintii ne'au lasat toate cele de folos. Trebuie doar ca noi, vietuind curat, sa ajungem la intelegerea lor.

[georgeval]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu sunt un crestin ortodox convins, care-si face demnul crucii la rugaciune. Stiu si doua argumente biblice pentru cinstirea Crucii: 1 Corinteni 1, 18 si Galateni 6, 14. Sunt constient de puterea ei, care vine de la Dumnezeu. Toate bune pana aici.

Astazi dimineata devreme nu puteam dormi si am ascultat pe Trinitas o parte din acatistul Sfintei Cruci si am ramas nedumerit: pentru ce se tot repeta "bucura-te, Sfanta Cruce", "bucura-te preafericita" samd, ca si cum ar fi vorba despre o fiinta? Nu inteleg aceasta personificare a Crucii, careia i se atribuie merite, care este laudata, nu pricep lucrurile astea... Oare nu este Crucea altarul de Jertfa prin care ni s-au rascumparat pacatele? Este Crucea o entitate vie, adusa la viata de Dumnezeu, dar care nu face parte din categoria oamenilor si nici a ingerilor?! Ce inseamna toate acestea? Ma scuzati, dar trebuie sa inteleg o rugaciune daca particip la ea.

Abia astept sa vorbesc cu preotii pe tema asta, dar pana atunci astept cateva raspunsuri competente de la voi mai intai.

Cu siguranta vei gasi raspunsuri la toipicul indicat de Dorin. Important este sa nu despatim Crucea de Persoana lui Hristos.

[Florin-Ionut]

Am citit toate posturile de acolo, dar tot voi discuta cu preotii-ninja cu centura neagra pe care ii stiu. :)

Daca voi fi vreodata in biserica nevoit sa ascult acatistul asta, atunci in mintea mea voi confunda persoana Crucii cu Duhul Sfant, presupunand Crucea ca fiind Pomul Vietii care de fapt este Duhul Sfant. In alte contexte, depinde, voi intelege Crucea ca altar de jertfa, ca Jertfa suprema a Lui Hristos pentru noi toti, ca suferinta pentru pacatele omenirii si ca datorie a mea personala de a-mi trai viata in sacrificiu pentru semenii mei.

[Danut7]

uite cum inteleg eu aceasta, dupa ce m-am uitat si pe celalalt topic :

Crucea reprezinta patimile lui Hristos si lucrarea Sa mantuitoare.Asadar as interpreta ca atunci cand zice ne inchinam crucii , si multumim crucii , ca insemnand ca Patimilor lui Hristos aducem recunostiinta si multumire.Ca si atunci cand se spune "patimilor tale Hristoase ma inchin".

[E_my]

Aceleasi nelamuriri le-am avut si eu (cum adica sa se bucure crucea, etc) si parintele duhovnic mi-a spus ca atunci cand ne rugam la Sfanta Cruce nu ne rugam ca unui idol ci ne rugam Celui ce si-a intins bratele pe lemnul crucii.

Cinstind Sfanta Cruce cinstim pe Cel ce a patimit pentru a ne mantui, rugaciunile catre Sfanta Cruce sunt de fapt rugaciuni catre Iisus, Mantuitorul lumii

Cum vad eu lucrurile: ca si cum am citit o carte care mi-a folosit foarte mult si ma gandesc ca fara acea carte nu as fi reusit sa inteleg anumite lucruri. Cumva apreciez cartea si apreciez implicit autorul, mi-e draga cartea, de fapt fiindu-mi drag autorul..Nu stiu daca am reusit sa ma fac inteleasa


Doamne ajuta!

[geo.nektarios]

Las aici un link cu Sf.Cruce, prezentare a Sf.Cruci in Crestinism si in cultul divin, articol ce apartine marelui profesor de Liturgica, Pr.Dr.ENE BRANISTE!!! Sper sa va fie de folos!!! Doamne ajuta!!
http://biserica.org/Publicatii/2003/NoX/12_index.html

[geo.nektarios]

“Cuvîntul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mîntuim, este puterea lui Dumnezeu” ( I Corinteni 1, 18 )
Crucea nu poate fi despărţită de Persoana Mîntuitorului Iisus Hristos care este “mîntuirea păcătoşilor” (Ef.2, 13-22). Prin jertfa de pe Cruce a Mîntuitorului ea este obiectul mîntuirii neamului omenesc. Răstignirea Mîntuitorului cu braţele deschise vrea să arate opera de mîntuire orientată către toţi oamenii. Hristos îi îmbrăţişează pe toţi, “destrămînd duşmănia, prin trupul Său” (Ef. 2., 15). În felul acesta se restabileşte pacea dintre Dumnezeu şi om, dintre om şi Dumnezeu şi dintre oameni. Braţele Crucii au şi ele o semnificaţie aparte. Cel orizontal arată că jertfa Mîntuitorului se răsfrînge asupra întregii creaţii, restabileşte armonia dintre om şi creaţie. Braţul cel vertical arată actul de refacere a legăturii dintre Dumnezeu şi om, dintre ceresc şi pămîntesc, arată posibilitatea de îndumnezeire a omului. Omul nu mai este un “animal raţional”, ci un “animal îndumnezeit” – după cum afirmă marele profesor Panayotis Nellas.
În creştinism Sfînta Cruce are mai multe semnificaţii:
a) duhovnicească;
b) de altar de jertfă (jertfelnic);
c) semn dumnezeiesc.
Ca înţeles duhovnicesc Crucea reprezintă dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Fiul Omului a luat trup de om pentru a ispăşi păcatele lumii. Învierea Mîntuitorului este o mărturie a transformării trupului omenesc, restaurarea şi îndumnezeirea lui. Pentru a învinge moartea Dumnezeu trebuia să stîrpească sămînţa răutăţii care era pătrunsă în fiinţa umană şi în creaţie, iar originea răului a fost mîndria.
Jertfa pe Cruce este un semn al smereniei, un semn al ascultării faţă de voia lui Dumnezeu ca răspuns la mîndria şi neascultarea protopărinţilor noştri Adam şi Eva. În această jertfă a Mîntuitorului se descoperă esenţa iubirii creştine care diferă radical de iubirea erotică, senzuală, egocentrică din păgînism. Evanghelia ne descoperă acest adevăr: “Nimeni nu are mai mare dragoste ca aceasta decît ca viata să şi-o pună pentru prietenii săi” – spune Iisus (Ioan 15, 13).
Sfînta Cruce este altarul de jertfă al lui Hristos.
După cum în Vechiul Testament pentru ispăşirea păcatelor se aducea jertfă, la fel pentru iertarea păcatului comis de protopărinţii noştri era nevoie de jertfa Mîntuitorului. Dacă în Vechiul Testament locul de jertfă de animale era socotit sacru, iar cel ce se atingea de el era sfinţit (Ieş. 30, 28-29), este de la sine înţeles că Crucea trebuie privită ca un simbol al harului sfinţitor în lume. Prin sîngele Mîntuitorului s-a sfinţit şi Crucea care devine din obiect de tortură un obiect de sfinţire şi de mîntuire a credincioşilor. Din acest motiv, Apostolul Pavel spune că Crucea devine din obiect de sminteală pentru cei necredincioşi simbol al biruinţei şi al mîntuirii (I Corinteni 1, 18).
Crucea este altarul de jertfă al Mîntuitorului, în felul acesta se descoperă unitatea adîncă dintre Hristos şi Cruce fără de care nu era posibilă mîntuirea neamului omenesc. Crucea este altarul de jertfă prin care se ridică păcatele lumii (Evrei 9,28). Această jertfă sîngeroasă de pe Cruce se prelungeşte pînă la sfîrşitul veacurilor în mod nesîngeros în Biserică la Sfînta Liturghie (Mt.28,20). Împărtăşania care se oficiază la Liturghie reprezintă trupul lui Hristos în chip real care nu diferă cu nimic de cel oferit apostolilor la Cina cea de Taină de Mîntuitorul. El este puterea dumnezeiască care ne repară trupul nostru de puterea morţii şi ne ajută să avem viaţa veşnică ( Ioan 6, 53-59).
Crucea este semnul lui Hristos şi al creştinilor. Scriptura vorbeşte despre “semnul Fiului Omului” (Mt. 24,30), iar Biserica a văzut în acest semn Sfînta Cruce, deoarece prin ea dobîndim mîntuirea, cu ea deschidem porţile raiului. Astfel Crucea devine şi semnul creştinilor ca semn de iubire dintre Dumnezeu şi om, motiv pentru care noi ne însemnăm cu acest semn (Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Ortodoxia nr. 3, 1978, p. 497-511).
Prin închinarea la Sfînta Cruce credincioşii se închină Celui care S-a răstignit pe ea – Mîntuitorului Iisus Hristos. De aceea credincioşii se închină Sfintei Cruci pentru că prin jertfa Mîntuitorului se dobîndeşte viaţa veşnică, se restaurează fiinţa umană, adică omul are posibilitatea să biruie moartea, să se vindece sufleteşte şi trupeşte prin puterea ei. În felul acesta, omul este chemat la îndumnezeire, la împlinirea lucrării care trebuia s-o facă Adam şi Eva.
Însemnarea credincioşilor cu semnul Sfintei Cruci are o semnificaţie dogmatică care reflectă învăţătura de credinţă creştină. Cele trei degete împreunate reprezintă Sfînta Treime – Dumnezeul tuturor care se află în cer. Cele două degete strînse în palma mîinii drepte reprezintă, pe de o parte, cele două firi ale Mîntuitorului Iisus Hristos, unirea dintre firea umană şi cea dumnezeiască, coborîrea lui Dumnezeu pe pămînt, iar, pe de altă parte, îi reperezintă pe Adam şi Eva care se închină Sfintei Treimi aici pe pămînt. Semnul Sfintei Cruci reprezintă restabilirea legăturii dintre cer şi pămînt, dintre firea umană şi cea dumnezeiască.
Părţile trupului care sînt însemnate cu semnul Sfintei Cruci au şi ale un simbolism dogmatic. Fruntea închipuie cerul, pieptul (pîntecele) închipuie pămîntul, iar umerii închipuie locul şi semnul puterii. Sfîntul Ambrozie al Milanului spune că fruntea reprezintă sediul cugetării, adică al mărturisirii lui Dumnezeu prin cuvînt şi gîndire; inima reprezintă sediul iubirii, pentru că Dumnezeu este iubire şi noi, la fel, trebuie să iubim; braţele reprezintă efortul, activitatea, munca care trebuie s-o depună credinciosul pentru Hristos.( Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Ortodoxia, anul XLVII nr. 1-2, ianuarie-iunie 1995, p. 102-109).

[georgeval]

Iata o afirmatie potrivita a parintelui Ioan Ica Jr. "Nu este deloc o intamplare faptul ca Crucea este tratata ca o persoana, pentru ca in ea vedem legea vietii lui hristos, legea vietii noastre...... Crucea, ca si icoana, fata Domnului pusa pe lemn, devin locuri ale prezentei personale a lui Iisus Hristos. Prin aceasta si crucea primeste o cinstire personala si este realmente-cum spune Acatistul- pazitoarea crestinilor, ii fereste de atacurile celui rau, le da siguranta."

[Marius22]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Daca voi fi vreodata in biserica nevoit sa ascult acatistul asta, atunci in mintea mea voi confunda persoana Crucii cu Duhul Sfant, presupunand Crucea ca fiind Pomul Vietii care de fapt este Duhul Sfant. In alte contexte, depinde, voi intelege Crucea ca altar de jertfa, ca Jertfa suprema a Lui Hristos pentru noi toti, ca suferinta pentru pacatele omenirii si ca datorie a mea personala de a-mi trai viata in sacrificiu pentru semenii mei.

Am intalnit un raspuns la aceasta problema la Parintele Valentin Istrati:

"Biserica Ortodoxa nu desparte pe Hristos de Crucea Sa, devenita prin Inviere altar de jertfa vesnica, si nici nu desparte, rationalist, Crucea de Hristos Cel rastignit pe ea. In lumina Invierii, slava Crucii inunda umanitatea si universul, de aceea, Biserica se adreseaza ei ca unei persoane. De fapt, nu este un antropomorfism ori personalizare a unui obiect, ci Biserica se roaga, stiind ca, pentru vesnicie, Crucea este Hristos Cel rastignit. Acesta este si temeiul expresiilor de genul: "Bucura-te, Cruce, pazitoare a crestinilor” (Acatistul Sfintei Cruci). Sf. Apostol Pavel, amintind galatenilor mirungerea lor in chipul Crucii si constitutia cruciforma a fiintei umane spune: "O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi, sa nu va incredeti adevarului, pe voi, in ochii carora a fost zugravit - Iisus Hristos Cel rastignit - " (Galateni 3, 1)."