Ajutor pentru valea plopului

[ioanna]

În prealabil postat de ucenic

160 km, o zi de lucru pierduta, trei persoane implicate etc...

Imi pare rau sa aud asta. V-ati intalnit in Bucuresti cu persoana care s-a razgandit sa mai mearga la Valea Plopului sau nici n-ati cunoscut-o?

[ucenic]

În prealabil postat de ioanna

Imi pare rau sa aud asta. V-ati intalnit in Bucuresti cu persoana care s-a razgandit sa mai mearga la Valea Plopului sau nici n-ati cunoscut-o?

Astazi s-a intamplat. Am povestit catre admin intamplarea. Nu am pierdut nimic, am facut-o pentru Domnul. Reactia mea este doar pentru a atrage un semnal de alarma user-ilor de pe acest forum. Ma mult discernamant.

[ucenic]

De altfel user-ii "N.Priceputu" si "ioanna" au fost mai precauti:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14798

În prealabil postat de ucenic

Astazi s-a intamplat. Am povestit catre admin intamplarea. Nu am pierdut nimic, am facut-o pentru Domnul. Reactia mea este doar pentru a atrage un semnal de alarma user-ilor de pe acest forum. Ma mult discernamant.

Urat din partea ei.
Dumneata nu ai pierdut nimic.... Ai castigat!

[iustin10]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ce cazuri sunt rare? De oameni ai străzii adevăraţi? Sau de persoane care să semnaleze problemele lor? Pentru că amărâţi sunt la tot pasul, cel puţin în zona în care m-am mutat de vreun an (Militari). Vreo 3-4 au petrecut iarna (zi şi noapte) în faţa unui bloc, încălzindu-se la focul făcut din te-miri-ce.

Dar unii par ca nu au ratiune ,ca sufera de vreo boala psihica. In acest caz ce se poate face ? Sa ii duci cu forta undeva ? poate ei o vad ca pe o privare de libertate.Tin minte ca erau copii strazii de prin metrouri care daca le ziceai ca ii duci la orfelinat ,te considerau cel mai mare dusman.Ca acolo erau batuti,violati etc

Mulţi dintre cei de pe stradă au probleme psihice, accentuate şi de viaţa foarte stresantă pe care o trăiesc. Închipuie-ţi cum dorm oamenii ăştia, luni şi ani de zile. Cu forţa nu pot fi duşi nicăieri, şi poate că e mai bine aşa. Dar marea durere este faptul că nu au pe nimeni. Ei nu de instituţii au nevoie, ci de cineva care să-i iubească aşa cum sunt şi să-i ajute. Sunt abandonaţi de familii. Sau ar putea fi de ajutor şi instituţiile, dacă n-ar fi reci, indiferente, dacă acolo i-ar întâmpina oameni înţelegători, miloşi.

Şi acei copii care fugeau de orfelinate o făceau pentru că nu erau iubiţi. Nicio instituţie din lume, nicun medicament dat de psihiatru nu poate suplini mângâierea pe care ţi-o poate da comuniunea, mila unui alt suflet.

[iustin10]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mulţi dintre cei de pe stradă au probleme psihice, accentuate şi de viaţa foarte stresantă pe care o trăiesc. Închipuie-ţi cum dorm oamenii ăştia, luni şi ani de zile. Cu forţa nu pot fi duşi nicăieri, şi poate că e mai bine aşa. Dar marea durere este faptul că nu au pe nimeni. Ei nu de instituţii au nevoie, ci de cineva care să-i iubească aşa cum sunt şi să-i ajute. Sunt abandonaţi de familii. Sau ar putea fi de ajutor şi instituţiile, dacă n-ar fi reci, indiferente, dacă acolo i-ar întâmpina oameni înţelegători, miloşi.

Şi acei copii care fugeau de orfelinate o făceau pentru că nu erau iubiţi. Nicio instituţie din lume, nicun medicament dat de psihiatru nu poate suplini mângâierea pe care ţi-o poate da comuniunea, mila unui alt suflet.

E clar asta ,si s-a mai vazut,prin filmele americane mai ales,cum ,bagati in seama,incep sa isi revina .Atunci,dupa ce ii speli si cureti,si ii inveti sa foloseasca chiuveta, isi arata tot farmecul lor naiv. Dar cum sa procedam? sa ii luam in casa? Sa le ducem regulat mancare? Dar nu ii gasim regulat in aceleasi locuri ...Atunci ce sa facem?

de-aş avea răspuns la întrebările astea...
Unii pot fi luaţi în casă, alţii sunt mai dificili. Numai că să-i iei în casă înseamnă să fii dispus să-i adopţi. Măcar pentru o bună bucată de timp, necesar recuperării lor. Să le oferi statutul de membru al familiei. Nu ştiu câţi dintre noi pot face asta. Poate, dacă ai o cameră liberă, un pic de timp şi multă disponibilitate.

Înainte de asta trebuie, oricum, să înţelegi de ce au ajuns în stradă. Unii pur şi simplu nu vor să muncească; alţii nu pot, că nu-i duce mintea (pot fi infantili). Şi atunci, trebuie să le poarte crucea altcineva. Dar cine poate avea atât de multă milă, care să nu se epuizeze cu timpul?

S-au scris mai multe despre ei pe topicul „oamenii străzii”, unde au răspuns şi persoane care cunosc mai bine situaţia lor.

[iustin10]

În prealabil postat de ucenic

Astazi s-a intamplat. Am povestit catre admin intamplarea. Nu am pierdut nimic, am facut-o pentru Domnul. Reactia mea este doar pentru a atrage un semnal de alarma user-ilor de pe acest forum. Ma mult discernamant.

Pai si daca tu ai venit atitia kilometrii,inseamna ca orcum erai dispus sa mergi ,asa ca hai sa repetam isprava, impreuna cu cine o mai vrea sa vina , fara sa mai ducem pe cineva anume acolo.Ci pur si simplu sa ii vizitam,sa le ducem ceva celor de acolo ,si in plus si putina atentie,si tot inseamna ceva .Orice gest de solidaritate poate pretui cat un camion de ajutoare.
Ce ziceti ?

[Ekaterina]

În prealabil postat de N.Priceputu

Mulţi dintre cei de pe stradă au probleme psihice, accentuate şi de viaţa foarte stresantă pe care o trăiesc. Închipuie-ţi cum dorm oamenii ăştia, luni şi ani de zile. Cu forţa nu pot fi duşi nicăieri, şi poate că e mai bine aşa. Dar marea durere este faptul că nu au pe nimeni. Ei nu de instituţii au nevoie, ci de cineva care să-i iubească aşa cum sunt şi să-i ajute. Sunt abandonaţi de familii. Sau ar putea fi de ajutor şi instituţiile, dacă n-ar fi reci, indiferente, dacă acolo i-ar întâmpina oameni înţelegători, miloşi.

Şi acei copii care fugeau de orfelinate o făceau pentru că nu erau iubiţi. Nicio instituţie din lume, nicun medicament dat de psihiatru nu poate suplini mângâierea pe care ţi-o poate da comuniunea, mila unui alt suflet.

Ai mare dreptate, dragostea celor din jur le lipseste cel mai mult. Cata durere, cata suferinta in sufletele lor, iar oamenii ii ocolesc si ii dispretuiesc. Eu cred ca unele problemele psihice sunt provocate tot de lipsa de iubire si lipsa conditiilor firesti de trai.

Dumnezeu insa le poarta de grija, caci altfel de unde ar avea cele necesare supravietuirii? Fara casa, fara loc de munca, fara asistenta medicala, reusesc sa supravietuiasca in aceasta lume rece si indiferenta, care de multe ori nu face altceva decat sa-i judece.