Vreau si eu un sfat

[cristiboss56]

În prealabil postat de GEORGIANA22

si eu am aceeasi problema, uneori dau vina pe copii, ca nu am suficient timp sau ca sunt obosita, si nu e bine.
daca afli raspunsul sa imi spui si mie???

Raspunsusl este la noi ! Nu trebui sa astepti in asta problema raspuns de la altcineva. Neputinta si nevrednicia, precum si trandavirea este a fiecaruia in parte. Este la fel cu raspunsul copilaresc si lipsit de simtire a unora care spun ca nu au trecut pe la biserica din lipsa de timp. Lipsa este alta si in cazul rugaciunii si in nevenirii la biserica, este lipsa deplina a dragostei de Dumnezeu , dragoste risipta spre cele pur materiale, lumesti.

[Z.Lidia]

Am ajuns la concluzia ca nu am nicio scuza. Sunt prea obosita seara, prea grabita dimineata. Adorm efectiv in timp ce citesc ceva, dar nu pot raspunde de ce nu am facut rugaciunea putin mai devreme.
Problema e ca nu am inca un OBICEI din a face rugaciunea. Sa-mi intre in modul de viata. Iar obiceiul se formeaza in timp, intai fortandu-ma, apoi vine de la sine. Stiu ca am nevoie de rugaciune.
Pai bunica motaia la televizor, dar tot se ridic sa-l stinga (nu avea telecomanda) si isi aducea aminte daca nu-si facuse inca rugaciunea.
Apoi, va cer parerea, chiar trebuie sa citim acele rugaciuni, de dimineata si seara, chiar pe toate, in fiecare zi? Stiu ca sunt deosebite,imi plac, dar necesita timp, macar Tatal nostru sa zicem, decat deloc.

[radudb]

Adevarata putere a rugaciunii sta in calitatea nu in cantitatea ei. Nu trebuie sa ne rugam mult cand suntem nepregatiti in smerenie. Am citit undeva ca o rugaciune spusa din inima ajunge intocmai pana la Iisus. Incercati sa va ganditi si sa meditati la tot ce v-a oferit Domnul fie suferinta, fie fericire...si sa-i multumiti pentru ca va tine pe caile minunate ale Sale.


Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

[elena1974]

Buna tuturor, ma confrunt destul de des si eu cu aceasta problema.Ceva vreme in urma am cerut sfatul uni preot, care mi-a spus ceva de genul ca motivele ar fi oboseala, stresul dar mai ales slabiciunea umana si ca avem parte de aceste momente pentru a intelege mai bine pe semenii nostri care trecand prin aceste perioade de slabiciune sa ne fie mai usor sa-i intelegem si sa nu mai judecam.
Doamne ajuta

Daca gasesc email-ul trimis de preot o sa ti-l reproduc.

[elena1974]

În prealabil postat de elena1974

Buna tuturor, ma confrunt destul de des si eu cu aceasta problema.Ceva vreme in urma am cerut sfatul uni preot, care mi-a spus ceva de genul ca motivele ar fi oboseala, stresul dar mai ales slabiciunea umana si ca avem parte de aceste momente pentru a intelege mai bine pe semenii nostri care trecand prin aceste perioade de slabiciune sa ne fie mai usor sa-i intelegem si sa nu mai judecam.
Doamne ajuta

Daca gasesc email-ul trimis de preot o sa ti-l reproduc.

Desi exista si anumite confuncturi exterioare favorizante (oboseala, stres, nemultumiri sau neimpliniri), ni se cade sa consideram ca astfel de atitudini au cauze interioare. Un lucru ce poate fi foarte folositor este sa ne implantam in minte si in inima ca firea omeneasca este slaba si neputincioasa. SI asa cum eu am slabiciunile mele, fiecare are slabiciunile lui, din care ies apoi rautatile samd. Acest gand ne da cu timpul o intelegere fata de neputinta omeneasca si ne face nu sa judecam oamenii sau sa ne suparam pe ei, ci sa-i intelegem in neputinta lor si sa com-patimim cu ei. Si atunci harului lui Dumnezeu vine in viata noastra. Pentru ca harul lui Dumnezeu pentru aceasta vine: cand vede iubirea pentru aproapele, al carei temei este tocmai aceasta atentie si intelegere a neputintei aproapelui.

Domnul sa va ajute.
p.iulian

Dupa cum vezi am gasit mesajul parintelui

[veilur]

Si eu am intrat in starea asta de slabire in credinta, nu mai am ravna ce-o aveam inainte si ma rog doar cu cuvintele mele, fara sa mai citesc rugaciunile de seara si dimineata. Nu e bine, ar trebuie sa ne facem si sa ne tinem de un program. Pentru noi ne facem timp toata ziua, dar pentru Dumnezeu cand ne mai facem timp? Trist :(

[StoicaFlorina]

si eu ma regasesc in acest lucru....cred ca lupta devine din ce in ce mai grea...eu de exemplu zic seara azi o sa merg la culcare mai devreme sa am mai mult timp..si se face 10....apoi mai gasesc ceva pe internet...se face 22.30 zic la 23.00 gata ma duc la rugaciune...si la 23.00 imi dau seama ca sunt atat de obosita incat....si uite asa m-a pacalit vrajmasul sau m-am pacalit singura
Cred ca raspunsul este in noi, si in vointa pe care o avem ....
Acum ca am citit tot ce ati scris de mai sus....este un nou inceput...sa ma schimb din momentul acesta, am deschis parca ochii si am inteleg mai bine ce se petrece....cum suntem incercati in acelasi mod prin problemele vietii cotidiene si cum le depaseste fiecare in modul sau...

P.S- Am invatat multe de la voi, cei de pe acest forum....

Flori, parca ai fi descris o zi din viata mea. :) Insa Adrian/ Negroponte spune mai bine lucrurilor pe nume...se vede ca este preot, si duhovnic. Dumnezeu sa ne ajute!

În prealabil postat de aurel1211

Oare de ce se intampla asa. Caci sunt zile sau sa zic saptamani cand ma pot ruga mai mult , mai citesc un acatist, totul se leaga bine. Si sunt zile cand nici rugaciunile de seara nu mai apuc sa le spun (zici ca nu as fi ortodox).
Parca asa se imbina toate si putin cate putin rugaciunea slabeste, pana iti dai seama intr-o vreme ca ea lipseste. Cum sa fac sa ma mentin pe linia de plutire?
Inteleg viata e cu suisuri si coborasuri dar cateodata parca sunt prea multe coborasuri.

"Nu tot cel ce-mi zice Mie,Doamne,Doamne va intra intru imparatia mea,ci cel ce face voia Tatalui Meu".Sunt cuvintele Mantuitorului.Asa ca daca viata ta este o jertfa vie pentru Dumnezeu si semeni,crezi ca o oara in plus de rugaciune face mare lucru in plus?

În prealabil postat de achimovjan

crezi ca o oara in plus de rugaciune face mare lucru in plus?

eu cred ca da. te face mai disciplinat, mai putin lenes, iti modelezi starea interioara, cu timpul te simti altfel si actionezi altfel. sau, cum zicea si un mare savant: nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. in BINE, sa speram!