diavolul invata ca oamenii ?!?!?

[omulet]

În prealabil postat de citystar

de asemenea se mai zice ca "Dumnezeu ne incearca credinta, adica ne da diverse nenorociri, sa vada cat rezistam". Atunci unde mai e liberul arbitru ? Adica suntem liberi sau nu ?

Mie nu mi-a placut niciodata expresia asta. Caile Domnului sunt necunoscute. Nu stim noi ce e cu incercarile, e o taina. Eu nu cred ca nenorocirile vin de la Dumnezeu.

Poate ar ajuta "Dumnezeul meu" de pr. Teofil Paraian?

În prealabil postat de omulet

Eu nu cred ca nenorocirile vin de la Dumnezeu.

toate vin de la Dumnezeu, depinde doar de noi cum le privim si cum le primim. aici intr-adevar intervine liberul arbitru.

Citat Silverstar:
"De ce in religie nu se stie niciodata nimic cu exactitate, si fiecare crestin interpreteaza cum vrea ."

Uite de ce: Pentru ca Dumnezeu nu vrea sa ne oblige, dar Se bucura atunci cand noi facem ce trebuie. El ne-a dat liberul arbitru ca sa alegem din multe variante pe cea mai buna, adica pe cea corecta.
Sa-ti dau un exemplu: Ai de facut un test pentru scoala de soferi. Ai o intrebare si mai multe variante de raspuns. Una e cea buna si celelalte gresite. Multa lume alege, din nestiinta, varianta gresita. Rezultatul? Cade la test.
La fel e cu credinta si liberul arbitru. Nu ai invatat lectia, cazi la examenele...vietii. Sigur ca ai voie sa alegi varianata care-ti place cel mai mult, dar daca nu e cea corecta, pierzi de multe ori chiar totul.
Si atunci te intrebi: oare chiar s-a meritat sa aleg gresit, sau era mai bine sa las putin de la mine si sa aleg varianta buna? Daca raspunsul iarasi este: "fac cum vreau, caci am un cap sa gandesc si mie nu-mi poate spune nimeni cum si ce trebuie sa fac", atunci iar cazi la examen.
Dar daca intr-o zi realizezi, ca tot mai bine e sa asculti de Dumnezeu, atunci incepi sa alegi variantele bune si intr-o buna zi constati ca ai trecut examenul, nu cel de la scoala de soferi, ci cel de la scoala vietii. Constati ca te-ai mantuit. Nu face nimic daca tu nu crezi in viata de apoi, in mantuire, caci nu tu esti Creatorul cerului si al pamantului. Tu esti doar un biet muritor.

[Alexandr_Bazil]

Si ce rost are sa urmezi calea "corecta" daca nu iti place sa o urmezi. Credinta fortata nu e chiar credinta, e un cam totuna cu supunerea in fata dictaturii "Poti sa nu fii de acord, dar cand vine vremea ai incurcat-o".

[cozia]

Draga CityStar ( cum se traduce, Luceafarul diminetii cumva?)

Liberul arbitru, sau libertatea de a alege, in conditia cazuta in care ne aflam, este nici macar un surogat , el este aproape inexistent. Aproape tot ce facem in viata, in timpul zilei, asa zisele alegeri pe care le facem,intoarcem la drepta, la stinga, cumparam negru sau rosu, Porche sau Dacie, maturator sau computerist, de fapt nu le facem, noi nu facem altceva decit sa reactionam la stimulentii externi. Viata alege pentru noi. Noi doar traim cu iluzia ca alegem. Mi-a trebuit si mie mult timp sa realizez acest lucru ma tot invirteam in jurul cozii pina nu am aflat de la Sfintii Parinti si intr-un tirziu m-am convins ca asa este.

Cel mai usor este sa urmaresti aceasta mecanicitate la altii, insa dovada ca ai inceput sa evoluezi duhovniceste este cind incepi sa vezi acest lucru la tine, observindu-te direct pe tine insuti si nu la altii.

Inceputul alegerii, al liberului Arbitru, este inceputul Trezviei, pina atunci plutim pe riu in jos, dusi de curentii apelor. Pina nu ne opunem vietii, nu alegem. Deci de aici rezulta si faptul ca singurul mod de a deveni liberi este daca ne trezim.
Adevaratii duhovnici asta au facut si asa si-au capatat sfintenia. S-au opus curentilor de apa cu barbatie si curaj, au indraznit, desi imparatul minciunilor le soptea usor sa stea linistiti si sa continue sa se minta ca ei sunt liberi sa aleaga in viata.
deci:
Sfintenie = Trezvie deplina = LIBERTATE reala

Momentele de alegere mai apropiata de cea reala, Duhovniceasca( este drum lung pina acolo) sunt perioadele de Post si rugaciune sincera cind ne aducem mereu aminte de noi, sa nu gresim, ce facem, ce bagam in gura, mai ales ce scoatem pe gura si ce se petrece in jurul nostru.

În prealabil postat de Alexandr_Bazil

Si ce rost are sa urmezi calea "corecta" daca nu iti place sa o urmezi. Credinta fortata nu e chiar credinta, e un cam totuna cu supunerea in fata dictaturii "Poti sa nu fii de acord, dar cand vine vremea ai incurcat-o".

Nu te pot constrange decat ideile care te bucura.
Nimeni nu-ti poate impune ce sa crezi, nici Dumnezeu n-o face. Alegerea e a ta si numai a ta, dar tot tu suporti consecintele alegerii tale de buna voie.

[Alexandr_Bazil]

"Cand ti se strica masina, te duci la mecanic, nu? Preotul pentru mine e "mecanicul" sufletului si doctorul sufletului totodata."

uite aici alegoriile nu sunt tocmai bune. Preotul nu e mecanicul sufletului. Mecanicul va stii exact componentele masinii tale si va stii ce e de facut, la preot e putin probabil.

"Eu am trecut de faza in care invat sa gandesc. Acum la maturitate ma folosesc de tot ceea ce consider intelept, pentru a nu-mi pierde timpul si a obtine maxim de randament. Doar mandria il face pe om sa creada ca el le poate pe toate singur."

Tind sa vad latura mai absurda a existentei(impropriu spus totusi, cam toata realitatea noastra este plina de contradictii, ipocrizie si iluzii umane). Deci nu ma strofoc prea tare cu maximul de randament, sau pierderea timpului. In fond nu exista a-ti folosi timpul in mod util, orice actiune este doar pierdere de timp. Ca unii ii dau si scop...nah...daca pot dormi linistiti noaptea cu scopul lor, atunci sa aiba scop frate.

"Cine stie ca pentru ceea ce crede, gandeste sau face, exista si consecinte, sta si se gandeste de doua ori si accepta si pareri avizate. Cand cineva iti vorbeste din propria experienta, e bine sa stai si sa judeci : oare omul acesta nu cumva are dreptate si ma avertizeaza si pe mine? "

Ok...daca eu gresesc nu am absolut nimic impotriva. Sa ard in iad... asta e. Alternativa nu imi pare cu mult mai tentanta, si as avea si companie mai placuta decat in rai(fara suparare).

"Faptul ca tu nu accepti un punct de vedere, din lipsa de cunostinte, si ca iti astupi urechile la argumente, e decizia ta si nimeni altul decat tu insusi, va suporta consecintele."

Nu stiu cum is altii, dar eu am ascultat argumentele, am fost un crestin foarte credincios, si totusi nu a fost destul. Poate nu sunt destul de inteligent cat sa vad lumina, si adevarul ortodoxiei, sau poate dimpotriva ar trebui sa fiu mai "sarac cu duhul"

Alexandr_Bazil, ai si tu dreptul la parerea ta si la viata pe care ti-o doresti.
Nimeni nu spune sa procedezi altfel. Oricum fiecare suporta consecintele. Ba nu, eram sa uit ca pacatele le suporta si copiii nostri si daca fata de noi suntem mai indiferenti, fata de copii nu mai ne permitem si suferim alaturi de ei. Macar in aceasta idee ar trebui sa ne gandim mai bine la consecintele faptelor noastre.

Si daca mecanicul stie exact componentele masinii mele, desi si el mai bajbaie cateodata, cu cat mai mult stie Dumnezeu ce e cu noi, El care e Creatorul nostru?!? Te-ai gandit la amanuntul acesta?

"Sarac cu duhul" inseamna cu totul altceva decat "prost, nestiutor,etc". In privinta inteligentei, cred ca o ai, nu asta e problema. Distantarea de ortodoxie, datorita mandriei si accentului pus pe ratiune, aici e problema. Nu ortodoxia inseamna lumina si adevar, ci Dumnezeu este Lumina si Adevar. Iar ortodoxia este un univers al credintei si nu se rezuma la a-ti face cruce si atat, cum cred unii.
Daca ai fost un crestin foarte credincios, ar trebui sa reiei de acolo de unde ai cazut din credinta si sa incerci sa indrepti. Dumnezeu are nevoie de fiecare dintre noi. Iisus Hristos si-a dat viata si pentru tine, Alexandr_Bazil, te iubeste si te asteapta. Sa nu intoarcem spatele Iubirii Lui.

[Alexandr_Bazil]

Sa stii ancah ca eu nu pun atat de multa valoare pe ratiune cat pun pe creativitate si pe libertate in gandire. Da Iisus a murit pentru ce a crezut. Tot respectul meu catre el...daca intradevar crestinismul ar merge pe aceleasi idei ca si Cristosul ei.

Alexandr-Bazil: Sa stii, ca orice am face noi, Dumnezeu ne-a creat liberi, dar nu oricum liberi, ci liberi de pacat. Pacatul nu are cum sa.ti dea libertatea, caci el te inlantuie si nu-ti mai da drumul. Cand te-a cuprins, nu iti mai apartii, apartii pacatului, care iti spune ce sa faci.
Dumnezeu ne-a creat sa fim stapani peste "lucrul mainilor Sale", toate ni le-a supus... cum zice Psalmul 8. Ne-a incununat cu mare cinste, dar Adam si Eva, crezand minciunii sarpelui invidios, s-au lasat atrasi, sedusi de pacat, in asa masura, incat si noi, urmasii primilor oameni, inca mai credem in pacat si in puterea lui eliberatoare. Ne stapanesc tot felul de pacate mici si mari, dar in loc sa le identificam, noi le dam putere asupra noastra, crezand ca facem binele. Sa stam putin si sa ne gandim: cu ce ramanem dupa sex: cu un gol, pe care dorim sa-l umplem iar si iar; cu ce ramanem dupa o tigara fumata: cu dorinta de a aprinde alta; etc. Goluri, care se cer umplute, caci Dumnezeu nu ne-a creat pentru goluri; ele ne deranjeaza.
Sa vedem cu ce ramanem dupa o rugaciune: cu liniste in suflet, cu speranta ca am rezolvat ceva, cu gandul ca am facut ceva bun, cu sarcina implinita.
Cu ce ramanem dupa daruirea dragostei platonice: cu dragoste, care izvoraste pe masura ce o dam. Cu ce ramanem dupa renuntarea la un pacat: cu bucurie, cu sufletul impacat ca am facut ceva bun. Cu ce ramanem dupa intalnirea in rugaciune cu Dumnezeu: cu fericirea, care nu ne mai paraseste.
Ma bucur ca-I acorzi lui Hristos respectul tau. Ar trebui sa-i semanam cu totii in fapte si simtire. Dar nu toti ne ridicam asa de sus. De ce te miri? Tu insusti declari ca ai cazut! La fel e posibil si pentru altul, pentru altii. Pe cat putem, sa-i ajutam sa se ridice, si vom fi si noi ajutati la randul nostru.
Nici unul dintre noi nu e mai bun. Toti suntem cazuti si vrem sa ne ridicam la nivelui lui Iisus Hristos. Sa o facem, ce mai asteptam!