Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

O , Măicuţă Precurată!

Sf. Ioan Iacob Hozevitul



O , Măicuţă Precurată,
Dacă Tu n-ai mijloci
Sus la Fiul Tău cu lacrimi
Oare cîţi s-ar mântui ?
Dacă Tu Măicuţă sfântă
Pentru noi n’ai suspina,
Dacă n’ai cere Tu milă ,
Domnul cât ne-ar mai răbda ?
Dacă glasurile noastre
Tu nu le-ai fi auzit ,
Dacă nu cereai Tu milă ,
Oare câți am fi pierit ?
Că ne-am adâncit în rele
Şi nu ştim să ne rugăm,
Că şi-n sfintele biserici ,
Noi pe Domnul-l supărăm .
Dar când Tu sfântă Fecioară ,
Te rogi grabnic pentru noi,
Fiul Tău cu drag Te-ascultă
Şi ne scoate din nevoi .
Că-n iubirea ce Ţi-o poartă
Nu te poate refuza
Fiul Tău şi Domnul nostru
Şi’mplinește ruga Ta.
Pentru’aceasta noi creştinii
Maică sfântă-Ţi mulţumim
Şi cu inima curată,
Î-Ţi cântăm şi Te slăvim .

În prealabil postat de cristiboss56

"Catre Mantuitorul n-aveam curajul sa ma rog - pentru ca a avut si el greselile lui

aceasta e cu siguranta o greseala strecurata din neatentie,Mantuitorul n-a avut nicio gresala,niciun pacat.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de maria-15

aceasta e cu siguranta o greseala strecurata din neatentie,Mantuitorul n-a avut nicio gresala,niciun pacat.

Ce "neatenţie" doamnă, nu vedeţi că toată povestea e cusută cu aţă albă? Individul a fost închis la Polul Nord... Putea la fel de bine să spună că pe Jupiter!

[Cornel Urs]

În prealabil postat de maria-15

aceasta e cu siguranta o greseala strecurata din neatentie,Mantuitorul n-a avut nicio gresala,niciun pacat.

Iisus Mantuitorul nu a avut niciun pacat.

Evr. 4:15. Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, fara de pacat.

[cristiboss56]

Nu mai raspundeti acestui om lipsit de simtire , plin de ura impotriva credintei Ortodoxe si mai cu seama plin de ura impotriva Maicii lui Dumnezeu !
Acest individ are complet alte probleme , si nu merita ca Maica Domnului sa fie terfelita , doar pentru a-i da satisfactie acestui om bolnav !
Intelegeti , ca diavolul salasuit ii face aceste jocuri murdare !
Uitati postarea mea , daca tot veni vorba de ea :
"Superba marturia ta , Mihaela , despre ajutorul dat tie de Maica Domnului , ajutor pe care-l simt neancetat , si mai ales de la prima mea Spovedanie facuta cu adevarat in urma cu niste ani , cand am plans ca niciodata in fata Icoanei ei si m-am rugat sa ma intareasca , sa ma ajute , sa prind curaj , sa depasesc clipele grele de deznadejde in care ma aflam . M-a ajutat , m-am ridicat , am prins curaj , am fost salvat si miluit de nenumarate ori de atunci , dar tot ea m-a pedepsit acum doi ani si jumatate cand am gresit chiar de praznicul ei . Am fost tulburat , mahnit din cale afara , dar am inteles ca vina este numai si numai a mea , si sunt sigur ca la vremea si timpul potrivit imi va ridica "pedeapsa " primita din partea ei , caci mult mai bine este in a ne 'pedepsi" ea decat Dumnezeu , caci poate atunci greutatea pedepsii ar fi mult mai grea .
O simt neancetat , dar ea ramane mai presus de toata mintea si de tot cuvantul . Avem nevoie de Acoperamantul ei , mai ales cand suntem in noroiul pacatelor si al patimilor pierzatoare de suflet . Din cauza aceasta nu cutezam sa cerem direct iertare si tamaduire pentru ranile nevindecate , dar tot El ne-a daruit-o ca mijlocitoare si ca maica a tuturor , pe Preasfanta Fecioara !
Ea este singurul nostru ajutor direct , cel mai apropiat de noi cei de aici , caci ea este liman , acoperamant , ocrotire si indrumare spre viata vesnica .
Ce ne-am face fara Maica Domnului care destrama norii intristarii , incetosarea si tulburarea gandurilor si departeaza de la noi viforul si tulburarea patimilor . Ea ne ajuta , bineanteles cine accepta ajutorul ei , sa ne infatisam in fata Mirelui pregatiti si ingrijiti ca la o mare si importanta intalnire !
Asa sa ne rugam mereu inainte de culcare , in fata Sfintei sale Icoane "
O preasfanta doamna , stapana , fecioara , Nascatoare de Dumnezeu , primeste nevrednica noastra rugaciune si pazeste-ne de moarte napraznica si da-ne pocainta inaintea sfarsitului nostru .
Amin !
Sa ne bucuram si sa-i spunem ei : Bucura-te , ca tu poti sa ceri tot ce vrei de la Fiul tau , Hristos , Dumnezeul nostru !
Bucuria ei in veci nu se sfarseste , si sa ne ajute Dumnezeu prin ea si prin toti Sfintii , ca si bucuria noastra sa fie vesnica !"
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=10821&page=26

Postarea 253

[cristiboss56]

În prealabil postat de antoniap

Acest topic este dedicat cinstirii Maicii Domnului, nu este creat pentru discutii interconfesionale privind oportunitatea cinstirii Maicii Domnului. Asadar noi nu punem la indoiala invatatura ortodoxa, nici nu solicitam sfaturile altor confesiuni.

Va rog sa nu mai raspundem provocarilor rautacioase , neavenite si patologice venite din partea cuiburilor de sectari .
Cred ca indemnul lui Antonia este bine de urmat !
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

O minune a Maicii Domnului din zilele noastre DescriereMarturia urmatoare este primita de la o cititoare a site-ului, relatand minunea incontestabila si uluitoare savarsita de Maica Domnului cu ea insasi, in copilarie, in urma cu 19 ani:..slava domnului..
Dragul meu cititor, probabil cand iti vei arunca privirea asupra titlului simplu, clar si la obiect, nu-ti va starni interesul mai deloc. Probabil vei zice: “eh… minuni… si iar minuni… am mai auzit…. o minune nu tine decat 3 zile…etc“. Ai perfecta dreptate, ne-am obisnuit cu atatea minuni incat le-am pierdut valoarea, avem impresia ca e ceva ce ni se cuvine, ceva normal. Cat despre durata de doar “3 zile”, adevarul este ca noi nu-i permitem un timp mai indelungat de supravietuire. Te vei intreba: cum oare? Iar eu iti voi spune ca atata timp cat credinta in acea minune este mai mare si mai puternica cu atat minunea va persista mai mult timp atat in inima cat si in viata noastra.
Poate vei spune, ca “nu exista minuni”, tu, cel care, sper ca ti-am starnit curiozitatea cat de putin sa frunzaresti aceste umile randuri, dar care poate ca te vor induiosa pana la lacrimi… O, cat de dezinteresat si prea preocupat de grijile acestei lumi nesatisfacatoare este omul!… Cum nu-si da seama de minunile de la tot pasul, care-l inconjoara?… Cum nu vede toate minunatiile ramase firimituri din Raiul lui Adam?… Cum ramane atat de rece si de neclintit la sursurul dulce graitor al apelor, la ciripitul incantator al pasarilor, la multitudinea de culori ce imbraca muntii, dealurile, campiile si sesurile, la azurul minunat al cerului, la culorile calde si increzatoare ale curcubeului, la mirosul parfumat si imbatator al florilor?

Se tot vorbeste despre cele 7 mari minuni ale lumii antice si cele 7 minuni ale lumii contemporane… Cum poate omul sa ramana uimit si placut surprins de aceste “minuni artificiale” facute de mana omului iar in fata celor facute de Creatorul intregului Univers sa ramana nepasator? O, cata rabdare si cata dragoste are Dumnezeu pentru noi pentru ca ar putea sa ne lipseasca de darurile pe care le-a lasat ca marturie vie unor simpli muritori de rand! Poate, atunci, pierzand toate acestea vom ajunge sa pretuim ce-am avut… dar asta este firea omului.

Si pentru ca nu vreau sa te plictisesc, dragul meu cititor, cu toata aceasta filosofie despre viata, creatii si Creator am sa incep prin a-ti demonstra ceea ce am enuntat mai sus.

Minunea despre care vreau sa-ti vorbesc a avut o evolutie neasteptata in viata personajului principal si anume: a durat “3 zile” (durata nu este reala, a supravietuit aproximativ 11 ani), apoi o perioada destul de indelungata (este vorba de 7 ani) a fost ingropata, cu mici exceptii, cand a mai fost scoasa la iveala de alte persoane, care au fost martore si, acum, se pare, voia lui Dumnezeu este ca ea sa fie scoasa din nou la suprafata. Acesta este motivul pentru care eu ma aflu scriind aceste randuri, in speranta ca cele ce voi povesti, daca nu vor patrunde adanc in inima ta, macar vor reusi sa stoarca o lacrima, fie ea si plapanda, din ochii tai.

Acum 18 ani, in cartierul romanesc craiovean, Rovine, Maica Domnului a mai salvat o viata omeneasca, pe cea a unei fetite in varsta de 4 anisori. Iata cum s-au petrecut lucrurile: intr-o insorita si placuta dimineata de Duminica, 13 mai 1990, parintii fetitei respective au plecat la piata sa-i cumpere odraslei cirese (ii placeau foarte mult), lasand copila singura acasa dormind. Aceasta familie locuia la etajul 4 al unui bloc cu doua camere semidecomandate (un amanunt semnificativ). Fetita s-a trezit in jurul orei 10 si, vazandu-se singura in dormitor, a plecat sa-si caute parintii prin casa. A traversat sufrageria in goana pentru a ajunge la bucatarie, unde stia ca petrece mai mult timp mama sa, fiind sigura ca o va gasi acolo. Mare i-a fost dezamagirea cand a observat ca de fapt era singura acasa. A fost cuprinsa de teama de singuratate la fel ca orice copil de varsta ei.

Atunci i-a venit un gand “salvator” cum sa scape de singuratate: a hotarat sa iasa afara sa se joace, insa cheile nu erau pe nicaieri. Au urmat niste momente de plans inabusit plin de durerea si tristetea abandonarii din partea parintilor cat si de lipsa de incredere a acestora: “daca tot au plecat de ce nu mi-au lasat macar cheile?”, gandea micuta copila si o gramada de astfel de intrebari, ce-i cuprindeau mintea ei frageda de doar 4 anisori, nu-si gaseau raspunsuri.

La un moment dat, un zambet i-a luminat fata: “daca nu am chei sa deschid usa sa ies afara, ce-ar fi sa sar pe geam?” Zis si facut. S-a urcat incaltata pe pervazul geamului de la bucatarie hotarata sa sara. Geamul de la bucatarie era prevazut cu un raft exterior confectionat din lemn, unde se pastrau alimentele la rece. In acea zi lemnul era umed pentru ca plouase cu vreo 2 zile inainte si nu avusese suficient timp sa se usuce, avand in vedere ca blocul era umbrit de cativa castani uriasi ce-si inaltau falnicele ramuri catre etajele superioare. Copila a iesit afara pe geam tinandu-se cu mainile de acel raft. Corpul ii atarna incovrigat in exteriorul gemului agatata fiind cu mainile si picioarele de marginile raftului. Uitandu-se in jos a fost cuprinsa de frica: “dar daca nu cad in picioare, asa cum m-am gandit?” Aceasta indoiala a determinat-o sa vrea sa intre in casa, insa nu a mai apucat. Ce se intamplase? Lemnul fiind umed, cand copila a incercat sa intre pe geam in casa, i-a alunecat unul dintre picioare si, astfel, dezechilibrandu-se a cazut in gol.

S-a agatat in sarmele de rufe exterioare balconului vecinului de la etajul 3, incetinindu-i intr-un fel viteza caderii. Fetita a cazut in gradina vecinului de la parter cu jumatatea corpului de la brau in sus pe pamant, iar cealalta jumatate de la brau in jos pe ciment. Minunea a fost ca, in urma cu o zi, vecinul de la parter, in gradina caruia a aterizat “micul avion” taiase gardul de sarma ghimpata ce inconjura gradina, astfel copila nu a fost sfartecata de la mijloc in doua. Si cea mai mare minune a fost ca fetita a scapat cu viata, fiind dusa in stare de inconstienta la spital de catre vecinul de la parter.

Ce se intamplase? In tot acest timp in care lucrurile se petreceau cu rapiditate, fetita se afla intr-o stare de veghe, nici lucida, dar nici constienta. In momentul caderii copila a fost prinsa de bratul drept al unei “Doamne” (asa cum sustinea fetita) mult prea luminoasa, imbracata in alb cu ” ceva colorat” pe cap si tinand pe bratul stang un Prunc de varsta foarte frageda. Amandoi erau invaluiti intr-o lumina orbitoare si o caldura cereasca izvora din fiinta lor. “Doamna” tinand pe bratul sau stang pe al Ei Prunc si pe bratul drept pe copila “parasutista” a lasat-o incet pe pamant dupa care, acele Fiinte Ceresti s-au ridicat la cer, invaluite in slava divina.
CONTINUARE :
http://www.crestinortodox.ro/comunit...p?group_id=359

Nataşa stătuse peste două săptămâni la părintele Arsenie. Întorcându-se de la Moscova, adusese un pachet de scrisori, pe care trebuia să le împartă cât mai repede la fraţi şi surori.

Timpurile erau grele şi împărţirea de scrisori era o întreprindere deosebit de primejdioasă. Mulţi dintre ai noştri fuseseră arestaţi. Părintele Arsenie nu fusese încă dus în lagăr, dar se afla, ca şi toţi ceilalţi fraţi, sub strictă supraveghere.

Casa mea, îmi spuse Nataşa, era supravegheată de securişti deghizaţi. Fuseseră chemaţi la secţie gospodina casei şi toţi vecinii, pentru instrucţiuni. Când veneam cu trenul, am băgat de seamă că doi ochi mă privesc continuu. Atenţia mi-a fost atrasă de o femeie suspectă, care mereu se învârtea în jurul meu, în tot timpul călătoriei… Ce se va întâmpla cu scrisorile, dacă mă prind? Acest lucru m-a preocupat tot timpul călătoriei, dar nu puteam să mă gândescla nimic. Mă întemeiam însă pe asigurarea dată de Parintele Arsenie în clipa despărţirii: "Dumnezeu să fie cu tine şi să te păzească. Nu te teme, toate vor ieşi cu bine". Când m-am coborât din tren nu mă mai gândeam că sunt urmărită. Mă liniştisem. Poate că era o singură închipuire produsă de frică.

În noaptea aceea am rămas la Nataşa. Până la miezul nopţii am stat de vorbă despre părintele Arsenie, despre planurile şi despre viaţa lui... Jumătate din scrisori le primisem de la el ca să le distribui.

La orele 7 dimineaţa, am ieşit din casă afară. Era Duminică. Străzile aproape pustii. Mergeam bucuroasă. O scrisoare înţeleptă a părintelui răspundea la multe din întrebările mele, risipise temerile şi întărise încrederea în sufletul meu.

Dar abia făcusem vreo 50 de metri şi am simţit că cineva merge în urma mea. M-am întors şi am văzut o femeie necunoscută. "Mă urmăreşte?", m-am întrebat fulgerător. M-am hotărât să verific acest lucru. Am mărit paşii şi m-am întors după primul colţ de stradă. Ea m-a urmat. M-am întors iarăşi la primul colţ. M-a urmat şi aici.

O sudoare rece mă scălda. Da, mă urmăreşte! Şi aveam asupra mea atâtea scrisori! Dacă mă prind voi avea pe conştiinţă o mulţime de suflete. Vai de mine! La capătul străzii m-am întors la dreapta şi am trecut de cealaltă parte a drumului. Femeia era permanent în urma mea, la distanţă de 60-70 metri.

Inima îmi bătea să se spargă. La un moment dat, m-am gândit să arunc undeva scrisorile şi să le calc în picioare. Dar dacă le găseşte? Apoi mă văzuse ieşind din casa Nataşei. M-am străduit să-mi păstrez cumpătul. Mi-am încetinit pasul. Am început să merg fără grabă şi mă rugam la Maica Domnului.

"Maica Domnului! Numai în tine îmi pun nădejdea. În ajutorul tău mă încredinţez. Ia-mă sub acoperământul tău! Mântuieşte-mă!"

Neliniştea şi frica mi-au dispărut. Sufletul mi s-a liniştit, la gândul că nu sunt singură. Maica Domnului se află lângă mine. Orice se va întâmpla va fi voia Domnului.

Pasul femeii se auzea tot mai aproape. Eu mergeam încet şi fără să mă mai gândesc unde merg. Am ajuns la o întretăiere de străzi. Mi-am făcut cruce şi am luat-o la dreapta şi atunci… Atunci văd o femeie, cam de vârsta mea, mergând lângă mine şi potrivindu-şi paşii după mersul meu. Nu-mi venea să cred ochilor. Semăna uimitor cu mine, ai fi zis că îmi era o sora geamănă. Purta aceeaşi haină, acelaşi palton, aceeaşi basma pe cap. Ba şi în mână ţinea aceeaşi geantă. Doamne miluieşte! Am aruncat ochii asupra ei. Nu puteam însă să-mi ţin privirea pentru că chipul ei era scăldat în lumină, într-o lumină stralucitoare şi neobişnuită.

Mergeam alături. Mii de întrebări năvăleau în mintea mea şi inima mi se umpluse de o mare şi străină bucurie. Paşii celeilalte femei care venea în urma mea deveniseră acum neregulaţi şi nervoşi.

La următoarea răscruce, însoţitoarea mea se întoarse şi mă privi. Lumina feţei sale aproape că mă orbea.

– Tu rămâi aici, îmi zice ea hotărât, dar liniştit. Eu merg mai departe.

M-am oprit în marginea drumului. Ea a plecat repede. "Oare visez? " m-am întrebat. Am văzut atunci un al doilea eu, identic ca formă, ca siluetă, ca haină, în toate, îndepărtându-se. Incredibil!

Femeia care mă urmărea, ajunsese deja lângă mine. S-a oprit scurt şi m-a privit chiorâş. Privirea ei, o privire întunecoasă, răutăcioasă, hidoasă, era numai îndoială şi mirare. Apoi, după o clipă de ezitare, a pornit dupa însoţitoarea mea, care iuţise pasul.

Pironită în pământ, le-am văzut pierzându-se după prima cotitură. Am rămas câtăva vreme nemişcată, ca o statuie, buimăcită, pierdută.

"M-a salvat Maica Domnului!" Trezită de acest gând, mi-am revenit. Inima mea revărsa de bucurie şi recunoştinţă pentru marea minune. M-am întors, am luat direcţia opusă. Până la orele două dupa masă predasem toate scrisorile.

Un an mai târziu am fost şi eu arestată. La interogatoriu eram stăruitor întrebată: Cine era femeia care mergea lângă mine în acea dimineaţă. Anchetatorul, un sublocotenent, chemase şi pe femeia care mă urmărise.

– "Ce să spun, tovarăşe sublocotenent, a început ea, lucru misterios. Eu am mers în urma ei şi ea se întorcea după fiecare colţ, desigur ca să-mi scape. Şi deodată, în strada Cazacof, au devenit două! Era să înnebunesc! Cele două erau identice în toate: basma pe cap, pantofi, palton, geantă…Aceeaşi haină, acelaşi mers cu capetele plecate…Nu mai puteam deosebi care era cea pe care o urmăream de acasă şi cea care apăruse pe drum. La un moment, una s-a oprit, iar cealaltă continua să meargă cu paşi mai grăbiţi. Ce să fac? Am urmărit pe cea care mergea şi ce am păţit? Zece minute am mers în urma ei şi deodată, din mijlocul drumului, a dispărut! Nu glumesc tovarăşe sublocotenent!. Da, ca şi cum s-ar fi deschis pământul şi ar fi înghiţit-o! Întrebaţi-o . Trebuie să recunoască. Să explice ea cum s-a întâmplat. Numai la circ se întâmplă aşa ceva.

Ce puteam să răspund? La fiecare întrebare a lui, răspunsul meu era acelaşi: Nu ştiu!

Mi-a tras o puternică lovitură în cap. Atunci n-am mai răbdat.

– Nu m-am ascuns nicăieri, am strigat eu, nici nu mă pricep la scamatorii sau trucaje. Maica Domnului m-a salvat. În tot timpul drumului m-am rugat, am cerut ajutorul ei…

Sublocotenentul a râs batjocoritor. Totuşi se îmblânzise şi nu m-a mai lovit. M-au condamnat la pedeapsă uşoară: trei ani exil şi interdicţie de intrare în zona de 100 km din jurul Moscovei.

Cu părintele Arsenie m-am întâlnit abia în 1958. I-am povestit întâmplarea.

– Oare ce s-a întâmplat, l-am intrebat eu. A venit însăşi Maica Domnului? A trimis pe vreo sfântă? Sau poate a poruncit îngerului păzitor să mă scoată din acea grea situaţie?

– Ce să spun? Sigur este că Maica Domnului a răspuns la rugăciunea ta şi prin această minune a izbăvit o mulţime de suflete de arestare, de închisoare, de exil. Închipueşte-ţi ce s-ar fi întâmplat dacă te prindea cu atât de multe scrisori!

Nemărginită este mila lui Dumnezeu!
Mare este Harul Prea Curatei Fecioare!


Povestire preluata de pe http://www.munteleathos.com/Pagina/A...re_neasteptata

[glykys]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ei uite, că chiar dacă nu merit, totuşi s-a meritat! Vă mulţumesc doamnă Simona Toader că m-aţi luminat acolo unde domnul boss Cristi - CelDegrabăAruncătoriuCuIcoaneSpreŞiÎntruDespieliţa reaEreticuluiOsutăfărdeunu m-a băgat în negură!

Deci Psalmul 44 face legătura cu aparent poetica exprimare "Maica Domnului este Mireasa Tatălui", în realitate o exprimare cât se poate de blasfemică cu conotaţii incestuoase. Desigur, textul Psalmului 44 din Septuaginta (45 în originalul ebraic) este departe de a avea asemenea intenţii, el fiind o descriere romantică a unei nunţi împărăteşti fiind proiecţia unei descrieri mesianice în acelaşi timp.

Nu vreau să intru în amănunte ce vor fi socotite incendiare, de aceea rog un binevoitor să-mi răspundă la cele două întrebări fundamentale nesoluţionate de opt luni deja pe topicul Despre cinstirea Maicii Domnului şi care sunt direct legate de problema aceasta. Am în vedere în mod pecial postarea #358 şi #399. Mulţumesc.

Eu de fiecare data am un soc, cand mai ajung sa citesc aceste postari ratacite. Aici se ajunge cand fiecare interpreteaza Biblia dupa cum il taie capul si cand se urmareste numai sensul literal al Bibliei, in urma spalarii pe creier sistematice care se pare ca e practicata la secte.


Domnule Osutafaraunu, v-a spus pastorul cate nivele de citire a Bibliei exista? Sau doar asa, ca fiecare sa citeasca si sa inteleaga cum il taie capul, apoi sa le explice si altora mai saracuti la minte sau mai poeti din fire, care nu sunt in stare sa sesizeze ce scrie negru pe alb, inclusiv ortodocsilor?

[Cornel Urs]

În prealabil postat de glykys

Domnule Osutafaraunu, v-a spus pastorul cate nivele de citire a Bibliei exista?

pai pastorul lor se tine de chestii ecumenice, le aduce preoti catolici si pastori din alte culte (contra cost, bineinteles), adica le da bani ca sa vina in adunarea lui, platind din banii bisericii acestor preoti (cu scopul ascuns de a fi si el invitat, ca sa primeasca si el o plata, bani pe care-i baga la el in buzunar).

nu ati observat ca *99 nu raspunde tuturor intrebarilor?

*99 nu se inchina Fecioarei Maria, nu pentru ca asa s-a convins citind Scripturile, ci pentru ca asa e invatatura cultului lor adventist, si el nu vrea sa se puna rau cu pastorul, deoarece risca sa fie excomunicat si in felul asta nu mai poate face rost de ajutoare.