Antropologia (teologica) ortodoxa

[Eugen7]

Multumesc pentru postare Delia, sunt in asentimentul tau.
Asertiunea din postarea precedenta sintetizeaza foarte bine antropologia teologica filocalica cu implicatiile ei ontologice specifice vieti (fiintarii) duhovnicesti.

[Eugen7]

În prealabil postat de Adrianna

Iar intrebarea: care este diferenta intre Adam si Eva inainte de cadere si omul induhovnicit in Hristos?

Din punct de vedere al vietii biologice (fiziologie) nici una.
Din punct de vedere al vietii duhovnicesti, indumnezeirea persoanei umane (ce implica si pnevmatizarea trupului) era inaccesibila omului inainte de intruparea, moartea si invierea Domnului Iisus Hristos. Inainte de cadere, din punct de vedere al vietii duhovnicesti, omul (Adam) era "limitat" la nivelul iluminarii (contemplatie), asemenea ingerilor buni; si nu avea "acees" la indumnezeire.
Ingerii buni (indiferent de ceata, specie) nu au si nu vor avea acces niciodata la indumnezeirea intru Hristos Iisus prin harul Duhului Sfant si prin Sfanta Euharistie cand ne impartasim (mancam) efectiv (nu simbolic) adevarat trupul si adevarat sangele Domnului (si nu simboluri).
"Cum ne poate da acesta trupul (sax, carne) sa il mancam?" (Ioan cap 6)
Sfantul Ioan Damaschin raspunde: in acelasi mod in care Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat in om "DE LA Duhul Sfant si DIN Maica Domnului" Pururea Fecioara, Nascatoara de Dumnezeu.
(De precizat ca fecioria Maicii Domnului nu se reduce exclusiv la cea trupeaca ci vizeaza in principal fecioaria duhovniceasca a inimii, curatia mintii, adancul inimii)

Cantarea de preamarire si supravenerare a Maicii Domnului (om adevarat 100%) este inechivoca: "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si esti mai marita fara de asemanare decat serafimii".

Reamintesc cu aceasta ocazie ca in cadrul cultului ortodox, adorarea este rezervata exclusiv lui Dumnezeu (Persoanele Sfintei Treimi, Sfanta Euharistie...)

[delia31]

În prealabil postat de Adrianna

Si apropos de nemurire, exista o carte a Vechiului Testament, Eclesiasticul daca memoria nu ma inseala, in care este reluata geneza pe scurt si din aceasta carte reiese ca omul a fost creat de la inceput muritor. Revin cu citatul mai tarziu.Multumesc de raspunsuri!

Adriana, daca vei interpreta singular acest cuvant fara sa cauti sa vezi cum au inteles si sfintii cu mintea lor despatimita, in curand s-ar putea sa nu poti iesi din blocajul la care duce aceasta concluzie, si anume, ca Dumnezeu e Cel care a creat moartea, ceea ce e o aberatie.

Facand o comparatie intre firea umana edenica cu constitutia ei pnevmato-psiho-somatica si firea ingerilor carora le lipseste latura somatica, corporala, trupeasca, Fericitul Augustin a facut distinctia intre doua tipuri de stari: starea de non posse mori, adica a nu putea muri, care e proprie firii ingeresti si starea de posse non mori, proprie firii umane.

Ingerii nu pot sa moara, in intelesul in care biologic mor oamenii, fiindca ei, neavand trupuri, nu indeplinesc conditiile somatice ale mortii.
Exista desigur o moarte mult mai grava de care sufera ingerii cazuti si care nu e biologica, ci e starea de despartire de Dumnezeu numita thanatos si care nu presupune non-existenta si inactivitatea.

Spre deosebire de ingeri, starea edenica a omului era de posse non mori, adica putea sa nu moara nici biologic, nici spiritual daca n-ar fi pacatuit.

In starea edenica, omul nu era nici muritor, nici nemuritor, ci capabil si de una si de alta.

Sf. Teofil al Antiohiei zice: „Dar îmi vei spune: A fost făcut omul, prin fire, muritor? Nu! Atunci, nemuritor? Nici asta n-o spun! Dar poate mă vei întreba: Nu era nimic din acestea? Nici asta n-o spun. Prin fire, omul n-a fost făcut nici muritor, nici nemuritor. Dacă l-ar fi făcut de la inceput nemuritor, l-ar fi făcut Dumnezeu. Si iarăşi, dacă l-ar fi făcut muritor, s-ar fi crezut că Dumnezeu este pricina morţii lui.
Aşadar, nu l-a făcut nici nemuritor, nici muritor, ci, după cum am spus mai înainte, capabil şi de una, şi de alta.
Dacă omul înclina spre nemurire, păzind porunca lui Dumnezeu, avea să primească de la Dumnezeu ca plată nemurirea şi avea să ajungă dumnezeu (prin har, nu in fiinta -nota mea) ; şi iarăşi, dacă se îndrepta spre faptele morţii, neascultând de Dumnezeu, el însuşi avea să fie pricina morţii sale, că Dumnezeu l-a făcut pe om liber, cu voinţă liberă.”

Toti sfintii parinti sunt de acord ca nemurirea celui dintai om se datora harului dumnezeiesc primit prin suflarea de Viata Harica.
De voia omului depindea sa pastreze harul primit si astfel sa staruie in starea de nestricaciune si nemurire data initial sau, dimpotriva, respingandu-l, sa cada din acea stare.

[Eugen7]

În prealabil postat de delia31

Toti sfintii parinti sunt de acord ca nemurirea celui dintai om se datora harului dumnezeiesc primit prin suflarea de Viata Harica.
De voia omului depindea sa pastreze harul primit si astfel sa staruie in starea de nestricaciune si nemurire data initial sau, dimpotriva, respingandu-l, sa cada din acea stare.

Subscriu afirmatiilor.
Precizez ca si ingerii buni sunt nemuritori prin harul Duhului Sfant insa ei nu au acces la indumnezeire.
Deci inainte de cadere chiar daca Adam era nemuritor prin har, el nu depasea trapta spirituala a iluminarii. Deci teoretic daca nu "cadeau" in pacat Adam si Eva ei erau nemuritori prin harul Duhului Sfant insa indumnezeirea nu era posibila.
Numai si numai datorita intruparii Fiului lui Dumnezeu, omul (persoana umana) are posibilitatea indumnezeirii. De aceea afim cu toata onestitatea si convingerea ca in prezent, nu exista iluminare si indumnezeire in afara Bisericii.

[delia31]

În prealabil postat de Eugen7

Deci inainte de cadere chiar daca Adam era nemuritor prin har, el nu depasea treapta spirituala a iluminarii. Deci teoretic daca nu "cadeau" in pacat Adam si Eva ei erau nemuritori prin harul Duhului Sfant insa indumnezeirea nu era posibila.
Numai si numai datorita intruparii Fiului lui Dumnezeu, omul (persoana umana) are posibilitatea indumnezeirii. De aceea afim cu toata onestitatea si convingerea ca in prezent, nu exista iluminare si indumnezeire in afara Bisericii.

Multumesc Eugen.
Ca o completare, din cat am inteles eu pana acum ( nedeplin, evident), pentru a nu se crede cumva ca Dumnezeu l-a predestinat pe Adam sa cada in pacat pentru ca sa aiba „motiv” sa Se intrupeze, ca altfel omul n-ar fi putut ajunge la indumnezeire, unii teologi (si pr. Galeriu parca) aduc in discutie evenimentul de la Schimbarea la Fata.
In sensul ca, daca n-ar fi existat pacatul, iar Adam si urmasii lui ar fi trait la infinit fara sa moara, inaintand din ce in ce mai profund in relatia cu Dumnezeu, asa incat n-ar fi fost nevoie ca Dumnezeu sa-Si improprieze in Unul din Ipostasurile Sale constitutia psiho-somatica umana, atunci omul unit in duh cu Duhul Sfant, ar fi dobandit in alt fel (tainic, habar n-am ) calitatile trupului pnevmatizat al lui Hristos, indumnezeind si partea somatica.

Sa nu uitam ca trupul edenic al omului difera esential de trupul post-edenic, adica a suferit o modificare esentiala prin primirea „vesmintelor de piele” ale corporalitatii grosiere.
De la inceput, omul fusese creat ca „ on theologiko”, adica fiinta teologica iar trupul initial ii fusese creat din acea tarana apartinand unui univers material neafectat de caderea in afara harului, univers menit la randul lui sa fie stapanit de om si prefacut prin har.
Omul unit cu Dumnezeu ar fi sfintit astfel locul pe unde ar fi trecut, natura, cosmosul. La origine, lumea era o „logosfera”, dupa cum zice Pr. Staniloae, menita sa devina „hristosfera” si „pnevmatosfera” prin lucrarea omului asupra ei, care ar fi urmat sa scoata la iveala ratiunile plasticizate din natura.

Dumnezeu, intrupandu-Se n-a luat trupul uman de dinainte de cadere (nici
n-ar fi avut cum si nici sens), ci trupul uman de dupa cadere, acela invesmantat cu „vesmintele de piele” ale corporalitatii grosiere, opace, devenita un fel de cvasi-natura.

Scopul pt. care, dupa caderea omului in pacat si dupa dezvesmantarea de vesmantul de har care il invaluia asigurandu-i astfel viata harica, scopul deci, pt. care Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica adaugandu-i „hainele de piele”, ca marca a mutatiei post-edenice din vietuirea harica in vietuirea biologica, a fost ca omul sa nu evolueze din rau in mai rau, sa nu se invesniceasca in rele asa cum au facut ingerii cazuti, ci odata cu degradarea si moartea trupului material, omul sa nu mai poata inainta in rau.

Adevarata natura a trupului uman unit cu divinul s-a aratat anticipativ la Schimbarea la Fata pe Muntele Taborului. Deci, inainte ca Hristos sa fi inviat si indumnezeit firea umana.
Acuma, in ce fel ar fi dobandit omul si urmasii lui aceste calitati ale trupului indumnezeit aratat la Schimbarea la Fata, daca n-ar fi fost pacatul, si fiecare om ar fi trait ca Hristos, God knows!
Ideea e ca Dumnezeu in prestiinta Lui, stia cursul evenimentelor, stia ca nici un om n-ar fi putut vietui ca Hristos, dar nu l-a predestinat El pe Adam sa cada in pacat ca sa aiba „motiv” sa Se intrupeze. Asta am vrut de fapt sa subliniez.

[delia31]

În prealabil postat de Adrianna

Scrie si despre animale in Biblie ca Dumnezeu a suflat suflare de viata, dar nu in pasajele din Geneza pe care le citati. Din pacate nu tin minte unde scrie dar stiu sigur ca scrie pentru ca si eu mi-am contrazis o prietena folosindu-ma de aceleasi pasaje din Geneza ca si voi, fiind chiar convinsa ca marea ei iubire pentru animale o facuse sa creada ca a fost suflata suflare de viata si peste animale. Insa mi-a aratat in Biblie si avea dreptate, scrie. Iar la momentul respectiv mi-am zis ca poate din cauza asta omul era vegetarian, doar despre plante nu scrie ca ar fi primit suflare de viata desi sunt si ele vii. Am sa caut citatul si revin. Din memorie, scrie ca le-a suflat viata in nari, sa fie altceva decat suflarea de viata data animalelor din cauza acestui "in nari"? Caut citatul si revin!
Multumesc de raspunsuri!

Omul e o faptura cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, inrudita cu animalele datorita laturii psiho-somatice dar inrudita si cu Dumnezeu, datorita partii celei mai subtile a sufletului, care e duhul omului, pnevma, partea lui cea mai adanca prin care omul se poate relationa cu Duhul Sfant.
Animalele nu au duh, pnevma, ca salas launtric al harului, de aceea nu pot avea viata harica, duhovniceasca.
Suflarea lor de viata tine strict de viata biologica, de inspiratie/respiratie mijlocita de aparatul respirator, mai mult sau mai putin complex al fiecarei specii.

[andra_v]

În prealabil postat de delia31

Suflarea lor de viata tine strict de viata biologica, de inspiratie/respiratie mijlocita de aparatul respirator, mai mult sau mai putin complex al fiecarei specii.

Animalele sunt inzestrate si cu afectivitate. In plus, nu-mi vine sa cred ca un animal precum delfinul, rechinul, cotofana nu sunt inzestrate cu o ratiune primara.

[delia31]

În prealabil postat de andra_v

Animalele sunt inzestrate si cu afectivitate. In plus, nu-mi vine sa cred ca un animal precum delfinul, rechinul, cotofana nu sunt inzestrate cu o ratiune primara.

A scris Eugen mai pe la inceput despre asta, am amintit si eu in treacat.
Sf. Maxim Marturisitorul face distinctie intre sufletele fiintelor vii : "Sufletul are trei puteri: prima este puterea prin care se hrăneşte şi creşte; a doua, aceea a imaginaţiei şi a instinctelor; a treia, a inteligenţei şi a raţiunii. Plantele se împărtăşesc numai de prima din aceste puteri, animalele de primele două, iar oamenii de toate trei" (Filocalia, Vol. II).

Inteligenta pe care o au animalele e altceva decat ratiunea pe care o au oamenii, si care tine de chipul si asemanarea cu Dumnezeu.
Aceasta e o facultatea a omului, care prin propria judecata poate lua decizii rationale.
Animalelor nu li s-a dat aceasta capacitate, fiindca ele nu au vointa libera de a decide. In schimb, ele au unele calitati pe care omul nu le are.
Dumnezeu a pus in animale capacitati pe care care oamenii nu si le pot insusi prin invatare (Eugen dadea exemplul cu delfinii si uimitoarea lor capacitate de ecolocatie). Intr-un fel, cred, lipsa de ratiune si vointa libera e compensata de acele simturi extraordinare.

In postarea pe care o citezi, nu ma refeream la afectivitatea sau capacitatile extraordinare ale animalelor, ci la faptul ca intre suflarea de viata a animalelor si suflarea de viata a omului exista o distinctie care nu tine de biologic, ci de duhovnicesc.
Doar omul are, pe langa suflarea pe care o are orice animal, si suflare din suflarea de Viata a lui Dumnezeu.
Se pare ca unii considera ca nu exista nici o distinctie intre sufletul animalelor si sufletul cu totul special al omului in care Dumnezeu si-a imprimat trasaturile chipului Sau. (Desigur, prin vointa libera, omul isi poate folosi ratiunea si afectivitatea si in sens opus celui pt. care i-au fost date, cazand sub nivelul afectivitatii animalelor. Exemplele de mame care nu isi iubesc proprii copii in comparatie cu lupoaicele. Dar asta e alt subiect.)

De aceea si Sf. Vasile cel Mare zice: „Fugi de vorbaria prosteasca a falnicilor filosofi, care nu se rusineaza sa spuna ca sufletele lor si sufletele cainilor sunt la fel unele cu altele.” (Omilii la Hexaimeron.)

[Adrianna]

Multumec mult de raspunsuri!

Nu pot scrie mult azi, o sa raspund insa rapid la o intrebare: omul a fost facut de Dumnezeu "cu mainile" Lui si nu a iesit din pamant ca animalele tocmai pentru ca Dumnezeu l-a facut dupa Chipul si Asemanarea Sa. Prin modul in care a fost creat a primit dimensiunea duhovniceasca suplimentara fata de animale care nu au primit asa ceva. Viata biologica insa au primit-o in acelasi mod si unii si altii de la Dumnezeu, este suflarea de viata. Asa cum animalele au iesit vii (biologic) din pamant tot asa si omul a iesit viu (biologic) din mainile lui Dumnezeu. In plus omul a iesit si viu duhovniceste pentru ca fusese sadita in el asemanarea cu Dumnezeu.

Am acum o intrebare: de unde ideea de a ne indumnezei? Si Eva a dorit sa se indumnezeiasca si rau a facut. O explicatie citita a fost ca raul nu a constat in dorinta de indumnezeire ci in modul in care a dorit sa o obtina: prin forte proprii. Daca insa Eva nu ar fi facut greseala, Hristos nu ar fi venit niciodata si ca atare indumnezeirea nu s-ar fi realizat, ar fi ramas toti pe treapta iluminarii (astept explicatii va rog despre aceasta treapta). Revenind, imi pare o mare contradictie aici.

In ceea ce ma priveste, eu nu indraznesc sa afirm indumnezeirea omului, care nu-i totuna cu a fi fiul lui Dumnezeu adoptiv. Chiar si numai idea de indumnezeire ma duce cu gandul la pagani si idoli. Imi cer iertare, dar asa simt.

Multumesc mult

[Eugen7]

În prealabil postat de andra_v

Animalele sunt inzestrate si cu afectivitate. In plus, nu-mi vine sa cred ca un animal precum delfinul, rechinul, cotofana nu sunt inzestrate cu o ratiune primara.

Evident. Recomandarea mea in asentimentul Deliei este de a citi postarile de la inceputul topicului care sunt inechivoce pentru antropologia ortodoxa.

Reamintesc:
"b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete..."

Totusi intrucat animanele nu pot avea din punt de vedere ontologic viata duhovniceaca, nu se poate vorbi despre sentimente si emotii induhovnicite precum in cazul omului induhovnicit: spre exemplu "agape" (dragostea duhovniceasca).

Agape:
Spre deosebire de celelalte forme care redau iubirea (filia, eros), agape are un specific aparte, definind iubirea care totdeauna face bine altuia, iubirea incercata si jertfelnica, iubirea care se daruieste pentru altul fiindca nu se uita la ale sale, eliberand sufletul omenesc din egoismul care il claustreaza in intunericul vietii.