Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #61  
Vechi 14.09.2011, 12:29:51
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.197
Implicit

Citat:
În prealabil postat de loricel Vezi mesajul
L-asi strange si acum in brate ,daca ar fi langa mine.Recunosc am fost si sunt o naiva ,sa cred ca doi oameni se pot iubi mai presus de orice,ma refer la potrivirile de care suntem noi obisnuiti sa le facem.Sentimentele mele au fost mai presus decat orice ratiune.L-am simtit pe DUMNEZEU cum a poruncit naturii sa-mi ofere cele mai romantice momente din viata mea .Si ce putea fi mai frumos intr_o dragoste decat BINECUVANTAREA cu un copil.Nu cer nimanui sa ma inteleaga .Doar cei ce traiesc asa ceva stiu cum e.
Naivitatea mea in relatia cu sotul meu, a fost sa cred ca vrea cu adevarat o familie.L-am cunoscut inecandu-si amarul in bautura .Am pornit la drum cu credinta ca avand familia de care se plangea ca n-o are, v-a lasa patimile deoparte.N-a fost asa .Asi da orice sa-i pot intelege of-ul,dar cercul vicios se invarte la nesfarsit si am obosit.Ma rog zilnic la Dumnezeu mai cu nadejdie ,mai cu putina nadejdie pt. am epuizat toate resursele.E umilitor pt. o femeie sa ajunga s-ai scrie scrisori sotului ,care se afla in camera alaturata,incercant sa gaseasca o portita spre comunicare.
Sa uiti barbatul cu care ai un copil e imposibil.Zilnic il vezi in acel copil si mai greu e sa recunosti in copilul tau mai multe trasaturi ale celui de care, teoretic ,ar trebui sa-l uiti.
Aha, este de inteles acum..de fapt imaturitatea sentimentala ii apartine lui de fapt..

Bautura din pacate, dincolo de motivatiile initiale, ajunge sa fie o pasiune care se auto-sustine sau in orice caz, se alimenteaza chiar si din lucruri minore.
De fapt deformeaza realitatea in asa hal, incat orice lucru capata dimensiuni aberante si atunci solutia? desigur, tot bautura..

Macar era un om credincios? Terapia cu asta ar fi trebuit inceput, aducerea la credinta..
Dezalcoolizarea, chiar si o familie fericita.. nu functioneaza intotdeuna, motivul bolilor sufletesti sunt de multe ori mai profunde decat insatisfactii sentimentale/sociale/profesionale, etc.

Iar adevarata vindecare vine doar de la Dumnezeu..
Reply With Quote
  #62  
Vechi 15.09.2011, 13:37:22
laviniu laviniu is offline
Banned
 
Data înregistrării: 26.08.2011
Mesaje: 184
Implicit

Citat:
În prealabil postat de AlinB Vezi mesajul
Aha, este de inteles acum..de fapt imaturitatea sentimentala ii apartine lui de fapt..

Bautura din pacate, dincolo de motivatiile initiale, ajunge sa fie o pasiune care se auto-sustine sau in orice caz, se alimenteaza chiar si din lucruri minore.
De fapt deformeaza realitatea in asa hal, incat orice lucru capata dimensiuni aberante si atunci solutia? desigur, tot bautura..

Macar era un om credincios? Terapia cu asta ar fi trebuit inceput, aducerea la credinta..
Dezalcoolizarea, chiar si o familie fericita.. nu functioneaza intotdeuna, motivul bolilor sufletesti sunt de multe ori mai profunde decat insatisfactii sentimentale/sociale/profesionale, etc.

Iar adevarata vindecare vine doar de la Dumnezeu..
Sa inteleg ca vorbiti din propria dvs. experienta? Numai bine!
Reply With Quote
  #63  
Vechi 15.09.2011, 18:20:06
korinna korinna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.06.2011
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 149
Implicit

Din cate am citit ideea de suflet pereche in sensul de persoana in a carei companie iti gasesti fericirea "de la sine" e o chestiune inventata si care da bine in filmele de dragoste.

Bunul Dumnezeu ne scoate pe cale, de-a lungul vietii, persoane de care suntem mai atrasi, cu care ne intelegem mai bine si mai usor decat in mod normal. Cu acestea putem face o casnicie buna daca exista buna vointa si buna lucrare din partea amandurora, toate in credinta si in ascultarea de poruncile Domnului.

Deoarece suferinta vine intotdeauna din cauza pacatelor si a mandriei nici cuplurile care se inteleg foarte bine la inceput (si iti vine sa spui ca sunt "suflete pereche") nu sunt scutite de suferinta daca nu pazesc poruncile si nu au smerenie.

Cu toate astea, suferinta este mila Domnului spre indreptarea noastra. Cand suferim Domnul ne trage de manecuta sa ne rugam mai mult, sa ne sarguim mai mult sa pazim poruncile lui, sa nu mai fim mandri, sa punem inceput de pocainta.
__________________
"De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate, de e pace de-i razboi."
Eminescu
Reply With Quote
  #64  
Vechi 27.09.2011, 16:31:16
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

Alin e singurul, se pare, care s-a spalat cu apa rece pe ochi de dimineata.

Asa, asa, bravo Aline, da-le si lor cu apa rece sa se trezeasca! Pe bune!

Citat:
În prealabil postat de AlinB Vezi mesajul
Sufletul pereche nu este o persoana necunocuta cu care esti legata de un fir pasional, invizibil, mai presus de ratiune si control, ci este persoana cu care iti dai osteaneala sa construiesti o relatie, chiar si in pofida unor diferente majore.
Foarte adevarat!...

Citat:
În prealabil postat de AlinB Vezi mesajul
Adevarat.
Dar se pot hrani cu iluzorii surogate de pseudo-suflete-pereche.
--------
Ca de ex. naivitatea primelor iubiri in care imaginatia joaca un rol major si este atat de puternica ca nici macar realitatea mizeriilor pe care le face celalalt nu pot dezradacina usor si complet sentimentalismul cladit pe acest gen de iluzii.
------
Sau vorbi de cazul celor frustrati in propria casatorie de exemplu, pentru care intalnirea cu o alta persoana frustrata care aparent il intelege (de fapt o defulare reciproca si superficiala de mutle ori) il face sa creada ca isi gaseste "sufletul pereche" in imoralitate.
--------
Pai nu intamplator. De "marketing" ai auzit?
--------
Desigur ca exista o intreaba mitologie care da problemei alte dimensiuni decat ar trebui sa le aiba in realitate..
Eu as mai zice ca daca ajunge cineva la masura sfinteniei, n-ar mai avea nevoie de himera asta cu sufletul pereche, ca toti din jur ar fi la fel de buni. Ar avea de unde alege "sufletul pereche", ca toata populatia sexului opus ar fi la fel de buna oferta.
Doar ca ar fi martir...
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
Reply With Quote
  #65  
Vechi 27.09.2011, 16:40:48
ory ory is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2006
Locație: Galați
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.527
Implicit

Woooow !
Am scris astazi ca bezmetica pe forum, iar acum am ajuns la " sufletul pereche "...grea incercare de imaginatie.
Ce inseamna sufletul pereche ?
Nu cred ca exista o definitie pentru acest concept, cred ca este mai degraba un mit al " sufletului pereche ", si nu o realitate, caci " sufletul pereche " tine de imaginatia ficaruia in parte, si ne tot transformam aceasta imaginatie la fiecare zvacnire de suflet . Fiecare are un suflet, singur, de altfel, perechea acestui suflet nu poate fi decat ceea ce il face sa sa se simta om, adica ceilati semeni.
In iubire, in mod firesc, obisnuim sa exageram, sa polarizam, sa vorbim de vesnicie exact ca-n religie, desi vesnicia s-a nascut odata cu moartea, trupului, spiritului,...a ideii.
Sufletul pereche, daca este sa apelam la aceasta poezie, nu poate fi decat sufletul pe care-l accepti asa cum este, si invers, altfel nu vorbim decat despre suflete potrivnice, asa cum se intampla adesea " intre sufletele pereche ".
Ce mai conteaza, traieste-ti viata fara sa te intrebi de ce si cum, caci s-ar putea sa treci pe langa ea...toate raspunsurile vin oricum, fie ca te intrebi sau nu, fac parte din complexitatea ei.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "

Last edited by ory; 27.09.2011 at 16:44:01.
Reply With Quote
  #66  
Vechi 27.09.2011, 17:05:23
laviniu laviniu is offline
Banned
 
Data înregistrării: 26.08.2011
Mesaje: 184
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ory Vezi mesajul
Woooow !
Am scris astazi ca bezmetica pe forum, iar acum am ajuns la " sufletul pereche "...grea incercare de imaginatie.
Ce inseamna sufletul pereche ?
Nu cred ca exista o definitie pentru acest concept, cred ca este mai degraba un mit al " sufletului pereche ", si nu o realitate, caci " sufletul pereche " tine de imaginatia ficaruia in parte, si ne tot transformam aceasta imaginatie la fiecare zvacnire de suflet . Fiecare are un suflet, singur, de altfel, perechea acestui suflet nu poate fi decat ceea ce il face sa sa se simta om, adica ceilati semeni.
In iubire, in mod firesc, obisnuim sa exageram, sa polarizam, sa vorbim de vesnicie exact ca-n religie, desi vesnicia s-a nascut odata cu moartea, trupului, spiritului,...a ideii.
Sufletul pereche, daca este sa apelam la aceasta poezie, nu poate fi decat sufletul pe care-l accepti asa cum este, si invers, altfel nu vorbim decat despre suflete potrivnice, asa cum se intampla adesea " intre sufletele pereche ".
Ce mai conteaza, traieste-ti viata fara sa te intrebi de ce si cum, caci s-ar putea sa treci pe langa ea...toate raspunsurile vin oricum, fie ca te intrebi sau nu, fac parte din complexitatea ei.

Foarte, foarte frumos exprimat intelesul sufletului pereche prin prisma dvs! Felicitari!
Reply With Quote
  #67  
Vechi 25.10.2013, 17:27:57
jullia26 jullia26 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 25.10.2013
Mesaje: 1
Implicit Sa fie el sufletul meu pereche ?

L-am cunoscut printr-o cunostiinta comuna pe 14 decembrie..dupa prima discutie mai lunga mi-a starnit interesul desi imi promisesem ca nu ma mai arunc in nicio relatie,eram singura de 3 luni si jumatate.. totul a fost magic, eram interesati de aceleasi lucruri, m-a invitat la film ziua lui fiind pe 19 decembrie si am acceptat, in timpul filmului am vorbit intruna,ne-am sarutat, simteam ca pot avea ceva cu el, simteam ca e altceva.. Pe 24 decembrie a murit bunica mea,vorbeam cu el cand am aflat si eram devastata , iar a doua zi urmand sa o inmormanteze de Craciun... Nu va zic ca desi ne stiam de o saptamana si ceva a lasat toata rusinea de-o parte si a venit la bunica cealalta a mea la care ma aflam(cu mine a avut prima relatie serioasa, spunea ca nu a simtit nevoia de o relatie adevarata pana la mine).. Eram distrusa, dar cu el ma simteam atat de bine, cand ma strangea in brate simteam ceva ce nu mai simtisem niciodata.. Era o senzatie de nedescris, ceva supraomenesc si mi-a zis ca in momentul in care m-a vazut ravasita a simtit ca s-a rupt ceva in sufletul lui, imi simtea durerea.. Dupa nici o saptamana mi-a spus ca ma iubeste (ceea ce pentru unii poate suna penibil) nici eu nu mai auzisem asa ceva de la nimeni.. a zis ca ceea ce simte nu poate descrie in cuvinte, daca nu e iubire,atunci nu stie ce e.. Totul a fost atat de frumos..stateam cu orele si ne priveam si nu ne mai plictiseam,aveam atatea asemanari,ne simteam atat de bine impreuna in absolut orice faceam.. Pana a intervenit gelozia la amandoi si certurile.. Mereu ne certam din nimicuri, din toate prostiile pana intr-o zi in care a zis ca nu mai suporta, ca i s-a luat.. Ne-am despartit si impacat de 3 ori.. Si cu toate ca a zis ca ma blocheaza, ma scosese de la prieteni de pe facebook si multe altele ,n-a facut-o si a tot continuat sa ma caute .. Imi vorbeste de multe ori urat si ne certam, dar mereu in final se linistesc apele..apoi ma cauta, mereu ma cauta.. desi zice ca nu-l mai intereseaza, dar ma roaga sa merg la doctor, eu avand niste probleme de sanatate... Nu stiu ce sa mai cred.. Eu fara el simt ca nu sunt intreaga, parca simt o durere in suflet, un gol..de vreo 2 luni de cand ne tot despartim si impacam am slabit 5 kg, nu pot sa mananc, nu pot sa dorm, nu am chef de nimic, de viata, de prieteni, eu care ieseam mereu si ma distram si radeam .. Acum parca sunt o leguma..Am ajuns sa merg de 2-3 ori pe saptamana la biserica sa ma rog, sunt disperata (eu credincioasa de fel, dar nu prea ajungeam pe la biserica).. Eu sunt ft sensibila si mereu am suferit cand mi s-a intamplat ceva asemanator, dar am trecut repede peste, am mers mai departe, mi-am vazut de viata mea..Acum oriunde as privi sau orice as face imi aminteste de el.. Credeti ca poate fi vorba de sufletul meu pereche ? Daca nu e, nu stiu ce poate fi, il iubesc mult de tot, nu pot descrie in cuvinte ce simt, nu e doar iubire, pur si simplu simt ca nu pot renunta la el.. Si cand eram impreuna dupa o zi mi se facea dor de el si lui la fel.. Acum e el cum e, dar totusi vad ca nu renunta nici el.. Cauta mereu motive de cearta sau pretexte sa ma caute.. Nu stiu ce vrea de fapt.. Ma vrea si nu ma vrea.. Si in ultima vreme am cerut fel si fel de pareri de la diverse persoane ,dar am facut tot ce m-a taiat pe mine capul.. Pana la el eram foarte orgolioasa si ii jucam pe toti pe degete, acum cu el nu ma lasa inima sa fiu asa..
Reply With Quote
  #68  
Vechi 25.10.2013, 18:37:11
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.197
Implicit

Prea multa indragosteala, prea putina dragoste..
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #69  
Vechi 26.10.2013, 01:30:58
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.902
Implicit

Citat:
În prealabil postat de jullia26 Vezi mesajul
L-am cunoscut printr-o cunostiinta comuna pe 14 decembrie..dupa prima discutie mai lunga mi-a starnit interesul desi imi promisesem ca nu ma mai arunc in nicio relatie,eram singura de 3 luni si jumatate.. totul a fost magic, eram interesati de aceleasi lucruri, m-a invitat la film ziua lui fiind pe 19 decembrie si am acceptat, in timpul filmului am vorbit intruna,ne-am sarutat, simteam ca pot avea ceva cu el, simteam ca e altceva.. Pe 24 decembrie a murit bunica mea,vorbeam cu el cand am aflat si eram devastata , iar a doua zi urmand sa o inmormanteze de Craciun... Nu va zic ca desi ne stiam de o saptamana si ceva a lasat toata rusinea de-o parte si a venit la bunica cealalta a mea la care ma aflam(cu mine a avut prima relatie serioasa, spunea ca nu a simtit nevoia de o relatie adevarata pana la mine).. Eram distrusa, dar cu el ma simteam atat de bine, cand ma strangea in brate simteam ceva ce nu mai simtisem niciodata.. Era o senzatie de nedescris, ceva supraomenesc si mi-a zis ca in momentul in care m-a vazut ravasita a simtit ca s-a rupt ceva in sufletul lui, imi simtea durerea.. Dupa nici o saptamana mi-a spus ca ma iubeste (ceea ce pentru unii poate suna penibil) nici eu nu mai auzisem asa ceva de la nimeni.. a zis ca ceea ce simte nu poate descrie in cuvinte, daca nu e iubire,atunci nu stie ce e.. Totul a fost atat de frumos..stateam cu orele si ne priveam si nu ne mai plictiseam,aveam atatea asemanari,ne simteam atat de bine impreuna in absolut orice faceam.. Pana a intervenit gelozia la amandoi si certurile.. Mereu ne certam din nimicuri, din toate prostiile pana intr-o zi in care a zis ca nu mai suporta, ca i s-a luat.. Ne-am despartit si impacat de 3 ori.. Si cu toate ca a zis ca ma blocheaza, ma scosese de la prieteni de pe facebook si multe altele ,n-a facut-o si a tot continuat sa ma caute .. Imi vorbeste de multe ori urat si ne certam, dar mereu in final se linistesc apele..apoi ma cauta, mereu ma cauta.. desi zice ca nu-l mai intereseaza, dar ma roaga sa merg la doctor, eu avand niste probleme de sanatate... Nu stiu ce sa mai cred.. Eu fara el simt ca nu sunt intreaga, parca simt o durere in suflet, un gol..de vreo 2 luni de cand ne tot despartim si impacam am slabit 5 kg, nu pot sa mananc, nu pot sa dorm, nu am chef de nimic, de viata, de prieteni, eu care ieseam mereu si ma distram si radeam .. Acum parca sunt o leguma..Am ajuns sa merg de 2-3 ori pe saptamana la biserica sa ma rog, sunt disperata (eu credincioasa de fel, dar nu prea ajungeam pe la biserica).. Eu sunt ft sensibila si mereu am suferit cand mi s-a intamplat ceva asemanator, dar am trecut repede peste, am mers mai departe, mi-am vazut de viata mea..Acum oriunde as privi sau orice as face imi aminteste de el.. Credeti ca poate fi vorba de sufletul meu pereche ? Daca nu e, nu stiu ce poate fi, il iubesc mult de tot, nu pot descrie in cuvinte ce simt, nu e doar iubire, pur si simplu simt ca nu pot renunta la el.. Si cand eram impreuna dupa o zi mi se facea dor de el si lui la fel.. Acum e el cum e, dar totusi vad ca nu renunta nici el.. Cauta mereu motive de cearta sau pretexte sa ma caute.. Nu stiu ce vrea de fapt.. Ma vrea si nu ma vrea.. Si in ultima vreme am cerut fel si fel de pareri de la diverse persoane ,dar am facut tot ce m-a taiat pe mine capul.. Pana la el eram foarte orgolioasa si ii jucam pe toti pe degete, acum cu el nu ma lasa inima sa fiu asa..
Aici singura solutie realista ar fi:

-din ce am citit , inteleg ca intradevar tii la respectiva persoana. In cazul asta, trebuie sa faci tot ce depinde de tine pentru a fi impreuna cu aceea persoana (bineinteles, fara a renunta la cinste si onoare)
-daca si respectiva persoana are acceleasi sentimente fata de tine, atunci cu siguranta va actiona la fel;
-daca insa respectiva persoana nu are acceleasi sentimente fata de tine,atunci din pacate nu prea ai ce face- vorba aia, dragoste cu forta nu se poate;
-daca este o persoana mai nehotarata, atunci este bine de purtat o discutie serioasa, in care aceste aspecte sa le discutati cu calm si realist.
Reply With Quote
  #70  
Vechi 26.10.2013, 05:42:28
anisoara anisoara  is offline
Member
 
Data înregistrării: 28.02.2010
Mesaje: 79
Implicit Eu am trait asa ceva

Citat:
În prealabil postat de laviniu Vezi mesajul
Iata care sunt "semnele" care iti pot arata ca te-ai intalnit cu adevaratul tau suflet pereche:

In momentul in care va cunoasteti, aveti un puternic sentiment de familiaritate, ca si cum v-ati cunoaste de o viata, ca si cum ati fost candva impreuna, ca si cum in alta viata ati avut multe lucruri de impartasit. Instantaneu, se instaleaza o conexiune profunda, inexplicabila, ce transcede atractia fizica.

Intuitia va spune ca relatia voastra este predestinata. Stiti (sau mai bine zis “simtiti”) pur si simplu ca sunteti meniti sa fiti impreuna.

Intalnirea cu sufletul pereche este insotita uneori de un puternic sentiment de deja-vu. “Chimia” instantanee care se creeaza intre voi este cu precadere sufleteasca.

Sentimentele pe care le aveti fata de celalalt sunt pur spirituale. Exista o anumita sacralitate a conexiunii dintre voi si aveti sentimentul ca ceea ce traiti acum transcede tot ce ati trait anterior.

In momentul in care iti intalnesti sufletul pereche, timpul si spatiul isi pierd din semnificatia. Ochii celuilalt sunt un indiciu fizic care te ajuta sa il recunosti pe celalalt ca a fi sufletul tau pereche. La nivel fizic, impactul cel mai mare in recunoasterea sufletului pereche il au ochii. Ai impresia ca vezi in ei ca intr-o oglinda. Vocea celuilalt poate atinge si ea o anumita coarda a sufletului tau.

Chiar daca sunteti mandru si orgolios, in compania sufletului pereche aceasta atitudine de mandrie si superioritate este inlocuita prin umilinta si intelegere neconditionata.

Uneori, relatia dintre sufletele pereche este supusa testelor nedrepte, dificile, grele, menite sa le probeze iubirea si ii ajute sa se dezvolte spiritual. Daca le este sortit sa fie impreuna in aceasta viata, nimic si nimeni nu ii poate opri sa fie impreuna. Daca se reunesc, sufletele pereche au parte de o viata usoara si frumoasa impreuna. Cu siguranta, destinul le va acorda cu usurinta numeroase oportunitati si sanse pe tot parcursul vietii. Traiesc cu sentimentul ca au fost binecuvantati.
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyl...ecunoaste.html

Sunt de acord intru totul .

Am avut aceste sentimente de doua ori in viata mea dar din pacate relatia cu acel(e) "suflet pereche",am pierdut o.Ma intreb oare de ce nu am fost mai intelepti amandoi ?Sa nu fi fost de la Dumnezeu ,era doar o amagire?

Last edited by anisoara ; 26.10.2013 at 06:05:42.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Suflet pereche carmen1980 Nunta 25 01.03.2012 00:13:45
Exista suflet pereche? mehiel Nunta 16 24.10.2008 23:50:10
Va rog din tot sufletul... quasar Generalitati 4 04.10.2007 20:20:28