Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Demetrius]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Deci un fel de cine spune, ala e, cu intrebarea mea?

In orice caz, cand te referi la placerea mea, te referi la cea sexuala, sau in general?

M-am referit la placere in general, insa tu te-ai angajat in "contre" pe acest topic dedicat.
N-am remarcat ca ai vorbit despre placerea sexuala, dar eu am tinut cont mereu despre tema topicului, chiar daca raspunsurile mele includ toate placerile.

Iisus Hristos n-a cautat nici o placere niciodata.

[andreicosmovici]

De ce nu exista documente de referinta in BOR? Asa cum exista Catehismul Bisericii Catolice, spre exemplu, un document central, o referinta pe drumul credintei? In orice chestiune, in cadrul BOR, nu exista o singura parere, ci mai multe. Evident, nu sunt fundamental diferite, dar nuantele sunt uneori destul de evidente si importante.

Care este documentul unic, al BOR, in privinta moralei sexuale? Repet, un document similar Catehismului BC, la care sa faca mai întâi referinta orice mirean, orice preot, orice calugar?

Multumesc.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de andreicosmovici

De ce nu exista documente de referinta in BOR? Asa cum exista Catehismul Bisericii Catolice, spre exemplu, un document central, o referinta pe drumul credintei? In orice chestiune, in cadrul BOR, nu exista o singura parere, ci mai multe. Evident, nu sunt fundamental diferite, dar nuantele sunt uneori destul de evidente si importante.

Care este documentul unic, al BOR, in privinta moralei sexuale? Repet, un document similar Catehismului BC, la care sa faca mai întâi referinta orice mirean, orice preot, orice calugar?

Multumesc.

Poate pentru ca, mai intai, "documentele" noastre sunt Sfintii.
Zic si eu, o simpla parere...

[andreicosmovici]

În prealabil postat de cezar_ioan

Poate pentru ca, mai intai, "documentele" noastre sunt Sfintii.

Alt raspuns?

Eu cred ca Biserica are datoria (rolul, misiunea) explicita, printre altele, de a explica credinta, printr-o forma autorizata, care sa nu excluda aportul Sfintilor Parinti. Altfel, cred ca ne gasim in fata unui subiectivism care nu poate constitui un reper. Cum pot sti ca un duhovnic este pe calea cea buna, adica ma indruma in spiritul autentic al credintei, sau ca alt duhovnic nu si-a asumat corect credinta? Cum este suportata ideea, in BOR, ca pot exista doua pareri pe acelasi subiect? Din moment ce nu exista un reper absolut in materie de credinta, statuat ca atare de Biserica, atunci putem vorbi de interpretare, de subiectivism.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de andreicosmovici

Alt raspuns?

Eu cred ca Biserica are datoria (rolul, misiunea) explicita, printre altele, de a explica credinta, printr-o forma autorizata, care sa nu excluda aportul Sfintilor Parinti. Altfel, cred ca ne gasim in fata unui subiectivism care nu poate constitui un reper. Cum pot sti ca un duhovnic este pe calea cea buna, adica ma indruma in spiritul autentic al credintei, sau ca alt duhovnic nu si-a asumat corect credinta? Cum este suportata ideea, in BOR, ca pot exista doua pareri pe acelasi subiect? Din moment ce nu exista un reper absolut in materie de credinta, statuat ca atare de Biserica, atunci putem vorbi de interpretare, de subiectivism.

Interpretarea si subiectivismul sunt insusiri intrinseci ale fiintelor umane.
Orice cuvant, orice text, dincolo de orice unanimitate declarata, raman purtate/resimtite/traite in mod unic de fiecare om in parte. Crucea e intotdeauna personala si nu poate fi purtata de altcineva, pentru ca nu i se potriveste.

Cata vreme Duhul Sfant Este Unul, noi suntem liberi sa fim diferiti.

[andreicosmovici]

În prealabil postat de cezar_ioan

Interpretarea si subiectivismul sunt insusiri intrinseci ale fiintelor umane.
Orice cuvant, orice text, dincolo de orice unanimitate declarata, raman purtate/resimtite/traite in mod unic de fiecare om in parte. Crucea e intotdeauna personala si nu poate fi purtata de altcineva, pentru ca nu i se potriveste.

Cata vreme Duhul Sfant Este Unul, noi suntem liberi sa fim diferiti.

In acest caz, nu mai vad rostul ierarhiei.

In acelasi timp, este un fel de "descurca-te". Apropo, pe ce baza se mai iau orice fel de decizii?

[Demetrius]

În prealabil postat de andreicosmovici

In acest caz, nu mai vad rostul ierarhiei.

In acelasi timp, este un fel de "descurca-te". Apropo, pe ce baza se mai iau orice fel de decizii?

Pe baza aceluias Duh Sfant, insa cum a fost inteles de fiecare in parte, iar intelegerea(si stradania aplicarii ei) e tot atat de diferita pe cat de diferit de curate(puternice, receptive) sunt sufletele.

[stefan florin]

În prealabil postat de cezar_ioan

Poate pentru ca, mai intai, "documentele" noastre sunt Sfintii.
Zic si eu, o simpla parere...

pai si la ei parerile sunt impartite. Sf. Vasile cel Mare are cu totul o alta parere in comparatie cu Sf. Ioan Hrisostom

[DragosP]

În prealabil postat de andreicosmovici

Alt raspuns?

Eu cred ca Biserica are datoria (rolul, misiunea) explicita, printre altele, de a explica credinta, printr-o forma autorizata, care sa nu excluda aportul Sfintilor Parinti. Altfel, cred ca ne gasim in fata unui subiectivism care nu poate constitui un reper. Cum pot sti ca un duhovnic este pe calea cea buna, adica ma indruma in spiritul autentic al credintei, sau ca alt duhovnic nu si-a asumat corect credinta? Cum este suportata ideea, in BOR, ca pot exista doua pareri pe acelasi subiect? Din moment ce nu exista un reper absolut in materie de credinta, statuat ca atare de Biserica, atunci putem vorbi de interpretare, de subiectivism.

Şi care sunt subiectivismele de care zici?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de stefan florin

pai si la ei parerile sunt impartite. Sf. Vasile cel Mare are cu totul o alta parere in comparatie cu Sf. Ioan Hrisostom

Pe alocuri, diferente apar si intre Evangheliile sinoptice. Dumnezeu respecta personalitatea omului, nu o sileste.
Sfintii pot avea accente diferite, insa viata si scrierile lor sunt patrunse si inspirate de acelasi Duh, lucru care se vede si se simte fara dubii. Marturisesc acelasi Duh, insa cu mijloace si modalitati subiective, specifice personalitatii, contextului, epocii etc.
Traditia noastra evolueaza, se "despleteste" mereu, raminind, insa, in Duhul Sfant.