Geneza

[Templier Knight]

Dumnezeu a facut lumea in 6 zile ,in prima zi a facut cerul si pamantul si '' a fost seara si a fost dimineata '' dar cum putem vorbi de zi/noapte daca luminatorii cerului Soarele Luna si stelele au fost create abia a 4a a zi , ciudat nu?

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de Templier Knight

Dumnezeu a facut lumea in 6 zile ,in prima zi a facut cerul si pamantul si '' a fost seara si a fost dimineata '' dar cum putem vorbi de zi/noapte daca luminatorii cerului Soarele Luna si stelele au fost create abia a 4a a zi , ciudat nu?

Tu cum explici asta? Deschizand subiectul, banuiesc ca ai o opinie proprie. Deci astept sa o exprimi!

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.Acesta era întru început la Dumnezeu.Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1:1-5)

Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug, Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui (Pildele lui Solomon 8:12,8:22-30)

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. (Geneza 1:1-4)

[Templier Knight]

[quote=Scotsman;347568]La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.Acesta era întru început la Dumnezeu.Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1:1-5)

Chiar m -a m lamurit un pic , mersi de informatie .

[xanixade]

Citeşte Hronograf, în care se explică pe larg astfel de lucruri...

[iustin10]

Da si eu cred ca lumina fizica doar a aparut odata cu soarele si luna.Dar aceasta nu e decat o inchipuire a luminii lui Dumnezeu,care este etern,si dinainte de lume.Deci seara si dimineata se pot referi la altceva,decat simpla alternanta lumina-intuneric.Caci tot ce exista a fost creat dupa un model etern,la fel cum a fost creat si omul,dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu

[George.m]

În prealabil postat de Templier Knight

Dumnezeu a facut lumea in 6 zile ,in prima zi a facut cerul si pamantul si '' a fost seara si a fost dimineata '' dar cum putem vorbi de zi/noapte daca luminatorii cerului Soarele Luna si stelele au fost create abia a 4a a zi , ciudat nu?

Scriptura ne spune ca lumina a fost creata de Dumnezeu in prima zi:
a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină.
Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte.

Sfantul Ioan Damaschin, in Dogmatica sa, sustine ca la porunca divina, in primele trei zile, "raspandindu-se si adunandu-se lumina", s-a facut ziua si noaptea.

"Creatorul a pus in luminatori (soare, luna si stele) lumina cea dintai creata, nu pentru ca nu avea alta lumina, ci pentru ca sa nu ramana inactiva acea lumina. Caci luminatorul nu este insasi lumina, ci cel care contine lumina."

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Templier Knight

cum putem vorbi de zi/noapte daca luminatorii cerului Soarele Luna si stelele au fost create abia a 4a a zi?

Uite o posibila explicatie a modului cum ar fi putut apare lumina inaintea stelelor:

Aici poate sa-ti raspunda Steven Weinberg in "Primele trei minute ale Universului". Cand Universul-copil era mic in dimensiune (finit si fara margini), atunci materia si antimateria se luptau pentru suprematie in Univers. Quarcii interactionau cu antiquarcii rezultand fotoni si asta se intampla pretutindeni in spatiul abia format. Era o mare de lumina, pentru ca fotonii aveau viteza luminii si ajungeau foarte rapid de unde au plecat, circuland in toate directiile si revenind iarasi in locul unde s-au format. Si din o parte din fotoni se transformau din nou in materie si antimaterie si tot asa... Intre timp Universul isi accelereaza expansiunea si spatiul devine tot mai mare si lumina scade din ce in ce mai mult, treptat, pe masura ce materia castiga teren si fotonii nu mai ajung asa de repede de unde au plecat. Si iata ca Dumnezeu desparte lumina de intuneric.

Lumina a fost despartita de intuneric, prin aparitia proto-stelelor in spatiul care capata dimensiuni din ce in ce mai mari, exact asa cum a zis Moise in cateva cuvinte simple, pentru omul de acum cateva mii de ani si pentru savantul de astazi.

[Eugen7]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Lumina a fost despartita de intuneric, prin aparitia proto-stelelor in spatiul care capata dimensiuni din ce in ce mai mari, exact asa cum a zis Moise in cateva cuvinte simple, pentru omul de acum cateva mii de ani si pentru savantul de astazi.

Exact.

La inceput nu era lumina in Univers, intucat conditiile primordiale nu permiteau deplasarea fotonilor. Abia dupa aceea aprox la 380.000 ani dupa momenul Creatiei (Big Bang) privit din sistemul de referinta temporal al omului (caci nu putem vorbi de timp daca nu precizam un observator, un sistem de referinta) a fost posibila existenta luminii.

Acesta este intocmai cu invatatura Bibliei care spune ca "La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul" si abia dupa aceea a zis "sa fie lumina si a fost lumina".

"Seara si dimineata" nu inseamna strict ceea ce intelegem noi oamenii pe planeta pamant (adica apusul soarelui si rasaritul lui ceea ce delimiteaza durata temporala a zilei solare. Exista si zi siderala dar nu intram acum in amanunte) ci inseamna lumina si intuneric, o delimitare intre anumite etape.

Sfantul Ioan Damaschin spune foarte clar ca inainte de facerea Soarelui timpul nu se poate masura.

In cartea lui Iov scrie ca atunci cand Dumnezeu a facut planteta pamant deja erau in univers alte stele, precum si ingerii.

[iana]

În prealabil postat de Templier Knight

Dumnezeu a facut lumea in 6 zile ,in prima zi a facut cerul si pamantul si '' a fost seara si a fost dimineata '' dar cum putem vorbi de zi/noapte daca luminatorii cerului Soarele Luna si stelele au fost create abia a 4a a zi , ciudat nu?

1,3 Şi a zis Dumnezeu: Să se facă lumină; şi s-a făcut lumină.
Sfântul Ambrozie scrie:
„Dumnezeu este făcătorul luminii, iar locul şi pricina întunericului este lumea. Insă bunul Făcător a rostit cuvântul «lumină» ca să poată descoperi lumea, pătrunzând-o cu strălucire, şi astfel s-o facă frumoasă la înfăţişare. Deci dintr-o dată văzduhul s-a făcut strălucitor, iar întunericul s-a dat cu spaimă înapoi de la neobişnuita strălucire. Strălucirea luminii ce a pătruns dintr-o dată întregul univers a copleşit întunericul, scufundându-1 parcă în adânc.”
Sfântul Efrem, în acord cu ceilalţi Părinţi, ne spune limpede că lumina nu avea nimic de-a face cu soarele, care a fost creat numai în Ziua a Patra:
„Lumina care a apărut pe pământ era fie ca un nor luminos, fie ca lumina zorilor, ori ca stâlpul ce a luminat norodului iudeu în pustie. Oricum, lumina nu ar fi putut împrăştia întunericul ce învăluia totul, de nu şi-ar fi răspândit pretutindeni fie materia, fie razele, precum soarele la răsărit. Lumina dintru început era răspândită pretutindeni, nefiind închisă într-un singur loc anume; ea împrăştia întunericul fără a avea vreo mişcare; toată mişcarea ei ţinea doar de ivire şi pieire; când ea pierea dintr-o dată, venea domnia nopţii, domnie ce se sfârşea o dată cu ivirea ei. Astfel, lumina a făcut să apară şi cele trei zile următoare… Ea a ajutat la odrăslirea şi răsărirea tuturor celor care urmau a fi scoase de către pământ în ziua a treia; cât despre soare, el a fost aşezat în tăria cerului ca să aducă la împlinire cele care fuseseră făcute să apară mai înainte cu ajutorul luminii dintru început.”
1, 4 Şi a văzut Dumnezeu lumina că este bună.
După învăţătura Sfântului Ambrozie, Dumnezeu numeşte fiecare treaptă a zidirii Sale „bună”, văzându-i firea desăvârşită şi neprihănită şi având în vedere desăvârşirea întregii lucrări:
„Dumnezeu, ca judecător al întregii lucrări, prevăzând cum avea să fie lucrul împlinit, laudă partea lucrării Sale aflată încă pe treptele începătoare, cunoscând de mai înainte felul încheierii ei… El laudă fiecare parte deosebi, ca fiind vrednică de ceea ce avea să urmeze.”
1, 4-5 Şi a despărţit Dumnezeu între lumină şi între întunerec. Şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi întunerecul l-a numit noapte
Sfântul Vasile tâlcuieşte acest loc:
„Şi a despărţit Dumnezeu între lumină şi între întunerec. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a făcut să nu se amestece lumina cu întunericul, ci să stea separate una de alta. Le-a despărţit şi le-a separat foarte mult una de alta. Şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi întunerecul l-a numit noapte. Acum, după ce a fost făcut soarele, este zi când văzduhul e luminat de soare şi când soarele străluceşte în emisfera de deasupra pământului; este noapte când soarele, ascunzându-se, face umbră pământului. Atunci, la început, ziua şi noaptea nu se datorau mişcării soarelui, ci se făcea zi şi urma noapte când se revărsa lumina aceea care a fost făcută la început şi când iarăşi se retrăgea potrivit măsurii rânduite de Dumnezeu.”
1, 5 Şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, zi una.
Sfântul Vasile urmează astfel:
„Seara este hotarul comun dintre zi şi noapte, iar dimineaţa este vecinătatea nopţii cu ziua. Aşadar, ca să dea zilei cinstea de a fi fost făcută înainte, Scriptura a vorbit mai întâi de sfârşitul zilei, apoi de sfârşitul nopţii, pentru că zilei îi urmează noaptea. Starea în lume înainte de facerea luminii nu era noaptea, ci întunericul; noapte s-a numit atunci când Dumnezeu a despărţit întunericul de zi, şi întunericul a primit numire nouă, ca să se deosebească de zi. [...] Pentru ce nu a spus «ziua întâia», ci «zi una» ? Doar era firesc să o numească «ziua întâia», căci avea să-i adauge ziua a doua, a treia, a patra, pentru că era în fruntea celor care vin după ea. A spus «una» pentru că voia să determine măsura zilei şi a nopţii.”
Ziua întâi a facerii (indiferent cât de „lungă” s-ar presupune că este) pune început ciclului de şapte zile (fiecare cu „ziua” şi „noaptea” ei) ce se continuă până în zilele noastre. Comentatorii raţionalişti, care văd în cele „şapte zile” şi în faptul că „seara” precede „dimineaţa” doar o proiecţie retrospectivă a unor obiceiuri iudaice târzii, se arată a fi în total dezacord cu modul patristic de a privi aceste lucruri, fiind deci incapabili să răspundă la întrebarea: de unde şi de ce au luat iudeii aceste obiceiuri ? După concepţia patristică, textul dumnezeieşte descoperit poate să ne arate, şi chiar ne arată, literal obârşia lumii şi pricinile obiceiurilor iudaice (care au devenit acum creştine – căci ziua noastră bisericească începe şi ea cu Vecernia, slujba de seară), lată-ne deci la sfârşitul acelei „Zi Una”, Ziua întâi a facerii. Ea a statornicit măsura timpului pentru toate epocile următoare (fiindcă „înainte” de ea nu exista timp; timpul începe cu ea). Ea este o zi deosebită de cele care urmează şi în altă privinţă, cum explică Sfântul Efrem:
„Deci, după mărturia Scripturii, cerul, pământul, focul, aerul şi apa au fost făcute din nimic; pe când lumina făcută în Ziua întâi şi toate celelalte lucruri făcute după ea s-au făcut din ceea ce exista mai înainte. Căci ori de câte ori Moise vorbeşte despre ceea ce s-a făcut din nimic foloseşte cuvântul „făcut” (evreieşte: bara): a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi, deşi nu se scrie că focul, apa şi aerul au fost făcute, nici nu se spune că ar fi fost alcătuite din ceea ce exista mai înainte. Deci şi acestea sunt din nimic, tot aşa cum cerul şi pământul sunt din nimic. Dar când Dumnezeu începe a face din ceea ce există de mai înainte, Scriptura foloseşte o zicere precum aceasta: Şi a zis Dumnezeu: să se facă lumină, şi celelalte. Iar când se zice: Şi a făcut Dumnezeu chiţii cei mari, se spune înainte: Sa scoată apele vietăţi cu suflete vii. Deci numai cele cinci feluri de zidiri mai sus pomenite au fost făcute din nimic, pe când toate celelalte s-au făcut din cele făcute mai înainte din nimic.”
Cele „cinci zidiri” pomenite de Sfântul Efrem sunt cele „patru stihii” (sau „elemente”) din care, după definiţia ştiinţei antice, se alcătuiesc toate cele de pe pământ, împreună cu „cerul”. Nici măcar nu e nevoie să acceptăm acest mod de analizare a creaţiei spre a vedea că, într-adevăr, Ziua întâi a Facerii are ceva „de temelie”: ea cuprinde începuturile tuturor celor care urmează după ea. Am putea face speculaţii asupra locului de unde a apărut materia concretă a făpturilor vii, a corpurilor cereşti şi a celorlalte zidiri din următoarele cinci zile: a fost ea creată iarăşi din nimic, sau a fost cu adevărat doar o transformare a materiei preexistente ? Nu ar fi însă decât un simplu exerciţiu nefolositor, care nu ar contrazice nicidecum adevărul că structura de temelie a materiei şi creaţiei s-a făcut în Ziua întâi; lucrarea următoarelor cinci zile este mai puţin „radicală” decât cea a Zilei întâi – este mai mult o „tocmire” decât o „facere” în adevăratul înţeles.
Tocmai ideea „zidirii din nimic” sau „din nefiinţă” deosebeşte cu totul istorisirea Facerii de cea a tuturor miturilor păgâne şi a speculaţiilor despre creaţie. în acestea din urmă există un fel de demiurg sau „zeu-făurar” care alcătuieşte lumea dintr-o materie existentă care, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, devine şi ea un fel de „zeu”. Cartea Facerii descrie începutul absolut al întregii lumi, iar nu dezvoltarea ei din ceva ce există deja; cum vom vedea, chiar zidirile următoarelor cinci zile, deşi se ivesc din materia creată mai înainte, sunt totuşi ceva cu totul nou, neputând fi înţelese ca simple dezvoltări ale materiei întâi-create. Speculaţiile gânditorilor moderni care încearcă să descopere originea lumii într-un fel de materie absolut elementară ce se dezvoltă de la sine pot fi privite ca înrudite cu vechile speculaţii păgâne; radicalismul explicaţiei din Cartea Facerii le depăşeşte pe ambele, tocmai fiindcă vine din descoperirea dumnezeiască, iar nu din presupunerile şi extrapolările omeneşti."
(din Cartea Facerii, Crearea Lumii si Omul inceputurilor, Serafim Rose)