A iubi inseamna a ierta

[cristiboss56]

Este greu, dar nu imposibil. A sti sa ierti , a lasa de la tine cum se mai spune, se dobandeste in timp, dar eu cel putin nu cred in desavarsirea noastra. Sunt scapari inevitabile ale firii omenesti, important sa avem cat mai putine scapari in acest sens. Sa ne ocolim vrajmasul ? Da, este o solutie de moment, ce nu poate dura la infinit. Si atunci ? Sa ne inchidem in carapacea noastra si sa rabdam prin rugaciune , pentru a evita o galceava sau o suparare inutila.

[OvidiuO]

Cum putem ierta pe aproapele ? Poate ca doar ni se pare ca a gresit, dar de fapt gandul nostru este rau ? Cum se vindeca aceasta rautate ?

Iaca asa: gandeste-te la raul tau. De ce vezi paiul din ochiul aproapelui, iar barna din ochiul tau n-o vezi ? Cand spune Mantuitorul asta, ne spune ca orice pacat al aproapelui nostru, oricat de grav ar fi, in comparatie cu pacatul nostru este un pai. Iar noi avem o barna. Oricat de curati am fi, daca vedem pacatul aproapelui, ne creste o "barna" in ochi. Asa ca cel care isi urmareste neputintele sale, isi vede neputintele sale si vrea sa dobandeasca iertare de la Dumnezeu, iubeste pe Dumnezeu, nu se mai ingrijeste de pacatele altora, ci se intoarce mai mult catre sine si catre Dumnezeu. Atunci problemele astea dispar. Eu, ce fac eu cu problemele mele ? Cum rezolv eu patima mea, cum rezolv mania mea ? Ce fac cu mine, ca sunt tulburat si suparat si maniat ? El poate ca a si uitat, dar eu ma lupt in mintea mea, il intorc pe toate partile: "De data asta, cand il intalnesc, chiar ii spun, ca nu se mai poate..." si asa mai departe. Asta arata cat de neputinciosi suntem. Starea asta, pe langa ce ne poate face aproapele, ca ne-a spus, ca ne-a suparat, este mult mai grava. Si eu, daca am boala asta, daca nu am scos barna din ochiul meu, ma apuc sa-l mustru pe aproapele meu: "N-ai facut bine cutare si cutare ?" Daca gandim asa, mai usor biruim gandurile rele din noi.

[cristiboss56]

Da, Ovidiu ai perfecta dreptate in privinta gandurilor noastre, a fabulatiei mintii noastre. Just , si am verificat acest aspect pe propria piele. Despre gandirea pozitiva sa mai vorbit si ar fi multe de vorbit, pagini intregi. Sunt totusi si situatii reale, foarte reale de oameni inraiti, pusi tot timpul pe galceava, de o mandrie excesiva, care transmit o stare de disconfort, facand atmosfera din jur apasatoare . Sunt multe de spus si este firesc sa ne vedem intai barna din ochiul nostru, dar ce facem pur si simplu cu asa zisele provocari dusmanoase venite din senin , din acele antipatii cunoscute in relatiile dintre oameni.

Adevarata iubire

În Saptamâna Patimilor, doi soti si-au împartit treburile casnice, altfel încât sa termine cât mai repede curatenia. Stabilisera ca trebuiau sa termine înainte de Miercurea Mare, ca sa aiba cât mai mult timp pentru cele duhovnicesti. Daca terminau, pâna la Pasti mai aveau de facut numai mâncare. Le ramânea destul timp sa se ocupe de cele duhovnicesti.
Sotia si-a terminat partea ei de treaba. Pâna sa plece la denie, s-a gândit sa bata covoarele. Sotul întârziase acasa, fiind retinut la serviciu. Când a venit, a vazut-o pe sotie în fata blocului batând covoarele.
- Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? Ma schimb si vin eu sa le bat. Nu trebuia sa faci si treaba asta.
- Nu, du-te sus si manânca, ma descurc si singura. Ce, pâna sa ma marit nu tot eu le bateam? Ca tata nu mai avea putere.
- Opreste-te, ca ma superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.
Înainte de a pleca la biserica, parintele lor duhovnic, care le era vecin, a vazut scena de pe balcon. Le-a spus:
- Asa sa va certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare sa vrea sa îl ajute pe celalalt cât mai mult. Si certurile astea vor avea plata de la Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de jenica

Adevarata iubire

În Saptamâna Patimilor, doi soti si-au împartit treburile casnice, altfel încât sa termine cât mai repede curatenia. Stabilisera ca trebuiau sa termine înainte de Miercurea Mare, ca sa aiba cât mai mult timp pentru cele duhovnicesti. Daca terminau, pâna la Pasti mai aveau de facut numai mâncare. Le ramânea destul timp sa se ocupe de cele duhovnicesti.
Sotia si-a terminat partea ei de treaba. Pâna sa plece la denie, s-a gândit sa bata covoarele. Sotul întârziase acasa, fiind retinut la serviciu. Când a venit, a vazut-o pe sotie în fata blocului batând covoarele.
- Ce faci aici, de ce faci tu treaba mea? Ma schimb si vin eu sa le bat. Nu trebuia sa faci si treaba asta.
- Nu, du-te sus si manânca, ma descurc si singura. Ce, pâna sa ma marit nu tot eu le bateam? Ca tata nu mai avea putere.
- Opreste-te, ca ma superi, asta e treaba mea. Tu ai muncit destul.
Înainte de a pleca la biserica, parintele lor duhovnic, care le era vecin, a vazut scena de pe balcon. Le-a spus:
- Asa sa va certati, fratilor, si nu altfel. Fiecare sa vrea sa îl ajute pe celalalt cât mai mult. Si certurile astea vor avea plata de la Dumnezeu.

Unul din cazurile fericite ! Oricum frumoasa istorioara ta si trebuie lauata ca pilda.

cristiboss56: dar ce facem pur si simplu cu asa zisele provocari dusmanoase venite din senin , din acele antipatii cunoscute in relatiile dintre oameni.

Buna intrebare, Cristi, caci cunoastem cu totii situatiile, in care o vorba buna e primita ca un afront. Suna ciudat, dar se intampla. Ce e de preferat in asemenea situatii? A ocoli in mod deliberat acea persoana mi se pare un gest lipsit de dragoste.

dragoste cu sila nu se poate

[urzicuta]

de preferat ar fi sa nu raspundem raului cu raul dar cati dintre noi face asa?
toti suntem cand dusmanosi cand impaciuitori.nimeni nu s-a dovedit a avea stiinta de a ocoli galceava..e in firea noastra,e lucrarea celui rau cu noi.L-am bucura si mai tare adica i-am face jocul daca ne-am dusmani din atata.

[urzicuta]

omul e supus greselii(parca Descartes)

În prealabil postat de mirelat

dragoste cu sila nu se poate

Acest lucru este stiut. Dar putem fi civilizati, ceea ce nu implica dragoste ci doar respect. Iar respect trebuie sa avem, caci respectand pe altul, ne respectam de fapt pe noi insine.