Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Alte discutii > Vrajitoria
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 27.01.2021, 13:27:02
Mihaelasas Mihaelasas is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 27.01.2021
Mesaje: 7
Implicit Vraji sau depresie severa?

Buna ziua. Va rog sa ma ajutati si sa ma scuzati pentru postarea lunga. Sunt disperata pentru ca imi urasc parintii. Am avut o copilarie grea , sunt multe de zis si nu cred ca e bine sa povestesc aici.. o sa spun pe scurt doar... am avut din punct de vedere financiar o situatie buna, dar din punct de vedere emotional nimic.la noi in casa nu prea a fost iubire. Nu am avut limite si totusi am fost controlata in detaliu, jignita, tratata cu tacere si indiferenta.Parintii mei au divortat acum 10 ani pentru un an si apoi s-au reimpacat. Am sustinut-o pe mama, pentru ca a fost victima a violentei domestice si noi martori. Dupa reimpacare violenta fizica a incetat dar a inceput cea paihologica. singurul caruia i-am povestit este sotul meu. Acum, eu am familia mea, dar nu reusesc sa trec peste tot ce a fost, mai ales ca , existand discutii intre mine si parintii mei din cauza nepotilor( copiilor mei) si a faptului ca eu am impresia ca tata incearca cu mine sa faca acelasi lucru pe care l-a facut cu mama o viata intreaga.. sa ma contrazica pt simplu fapt ca el stie mai bine, sa imi submineze autoritatea in fata lor, sa faca pe suparatul cand nu este bagat in seama, sa isi foloseasca toata energia lui pentru a ne observa, judeca si schimba in loc sa fie un bunic normal care se bucura de nepoti si sa ma accepte pe mine. Am stari de nervozitate foarte frecvente, pe care nu prea le pot controla, cu amintiri din trecut, in care ma simt exact ca atunci, desi motivul pentru care ma enervez e unul minor. Incerc sa nu ii indeparte pe parintii mei, dar simt nevoia sa fug de ei pentru ca ma simt atat de judecata, criticata si neiubita. Fratele meu nu mai vorbeste cu ei de 2 ani, avand si el o familie si copii, a fost criticat ca parinte orice ar fii facut pentru copii lui, de catre parintii nostrii.. starile de nervozitate apar si din senin, aproape in fiecare zi la ora 4,5,6 si urmarindu-le am inceput sa imi pun intrebari. Dar daca toata ura, tot ce a fost si este , este din cauza ca cineva ne face rau? Pentru ca ultima data cand am cazut in depresie si nu i-am mai putut suporta deloc, fara alta explicatie decat amintirile din trecut a fost acum cateva luni cand am gasit pe o cizma de-a mea viermi mari si grasi intr-un cocon. Acea pereche este preferata mea si a fost in garaj pentru cateva luni. Desigur viermii puteau fii de la molii dar nici o alta pereche de pantofi, sau cizme cu blanita ce se afla acolo nu avea nimic... nici haine puse intr-un dulapior de plastic. Asta a fost a patra oara cand am gasit viermi vii pe ceva fara explicatie. Prima data a fost in 2013 , cand, fieband o bucata de carne afumata pentru ciorba, am vazut in oala odata ce a fiert zeci de viermi vii care se si miscau.. m-am scarbit si am aruncat in wc apa cu viermii iar carnea la gunoi. Apoi peste 3,4 ani au aparut in bucatarie pe tavan acelasi tip de viermi, cate 2,3 si desi ii curatam reapareau si oricat le-am cautat culcusul nu l-am gasit.. am curatat si dezinfectat toata bucataria. La un moment dat au disparut de la sine. Mintea mea a luat-o pur si simplu razna.. am tinut canonul cu 33 de Tatal nostru timp de 12 zile, pentru pace si iubire in familie, , dupa care o luna, doua s-au mai linistit apele, am luat in fiecare dimineata agheazma mare timp de 8 zile iar in momentul cand am terminat cele 8 zile starile de nervi si au reaparut. Parintii mei au reluat vechiile obiceiuri, eu la fel.Pur si simplu nu ma pot controla, si nu mai suport pe nimeni langa mine , vorbesc urat , imia duc aminte de tot ce a fost rau iar apoi cad in depresie cateva zile in care plang , nu sunt buna de nimic, ma simt singura pe lume si urata si neiubita. Cum pot sa trec peste faptul ca parintii nu ma iubesc? Ca nu m-au iubit? Ca ori de cate ori mi se intampla un bine, in loc sa fie fericiti , sunt ca suparati pe mine? Cum sa fac sa ma simt bine in viata mea, fara sa aiba legatura cu ei,cu viata lor care a fost, sa nu ii mai judec, sa ii accept, iubesc si respect asa cum sunt fara sa ma afecteze comportamentul lor? Daca cineva ne face rau, cum pot sa stiu cine si de ce? Multumesc!
Reply With Quote
  #2  
Vechi 27.01.2021, 14:57:05
Petru7's Avatar
Petru7 Petru7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.04.2019
Locație: în dor sfânt de Iisus
Religia: Ortodox
Mesaje: 189
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihaelasas Vezi mesajul
Buna ziua. Va rog sa ma ajutati si sa ma scuzati pentru postarea lunga. Sunt disperata pentru ca imi urasc parintii. Am avut o copilarie grea , sunt multe de zis si nu cred ca e bine sa povestesc aici.. o sa spun pe scurt doar... am avut din punct de vedere financiar o situatie buna, dar din punct de vedere emotional nimic.la noi in casa nu prea a fost iubire. Nu am avut limite si totusi am fost controlata in detaliu, jignita, tratata cu tacere si indiferenta.Parintii mei au divortat acum 10 ani pentru un an si apoi s-au reimpacat. Am sustinut-o pe mama, pentru ca a fost victima a violentei domestice si noi martori. Dupa reimpacare violenta fizica a incetat dar a inceput cea paihologica. singurul caruia i-am povestit este sotul meu. Acum, eu am familia mea, dar nu reusesc sa trec peste tot ce a fost, mai ales ca , existand discutii intre mine si parintii mei din cauza nepotilor( copiilor mei) si a faptului ca eu am impresia ca tata incearca cu mine sa faca acelasi lucru pe care l-a facut cu mama o viata intreaga.. sa ma contrazica pt simplu fapt ca el stie mai bine, sa imi submineze autoritatea in fata lor, sa faca pe suparatul cand nu este bagat in seama, sa isi foloseasca toata energia lui pentru a ne observa, judeca si schimba in loc sa fie un bunic normal care se bucura de nepoti si sa ma accepte pe mine. Am stari de nervozitate foarte frecvente, pe care nu prea le pot controla, cu amintiri din trecut, in care ma simt exact ca atunci, desi motivul pentru care ma enervez e unul minor. Incerc sa nu ii indeparte pe parintii mei, dar simt nevoia sa fug de ei pentru ca ma simt atat de judecata, criticata si neiubita. Fratele meu nu mai vorbeste cu ei de 2 ani, avand si el o familie si copii, a fost criticat ca parinte orice ar fii facut pentru copii lui, de catre parintii nostrii.. starile de nervozitate apar si din senin, aproape in fiecare zi la ora 4,5,6 si urmarindu-le am inceput sa imi pun intrebari. Dar daca toata ura, tot ce a fost si este , este din cauza ca cineva ne face rau? Pentru ca ultima data cand am cazut in depresie si nu i-am mai putut suporta deloc, fara alta explicatie decat amintirile din trecut a fost acum cateva luni cand am gasit pe o cizma de-a mea viermi mari si grasi intr-un cocon. Acea pereche este preferata mea si a fost in garaj pentru cateva luni. Desigur viermii puteau fii de la molii dar nici o alta pereche de pantofi, sau cizme cu blanita ce se afla acolo nu avea nimic... nici haine puse intr-un dulapior de plastic. Asta a fost a patra oara cand am gasit viermi vii pe ceva fara explicatie. Prima data a fost in 2013 , cand, fieband o bucata de carne afumata pentru ciorba, am vazut in oala odata ce a fiert zeci de viermi vii care se si miscau.. m-am scarbit si am aruncat in wc apa cu viermii iar carnea la gunoi. Apoi peste 3,4 ani au aparut in bucatarie pe tavan acelasi tip de viermi, cate 2,3 si desi ii curatam reapareau si oricat le-am cautat culcusul nu l-am gasit.. am curatat si dezinfectat toata bucataria. La un moment dat au disparut de la sine. Mintea mea a luat-o pur si simplu razna.. am tinut canonul cu 33 de Tatal nostru timp de 12 zile, pentru pace si iubire in familie, , dupa care o luna, doua s-au mai linistit apele, am luat in fiecare dimineata agheazma mare timp de 8 zile iar in momentul cand am terminat cele 8 zile starile de nervi si au reaparut. Parintii mei au reluat vechiile obiceiuri, eu la fel.Pur si simplu nu ma pot controla, si nu mai suport pe nimeni langa mine , vorbesc urat , imia duc aminte de tot ce a fost rau iar apoi cad in depresie cateva zile in care plang , nu sunt buna de nimic, ma simt singura pe lume si urata si neiubita. Cum pot sa trec peste faptul ca parintii nu ma iubesc? Ca nu m-au iubit? Ca ori de cate ori mi se intampla un bine, in loc sa fie fericiti , sunt ca suparati pe mine? Cum sa fac sa ma simt bine in viata mea, fara sa aiba legatura cu ei,cu viata lor care a fost, sa nu ii mai judec, sa ii accept, iubesc si respect asa cum sunt fara sa ma afecteze comportamentul lor? Daca cineva ne face rau, cum pot sa stiu cine si de ce? Multumesc!
Pe vremea lui Moise când poporul lui Dumnezeu a fost eliberat din Egipt și se afla în pustie, Moise și Aaron le-a zis să nu strângă mană ca s-o țina pentru mai multe zile și mulți mergeau în fiecare dimineață și adunau de jos mană cazută din Cer ca mâncare îngerească doar pentru ziua aceea însă unii n-au ascultat și adunau pentru mai multe zile crezând cu naivitate că fac bine și depozitau pentru ca să aibă ce mânca și în alte zile. Mana aia depozitată făcea viermi și erau nevoiți s-o arunce. Tot aceiași mană a fost depozitată împreuna cu chivotul și toiagul lui Aaron ca să fie mărturie fiilor și acea mană nu a făcut viermi și a rezistat peste timp.

Mi se pare ca ești prea dornică de ”iubire” omenească, de relații omenești, de iubire între părinți și copii, între părinți și părinți uitând că rostul vieții unui ortodox este Domnul Iisus Hristos și Dumnezeirea și uitând că un părinte trebuie să semene nu cu tatăl minciunii-lumii ci cu Tatăl lui Hristos... și al nostru.

Deci iți recomand să lepezi păgânismele și grijile lumii (stressul exagerat, frica, disperarea, teroarea cu idei ca: ce veți mânca, ce veți îmbrăca și încălța, ce și cum veți vorbi, cum vă veți comporta ca să plăceți și să fiți apreciați de lume) și să căutați mai înainte Împărăția Cerurilor și dreptatea ei, Harul, Speranța-încredera, Credința, Iubirea (...și toate cele de care aveți nevoie pentru o viață normală și un comportament frumos vă vor fi adăugate).

Dacă însă te prea frustrezi și te deprimi ar trebui să-ți dai seama de unde vine tot răul ca să te descarci când te enervezi si când te mânii hulind, injurând, blestemând. Neștiind de unde vine tot răul si greșind te vei deprima mai tare. Așa că îți recomand să de descarci drept și fără greșeală. Astfel te sfătuiesc să faci ca mine când ai suparări, frustrări prea mari și simți că nu mai poți să rabzi și te înfurii și ești foarte supărată, îți recomand să-ți dai drumul și să urli la adresa răului, răul cel mai rău, răul de unde ne vine și nouă ghinion și să facem rău, lasă-te în momentele alea grele să spui urlând către oricine identifică sufletul tău astfel:

”Piei satanism-greșală-ghinion cu bordelatoria ta cu tot și jos și afară toți sataniștii, antihriștii, lumiștii și antiorotodocșii.”

Incearcă să te descarci doar așa și să nu injuri și să nu blestemi altfel decât așa căci de aici ne vine tot răul, de aici din satanism-greșală-ghinion-vrăjitorie-lume-necredință-ură-trufie-fapte rele!

Apoi străduiește-te să ai Credință (ortodoxă, ”Doamne ai milă de mine (păcătosul)”) și încearcă pe ceilalți din jur să-i ierți și să-i înțelegi și să-i accepți așa cum sunt râvnind în taină să se schimbe și să fie și ei așa buni, blanzi, smeriți și modești ca un creștin-ortodox.
__________________
”-Simone, fiu al lui Iona, Mă iubești tu pe Mine?
-Da Doamne........te iubesc.
-........”

Last edited by Petru7; 27.01.2021 at 15:11:25.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 27.01.2021, 19:03:50
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.664
Implicit

Citat:
Pur si simplu nu ma pot controla, si nu mai suport pe nimeni langa mine , vorbesc urat , imia duc aminte de tot ce a fost rau iar apoi cad in depresie cateva zile in care plang , nu sunt buna de nimic, ma simt singura pe lume si urata si neiubita. Cum pot sa trec peste faptul ca parintii nu ma iubesc? Ca nu m-au iubit? Ca ori de cate ori mi se intampla un bine, in loc sa fie fericiti , sunt ca suparati pe mine? Cum sa fac sa ma simt bine in viata mea, fara sa aiba legatura cu ei,cu viata lor care a fost, sa nu ii mai judec, sa ii accept, iubesc si respect asa cum sunt fara sa ma afecteze comportamentul lor? Daca cineva ne face rau, cum pot sa stiu cine si de ce? Multumesc!
Vorbesti atat de o zona mistica, cat si de comportament deosebit specific adica: ganduri rele, deznadejde, suparare, hula, injuratura si multa tulburare din senin - astea sunt semne de tulburare demonica.

Acum astea pot sa vina din una sau din alta.

1. Sau ai facut pacate mari si din cauza asta esti demonizata. Sau ai hulit pe Dumnezeu si de asta te ispiteste diavolul.

2. Sau sunt vraji.

3. Daca este vreun alt fel de ispita duhovniceasca, ar trebui sa se linisteasca atunci cand faci rugaciune.

Oricum pe undeva pe aici este...

Singura solutie este nu doar aghiazma ci un canon serios de rugaciune tinut mult timp. Acatistul Sfantului Mina si Paraclisul Maicii Domnului.

Citeste mult timp, spovedeste-te impartaseste-te si pune toata casa ta in ordine - toti sa fie in randuiala si sa faca rugaciune.

Asculta in fiecare zi de pe net youtube acatiste/acatistul sfantului Mina. Roaga-te sa descopere de unde este ispita si sa teajute sase rezolve. Du-te la Biserica.

Cu diavolul nu se lupta cu 8 zile de rugaciune. Se lupta cu ani de rugaciune. O pastila nu vindeca nici un cancer trebuie tratament petimpindelungat. Si ai sa vezi rezultatele dar trbuie sa incepi de undeva. Fa un canon de 1 an de zile in care citeste Acatistul Sf. Mina si Paraclisul si vezi cum merge 3 luni de zile.




4. Legat de problemele personale. Primul lucru rupe legatura sau departeaza-te putin de familia ta. Ca sa nu te ispiteasca diavolul cu ganduri despre ei. Sunt maturi parintii tai, daca stai mai departe de ei nu e bai.

Trimite-i la Biserica. Din pacate nu ai pomenit nimic pentru ei de Biserica ceea ce este foarte grav. Sa se spovedeasca si sa se impartaseasca sa fie in randuiala. Pune-i la rugaciune ca sa se linisteascsa lucrurile si la ei.

Iar tu sa stai un timp mare departe de ei casa te poti linisti. Nu se supara Dumnezeu din asta. Ai familia ta, lasa-ti parintii in pace.

Iar pentru santajul emotional al parintilor tai trebuie sa ii pui la punct sa inceteze cu prostiile si sa nu mai cuplezi la asa ceva. Sa nu te mai intereseze de mofturile unor adulti. Pe bune, chiar esti copil sa nu rezisti la un santaj emotional.
__________________
Du-te si fa ce vezi. Dumnezeu este al celui ravnitor, care se jertfeste in toate.

Last edited by gpalama; 27.01.2021 at 19:09:50.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 27.01.2021, 22:10:48
Mihaelasas Mihaelasas is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 27.01.2021
Mesaje: 7
Implicit

Multumesc pentru sfaturi!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 27.01.2021, 22:39:20
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.664
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihaelasas Vezi mesajul
Multumesc pentru sfaturi!
Noi suntem aici o comunitate, te primim cu drag si ne ajutam intre noi cu o povata daca putem.

Oricand.

Sa ne spui cum esti.

Incepe rugaciunea in primul rand si ai sa vezi repede ca trebuie sa se linisteasca lucrurile.

Daca ai observat deja ca s-au linistit dupa cateva zile de rugaciune trebuie sa continui cu mai multa putere... pentru ca asta este calea.

Puterea demonica se opreste cu puterea rugaciunii - mai multa rugaciune...
__________________
Du-te si fa ce vezi. Dumnezeu este al celui ravnitor, care se jertfeste in toate.

Last edited by gpalama; 27.01.2021 at 23:00:44.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 27.01.2021, 23:00:13
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.434
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihaelasas Vezi mesajul
Buna ziua. Va rog sa ma ajutati si sa ma scuzati pentru postarea lunga.
...............................
Incerc sa nu ii indeparte pe parintii mei, dar simt nevoia sa fug de ei pentru ca ma simt atat de judecata, criticata si neiubita.
...............................

Cum sa fac sa ma simt bine in viata mea, fara sa aiba legatura cu ei,cu viata lor care a fost, sa nu ii mai judec, sa ii accept, iubesc si respect asa cum sunt fara sa ma afecteze comportamentul lor?
Bine ai venit, Mihaela!
Pe langa problemele pe care ni le-ai povestit postarea nu e deloc lunga, insa mie imi arata ca ai o pregatire intelectuala care te ajuta sa iti schimbi pe baza de argumente o atitudine in folosul unui scop virtuos.

Am incercat sa selectionez chiar din mesajul tau ceea ce pare esential pentru scopul tau, scris chiar de tine, iar eu cred ca iti este la indemana ca viata ta sa o simti schimbata in bine.

33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.(In6,33)

Am afisat acest verset fiindca sfatul lui Iisus este sa ne schimbam noi optica pentru ca viata noastra sa se schimbe prin optica noastra schimbata, deoarece El, proorocii si apostolii Lui au murit de moarte violenta, dar fericiti cu totii. Chiar in cuvintele tale se gaseste schimbarea vietii tale si asta depinde numai de tine; nu degeaba ai venit aici, ci deoarece acul "busolei" tale te-a calauzit pe acest forum. De ce? Fiindca Iisus Hristos te iubeste si de la El vei primi tot ajutorul de care ai nevoie.

Pentru asta nu ajung 8 zile, sau 33, sau cateva luni, deoarece fericirea nu vine conditionat de zile, ci de atitudinea adoptata zi de zi si tot asa se poate pierde.
Pentru asta e nevoie sa incepi cu o spovada foarte serioasa pe care eu recomand s-o faci la o manastire la un calugar de renume impreuna cu toata familia ta(daca copiii sunt mai mari de 7 ani), caruia sa-i spui toate cate ai pe suflet (cum spunea si gpalama) si sa continuati cu o viata de crestini practicanti, care va va intari pe toti si iti va schimba si optica relatiei cu parintii, ajungand sa le tolerezi lor cu usurinta toate iesirile si amintirile si chiar si greselile viitoare. Eu te vad deja in aceasta postura in care le vei oferi copiilor tai o copilarie diferita de a ta!
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 27.01.2021, 23:03:13
gpalama's Avatar
gpalama gpalama is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.02.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.664
Implicit

Poti sa ne dai mai multe detalii despre unde esti acum? Ce faci acum?

Pentru ca mi se pare ca mai este ceva, situatia asta in care esti acum nu vine de la parintii tai si tu ai contributie in ea....

Poti sa ne dai mai multe detalii despre tine?

Fa-ti singura o introspectie in viata sa vezi cum puteai sa ajungi la astfel de tulburari... pacate mari. Ispitele mari vin din pacate mari...
__________________
Du-te si fa ce vezi. Dumnezeu este al celui ravnitor, care se jertfeste in toate.

Last edited by gpalama; 27.01.2021 at 23:07:41.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 27.01.2021, 23:13:34
Demetrius Demetrius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.434
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Poti sa ne dai mai multe detalii despre unde esti acum? Ce faci acum?

Pentru ca mi se pare ca mai este ceva, situatia asta in care esti acum nu vine de la parintii tai si tu ai contributie in ea....

Poti sa ne dai mai multe detalii despre tine?

Fa-ti singura o introspectie in viata sa vezi cum puteai sa ajungi la astfel de tulburari... pacate mari.
Si eu ma intrebam daca ea cu sotul si copiii locuiesc impreuna cu parintii ei(in casa parinteasca?), fiindca se pare ca ea nu se poate sustrage influentei bunicilor; poate ma insel.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări,
Zvâcnită din Vrerea divină,
Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări
Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 27.01.2021, 23:27:18
Mihaelasas Mihaelasas is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 27.01.2021
Mesaje: 7
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Vorbesti atat de o zona mistica, cat si de comportament deosebit specific adica: ganduri rele, deznadejde, suparare, hula, injuratura si multa tulburare din senin - astea sunt semne de tulburare demonica.

Acum astea pot sa vina din una sau din alta.

1. Sau ai facut pacate mari si din cauza asta esti demonizata. Sau ai hulit pe Dumnezeu si de asta te ispiteste diavolul.

2. Sau sunt vraji.

3. Daca este vreun alt fel de ispita duhovniceasca, ar trebui sa se linisteasca atunci cand faci rugaciune.

Oricum pe undeva pe aici este...

Singura solutie este nu doar aghiazma ci un canon serios de rugaciune tinut mult timp. Acatistul Sfantului Mina si Paraclisul Maicii Domnului.

Citeste mult timp, spovedeste-te impartaseste-te si pune toata casa ta in ordine - toti sa fie in randuiala si sa faca rugaciune.

Asculta in fiecare zi de pe net youtube acatiste/acatistul sfantului Mina. Roaga-te sa descopere de unde este ispita si sa teajute sase rezolve. Du-te la Biserica.

Cu diavolul nu se lupta cu 8 zile de rugaciune. Se lupta cu ani de rugaciune. O pastila nu vindeca nici un cancer trebuie tratament petimpindelungat. Si ai sa vezi rezultatele dar trbuie sa incepi de undeva. Fa un canon de 1 an de zile in care citeste Acatistul Sf. Mina si Paraclisul si vezi cum merge 3 luni de zile.




4. Legat de problemele personale. Primul lucru rupe legatura sau departeaza-te putin de familia ta. Ca sa nu te ispiteasca diavolul cu ganduri despre ei. Sunt maturi parintii tai, daca stai mai departe de ei nu e bai.

Trimite-i la Biserica. Din pacate nu ai pomenit nimic pentru ei de Biserica ceea ce este foarte grav. Sa se spovedeasca si sa se impartaseasca sa fie in randuiala. Pune-i la rugaciune ca sa se linisteascsa lucrurile si la ei.

Iar tu sa stai un timp mare departe de ei casa te poti linisti. Nu se supara Dumnezeu din asta. Ai familia ta, lasa-ti parintii in pace.

Iar pentru santajul emotional al parintilor tai trebuie sa ii pui la punct sa inceteze cu prostiile si sa nu mai cuplezi la asa ceva. Sa nu te mai intereseze de mofturile unor adulti. Pe bune, chiar esti copil sa nu rezisti la un santaj emotional.
Sunt ortodoxa , cred in Dumnezeu, dar din pacate doar de un timp incoace , dupa nasterea primului copil iar apoi la indemnul unui preot , am inceput sa iau in serios religia, sa ma rog si de postit inca nu reusesc... desi incerc in fiecare miercuri si vineri. Imi tot fac curaj sa merg sa ma spovedesc deoarece nu am mai fost de mult timp si sufletul imi e greu. Mi s-a intamplat si o minune in vara, care m-a facut si mai mult sa cred in Dumnezeu si Maicuta Domnului. Dupa ce am aprins o candela Maicii Domnului, intr-o biserica veche, am primit raspuns la scurta rugaciune spusa in graba, exact de Sfanta Maria. Era vorba de niste acte foarte importante la care ne pierduseram speranta ca le mai primim si fix de Sfanta Maria le-am gasit in posta. Fara nici o explicatie persoana care le intocmea, ne-a scutit de documentele pe care mai trebuia sa le trimitem pentru a avea actele, deoarece dosarul nu era complet si ni le-a trimis. Apoi la scurt timp am inceput sa ma simt rau, dupa ce am citit Paraclisul Maicii Domnului, in fata icoanei cu lumanarea aprisa.Mi s-a facut greata si mi-a venit sa lesin , cu greu abtinandu-ma pana la sfarsitul rugaciunii cand m-am pus in pat si mi-a trecut in mai putin de un minut. O saptamana cum ma intorceam putin ameteam pana aproape de lesin iar chipul Maicii Domnului din acea icoana il vedeam urat, strambat pentru o secunda doua , cand ma uitam la ea . M-am speriat si un timp nu m-am mai rugat. Pe urma ne-am mutat inapoi in Romania, ( am locuit mult timp in alta tara) ,unde locuim cu parintii mei si din pacate nu am posibilitatea sa ma departez de ei, pentru ca vom sta inca cateva luni aici. Despachetand, am gasit cizmele de care vorbeam in postarea initiala.. Am inceput din nou sa ma rog, incerc sa merg la biserica cat pot de des dar un duhovnic inca nu mi-am gasit. Citesc, descopar tot mai mult si imi vad tot mai tare greselile mele, de aceea si disperarea mea in a gasi o rezolvare la tot ce se intampla, la cum ma comport, la ce simt , la a duce o viata mai corecta .Pentru ca aceste sentimente pe care le simt fata de parintii mei, ma macina extrem de tare, ma fac sa ma simt enorm de vinovata oricat as incerca sa le controlez si ma simt din nou un copil neputincios. La biserica am reusit cu greu sa merg impreuna cu ei de doua ori si voi mai incerca dar sa se spovedeasca si impartaseasca nu stiu daca voi reusi vreodata sa ii conving pentru ca nu obisnuiesc si privesc cu sccepticism obiceiurile ortodoxe. Sau poate, la fel ca mine pur si simplu au sufletul greu si nu recunosc ca le e rusine sa mearga sa se spovedeasca. Multumesc pentru sfaturi!
Reply With Quote
  #10  
Vechi 27.01.2021, 23:36:04
Mihaelasas Mihaelasas is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 27.01.2021
Mesaje: 7
Implicit

Citat:
În prealabil postat de gpalama Vezi mesajul
Poti sa ne dai mai multe detalii despre unde esti acum? Ce faci acum?

Pentru ca mi se pare ca mai este ceva, situatia asta in care esti acum nu vine de la parintii tai si tu ai contributie in ea....

Poti sa ne dai mai multe detalii despre tine?

Fa-ti singura o introspectie in viata sa vezi cum puteai sa ajungi la astfel de tulburari... pacate mari. Ispitele mari vin din pacate mari...
Sunt casnica momentan. Baietelul cel mic are 1 an si 9 luni. Ne-am mutat cu parintii mei,pentru ca inca nu avem ceva al nostru si sa nu stau eu si copiii in chirie pana vine si sotul. Sotul urmeaza sa vina, speram, in primavara. Avem o firma si el lucreaza angajat la noi. Am luat hotararea sa venim inapoi pentru ca fetita a inceput scoala si cum noi oricum aveam de gand sa ne mutam inapoi in Romania, sa nu o inceapa in mai multe parti ca apoi sa o mutam.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare