Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

[iuliu46]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sa te intreb ceva: ce garantie ai ca parintii unui copil, care ar avea suficienti bani (nota bene: tot dintr-o activitate parte a unui sistem ar provenii banii) ar oferi si o educatie performanta, sau cel putin mai buna, copilului? Pot fi doi cretini dpdv intelectual, cu suficienti bani deloc corect acumulati, care si-ar creste copilul dupa propria lor imagine. Tu pleci, teoretic, de la ideea ca cei doi parinti sunt cazuri ideale, doi oameni capabili sa ofere o alternativa educationala separata de sistem. Sau nu sunt doi parinti ideali si cu banii respectivi trimit copilul intr-un sistem considerat mai bun.Nici asta nu este o garantie, sunt foarte multe cazuri de copii care, in ciuda educatiei primite si a posibilitatilor oferite, au esuat complet, s-au irosit fara sa justifice in vreun fel efortul investit in ei. In plus oamenii nu se nasc deloc egali dpdv intelectual, nu ai garantia ca desi ii oferi un ideal de educatie va produce si rezultate. Sunt foarte multe variabile care nu le poti cunatifica intr-o schema simpla.Si tu tot un sistem propui :) desi idealist.

Pai nu e un sistem de vreme ce statul nu are nici un rol in educatie, mai degraba e fiecare pentru el .

Asa cum am spus depinde de societate. Da, unii ar esua in armata, altii in puscarii si altii ar sta la cozi in fata bisericii pentru supa saracilor. Dar am fi cu totii liberi. Astazi se intampla acelasi lucru dar statul ne trimite pe unii in armata, pe altii in puscarii si pe altii la cozi in fata cantinelor sociale - statul face si treaba bisericii.

[iuliu46]

Adica uite azi cica "societatea face un efort" pentru copilul X. Dintr-o data copilul X nu mai este un om liber, el este dator societatii care a facut un asa de mare efort pentru el. Ba mai mult, vointa parintilor e din ce in ce mai mult ignorata, copilul e dator societatii nici macar familiei. Ori pe mine chestia asta ma scoate din minti. Nu are nici o legatura cu crestinismul, e marxism 100%.

Liberi..un cuvant foarte mare. Fiecare pentru el...mai aproape de realitate. Daca mergem pe ideea ,,fiecare pt el" atunci va fi aceiasi libertate precum in lumea animalelor: libertatea de a supravietui fiecare cum poate. Poate nu mai este nevoie sa formulezi sistemul pt ca deja il traim :) Multi te-ar suspecta de o oarecare tenta anarhista. Iuliu nu stiu daca sa ma bucur cu privire la viziunea ta sau sa ma intristez, depinde de perspectiva din care as privi lucrurile. Daca ma voi intalni pe lumea cealalta cu grecii antici promit sa-i intreb ce-a fost in capul lor cand au gandit democratia :) Ma retrag din discutie, este tarziu si maine am de infruntat o noua zi, in lumea sistemului propus de tine, in care trebuie sa fiu ce stiu mai bine: un supravietuitor

[iuliu46]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Liberi..un cuvant foarte mare. Fiecare pentru el...mai aproape de realitate. Daca mergem pe ideea ,,fiecare pt el" atunci va fi aceiasi libertate precum in lumea animalelor: libertatea de a supravietui fiecare cum poate. Poate nu mai este nevoie sa formulezi sistemul pt ca deja il traim :) Multi te-ar suspecta de o oarecare tenta anarhista. Iuliu nu stiu daca sa ma bucur cu privire la viziunea ta sau sa ma intristez, depinde de perspectiva din care as privi lucrurile. Daca ma voi intalni pe lumea cealalta cu grecii antici promit sa-i intreb ce-a fost in capul lor cand au gandit democratia :) Ma retrag din discutie, este tarziu si maine am de infruntat o noua zi, in lumea sistemului propus de tine, in care trebuie sa fiu ce stiu mai bine: un supravietuitor

Si democratia e un cuvant la fel de mare. Dincolo de faptul ca e si o prostie, ca nu e normal ca noi doi sa-i hotaram viata celui de-al treilea doar pentru ca noi doi avem o anumita viziune. Vezi, anumite lucruri le-am inteles - de exemplu nu ii ducem pe toti fortat la biserica doar pentru ca majoritatea e crestina - sau nu-l obligam sa se roage samd. Omul isi petrece duminica si timpul asa cum vrea. Dar cumva consideram ca e normal sa ne dea copiii sa-i crestem noi asa cum credem noi ca vrem, si sa credem ca acei copii au o datorie fata de noi.
Si anarhia e un cuvant mare. Sigur ca sunt sanse ca lumea sa sfarseasca in anarhie dar doar pentru ca ne-am indepartat de Dumnezeu. In cadrul unor comunitati crestine nu poate aparea anarhie desi nimeni nu-i spune altuia cum sa-si creasca copiii sau cum sa-si cheltuie banii.
Nici Iisus nu le-a avut pe astea cu democratia, doar a spus oamenilor ce ar fi mai bine sa faca si s-a intristat atunci cand acestia nu au ascultat - nu a spus hai sa supunem la vot, sa-i luam banii tanarului ca sa ne fie mai bine tuturor si sa-l mantuim si pe el cu forta cu ocazia asta.

[iuliu46]

La C.S. Lewis apare chestia asta cu Tao - piedica in calea anarhiei. Sigur ca in lumea de azi e greu de crezut ca mai poate functiona dar asta nu inseamna ca folosind actualul "sistem de educatie" nu ne indreptam intr-acolo unde ne-a spus si Lewis in Desfiintarea Omului.

[AlbertX]

Ion Creangă, alături de Mihai Eminescu se numărăr printre marii oameni de cultură români din secolul al XIX-lea care nu au făcut parte din Masonerie, o modă înfierată de altfel de Eminescu cu asprime. Dispretul întemeiat al ziaristului Mihai Eminescu fată de membrii sectei masonice avea ca punct de plecare lipsa reperelor crestine si orientarea cosmopolită a membrilor societătile masonice ale timpului. Simpla analiză a documentului prezentat de cercetătorii de la Iasi evidentiează lipsa oricăror caracteristici tipice unui înscris de tip masonic.

http://www.curentul.info/2014/index....masonerie.html

__________


Speculatiile care încearcă să răstoarne teoria apartenentei lui Creangă la Loja masonica "Steaua României" sunt demontate de către cercetătorii de la MLR. "Unul dintre motivele cele mai serioase pentru care nu putem lua în considerare această variantă tine de principiile de neîncălcat ale societătii secrete. Masoneria, la vremea respectivă, reprezenta o grupare elitistă. Or, atât Creangă, cât si Eminescu proveneau din familii modeste: fiu de răzes, respectiv de căminar. Nu mai vorbesc despre faptul că Francmasoneria nu lucra cu comitete, ci cu loje sau ateliere", a declarat Dan Jumară, cercetător stiintific la Muzeul Literaturii Române Iasi.

http://adevarul.ro/locale/iasi/ion-c...638/index.html

__________

Mormantul lui Eminescu, din Pantheonul National Bellu ar putea ascunde un mister greu de dezlegat, caruia cercetatorii, istoricii si literatii nu ii dau de cap. Misterul consta in torta inversata a lui Thanatos, simbolul lumii celor morti, un simbol antic care are insa legatura cu masoneria si cu ritualul de condamnare la moarte (arderea intre coloane).

http://cultural.bzi.ro/simboluri-mas...-eminescu-2733

__________

Deci, ce concluzie tragem ? A fost sau nu a fost mason Eminescu ?

EzioAuditore, tu ce surse ai cand afirmi ca Eminescu nu a fost mason, pe ce te bazezi, doar pe cultura ta generala ?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iuliu46

"Sunt doua mii de ani aproape de cand ea (Evanghelia) a ridicat popoare din intuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia Fiului Lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Buddha, viata lui Socrate si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invatamintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului nazarinean a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele si mantuirea altora. Si un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispret de semenii lui; si Socrate a baut paharul de venin, dar l-a baut cu nepasarea caracteristica virtutii civice a Antichitatii. Nu nepasare, nu dispret: suferinta si amaraciunea intreaga a mortii au patruns inima Mielului simtitor si, in momentele supreme, au incoltit iubirea in inima Lui si si-a incheiat viata pamanteasca cerand de la Tata-Sau din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe Sine pentru semenii Sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane". - Ieminescu :)

Aceasta este o aprofundare a unui text semnat de Nicolae Bălcescu. Pe alocuri pare o cosmetizare... În alte părţi dezvoltă un alt fir.
Dacă voi găsi textul original, îl voi posta - spre lămurire deplină.
Desigur, amănuntul acesta nu îl scade pe Eminescu în ochii noştri (apropos de libertatea de expresie!), din două motive:
a) ca şi Bălcescu, Eminescu şi-a iubit patria şi L-a iubit pe Hristos. Era conştient că datora totul lui Dumnezeu şi neamului în limba căruia se exprima, se rostuia, se ruga, iubea şi se mărturisea. Presupun că îl preţuia şi pe Bălcescu...
b) anumite idei sunt împărtăşite în mod firesc de anumiţi oameni, iar aceştia nu găsesc nimic nepotrivit în asta; aşa cum Duhul Se oferă tuturor într-o Sfântă Liturghie, aşa şi ideile înălţătoare sunt deopotrivă împărtăşite de minţile înălţătoare. Ei nu şi le revendică, egoist, pentru fiecare ci se bucură că le-au împărtăşit, simultan sau după o vreme, cu alţi oameni. Altminteri singurătatea geniului ar fi insuportabilă... Bănuiesc...:)

P.S. Textul lui Bălcescu apare, îmi amintesc acum, şi într-o lucrare de-a lui Vianu. Cred că în "Arta prozatorilor români". Textul lui Eminescu apare într-o carte extraordinară, pe care eu o preţuiesc cel puţin cât pe oricare altă parte a operei eminesciene, o carte care conţine majoritatea articolelor publicate de Eminescu în presa vremii. Acolo îl găsim pe jurnalistul de geniu, pe care, o spun în treacăt, mai toate facultăţile din Vest îl studiază temeinic, ca pe un Părinte al jurnalismului modern, în timp ce la noi e, cel mult, pomenit ca o curiozitate, pe ici pe colo...

[AlbertX]

Charlie - întrebări si răspunsuri naive
Autor: Cristi Pantelimon
Extras din http://activenews.ro/charlie-intreba...e_1880344.html

Întrebare: După uciderea celor din redactia Charlie, a murit (fie si simbolic) libertatea de expresie în Franta?

Răspuns: Nu, dimpotrivă, libertatea de expresie abia de aici înainte are sansa de a apărea, dar ca adevărată libertate, ca libertate spirituală, a unei credinte religioase. Redactia respectivă nu era altceva decât un instrument în mâna unor interese geopolitice. Indiferent care erau acelea, ca orice instrument, la un moment dat, redactia a trebuit să fie înlocuită. Din păcate pentru cei care au murit, înlocuirea s-a făcut pe cale violentă.

Întrebare: Ce rol a jucat blasfemia în tragicul eveniment?

Răspuns: Blasfemia a jucat un rol hotărâtor. În ce sens? În sensul în care ea a atras după sine o răzbunare divină. Chiar dacă se va dovedi că "răzbunarea" (cea reală, faptică, aparentă) vine dintr-un interes geopolitic (asa cum par lucrurile la acest moment), chiar dacă se va dovedi că cei trei teroristi eliminati înainte de a fi ascultati (oare se vor arăta corpurile lor, sau vor avea destinul post-mortem al lui Osama bin Laden?) erau doar niste tapi ispăsitori, scenariul divin nu poate fi exclus aici. Blasfemia lucrează indiferent de orientarea geopolitică a fortelor care intră în contact. Proba este că ea nu alege între religiile celor morti sau între calitatea sau cantitatea vinovătiei lor.

Întrebare: Care este gradul la care realitatea nu mai suportă falsul si minciuna si apar astfel de tragedii?

Răspuns: Aceasta este una dintre cele mai tulburătoare probleme de teologie politică si merită un tratament aparte. Cu alte cuvinte, de ce acum si de ce nu până acum? Care erau semnele care prevesteau acest dramatic eveniment? Poate cineva exclude, în acest sens, ideea unei clarviziuni? Evident, nu. De altfel, filmul evenimentelor, dacă va fi derulat în sens invers, va arăta că au fost semne clare ale acestui deznodământ. Problema omului de azi este că nu mai crede în astfel de semne. În general, pragul critic al minciunii fardate în orice altceva este simtit de cei care stiu să-si cultive sentimentul sau încă mai cred că Dumnezeu actionează în lume.

Dacă în redactia de la Charlie ar fi fost un om religios adevărat, probabil acesta ar fi reusit să salveze întreaga redactie. Din păcate, se pare că niciunul dintre ei nu mai era un om ales, în sensul divin. Când Dumnezeu nu mai găseste într-un loc niciun credincios, El poate abandona locul respectiv. Atunci răul poate invada, ca într-o implacabilă lege a termodinamicii, vidul de bine. "Si a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: dar de se vor găsi acolo numai zece drepti?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde" (Facerea, 18:32)

Întrebare: Pot fi evitate în viitor astfel de evenimente?

Răspuns: Astfel de evenimente se întâmplă în fiecare zi în lumea în care trăim. Nu neapărat ca ambuscade violente sau extrem de sângeroase, ca cel de fată. Dar în fiecare zi redactiile ziarelor sunt "sacrificate" în numele unei minciuni mai mari sau mai mici, în numele unui interes meschin. Ziaristii sunt ucisi zilnic, non-violent, devreme ce nici unul nu are libertatea de a crede ceea ce ar fi bine să creadă.

Întrebare: Poate fi ceva mai rău decât uciderea acestor jurnalisti pentru lumea presei?

Răspuns: Lumea presei se termină, nu începe cu Charlie. În fata acestei redactii stătea pustiul minciunilor si blasfemiilor trecute si pustiul minciunilor si blasfemiilor viitoare. Or, viata în centrul pustiului nu este posibilă. Viata omului nu valorează, la limită, mai mult decât credinta în Dumnezeu, chiar dacă azi, ca urmasi ai umanismului, ne grăbim să îmbrătisăm frenetic ideea contrară. Dovada este că cei din redactie au fost sacrificati ca niste animale de forte pe care, probabil, nu le vom cunoaste niciodată. Dar cert este că aceste forte nu sunt de la Dumnezeu. Dacă omul (ziarist sau profesionist de oricare altă factură) va învăta că profesia sa este mai întâi de toate o slujire a lui Dumnezeu (si abia apoi a oamenilor, iar când este o slujire a oamenilor este a oamenilor ca reflectare a lui Dumnezeu, creatie a Lui), astfel de tragedii nu vor mai apărea. Cu alte cuvinte, dacă omul ar sti să treacă peste plafonul de nori care-i întunecă privirea si l-ar vedea pe Dumnezeu, ar avea o sansă să nu mai cadă în astfel de capcane ale răului. Altfel, nu se va opri valul de rău.

Întrebare: Cât de important este acest eveniment pentru presă în general?

Răspuns: Niciun eveniment nu este important în sine. El devine important dacă reflectă o stare spirituală. Cu alte cuvinte, evenimentele împrumută importanta si nu o au de la sine. Problema delicată a omului zilelor noastre este că nu stie să caute unde să împrumute această importantă. Nefiind capabil să caute unde trebuie, el merge să împrumute importanta la bancă, acolo de unde se împrumută cu totul altceva, anume falsa apreciere. si deoarece lumea toată îsi împrumută importanta de la bănci, rezultatul este o lume de false aprecieri, un dublu de minciuni care satisfac mereu alte minciuni, la infinit. Din păcate, într-o astfel de lume, Dumnezeu nu mai poate interveni decât rar si în stil dictatorial. De aceea, probabilitatea unui dezastru este cu atât mai mare cu cât lantul acestor slăbiciuni umane este mai lung.

Întrebare: Ce putere mai are presa în conditiile în care, iată, este amenintată la modul fizic?

Răspuns: Puterea adevărată a presei nu este puterea despre care se vorbeste în tratatele de filosofie politică. "A patra putere în stat" nu înseamnă nimic dacă această asa-zisă putere este doar o functie a altei puteri, aflată în altă parte. La fel este cu toate "puterile" statului. Nu există putere în rolul "functiei". Principala conotatie a puterii este autonomia fată de interesele lumii si ancorarea în rolul divin. Regii care nu făceau voia Domnului erau pedepsiti în scenariile traditionale. De ce am crede că lucrurile s-au schimbat azi, doar pentru că avem mai multe mijloace tehnice pentru a putea să ignorăm aceste idei simple? Dar, iată că mijloacele tehnice nu ajută, dimpotrivă, sporesc confuzia si drama lumii. si nu este vorba numai de dramele fizice, ci si de cele spirituale, în care aparent ne-am prins fără sanse de a ne reveni. Întrebarea poate fi adresată, de altfel, tuturor "puterilor" statului: ce mai sunt ele, dacă sunt "functii"? Răspunsul este: nimic.

___________

Un text foarte bun si o abordare ortodoxa echilibrata. Felicitari autorului !

P.S.
AVERTISMENT: IMAGINI care va pot AFECTA EMOTIONAL!
Doua saituri atee din Romania "Pro Charlie" propaga "liber" pe facebook "caricaturi" despre credinta ortodoxa:
- https://www.facebook.com/pages/Atei-...53500528079223
- https://www.facebook.com/iisushristosul