Parintii sunt impotriva

[CristianR]

Vreau să adaug, pe scurt, că în iubire în general și în creștinism în particular, viața nu se mai centrează pe tine, ci pe celălalt, respectiv pe Dumnezeu, pe care înveți să-L iubești în mod practic, inclusiv în familie, iubindu-ți soțul și copiii. Dar pe El mai mult decât pe ei, și căutând întâi de toate să înțelegi și să faci voia Lui. Dacă și viitorul tău soț va dori să-și centreze viața în El, atunci veți avea același centru și, prin urmare, echilibru. Altfel nu.

P.S. Unii au ca numitor comun banii; și se înțeleg atâta vreme cât au bani. Dacă nu mai au, intervin frustrările. Alții, probabil cei mai mulți, copiii. Iar creșterea lor îi țin împreună, fiind preocupați amândoi de același lucru. După ce copiii pleacă la casele lor, ei se pot descoperi singuri unul cu celălalt.

http://fundatie.ciresarii.ro/predici...asatorirea.mp3

Exista riscuri in orice tip de casatorie. Ti le asumi si lupti pentru familie pana la capat? Nimeni nu poate garanta nimic in functie de statutul profesional. Sigur ca se poate ca acesta sa joace un rol la un moment dat, dar nu e nimic sigur. Se poate ca el sa devina complexat si sa caute refugii... Se poate ca tu sa simti un sentiment de superioritate pe care sa i-l transmiti nonverbal. Insa la fel de adevarat este ca si un intelectual sadea, un coleg de breasla, de exemplu, in calitate de sot iti poate crea probleme.

Sfatul meu este sa te spovedesti si sa te rogi mult pentru ca Dumnezeu sa-ti indrepte pasii dupa voia Sa. N-ar fi rau sa discuti cu niste duhovnici cu viata sfanta. E vorba si de mantuirea ta prin casatorie. Îti trebuie un sot credincios, cap al unei familiii crestine cu care sa poti creste si educa niste copii. Multa rugaciune!

[AlinB]

În prealabil postat de Bublisor

Nu caut sex ca nu sunt o depravata,aici e vorba de sentimente puternice pt el dar si pt parinti,sunt pusa intre ciocan si nicovala intre oamenii pe care ii iubesc cel mai mult si la care nu vreau sa renunt.
Da suntem de atata timp un cuplu,totul pornind de la 16 ani si ne petrecem timpul ca un cuplu doar ca nu locuim impreuna.

Cum crezi ca s-au format sentimentele astea foarte puternice?

[Florinvs]

Din cate am inteles, principalul repros adus de mama dumneavoastra prietenului dumneavoastra, este ca el are ca si meserie si calificare profesionala pe cea de sofer!

Insa aici consider ca mama dumneavoastra greseste foarte mult! Asta deoarece, atata timp cat un om practica o meserie (indiferent care ar fi aceea meserie) cinstita, demna, legala si utila societatii, si atata timp cat un om vrea sa munceasca, este absolut ok din punct de vedere profesional!
Intr-o societate este nevoie de toate meseriile- si de doctori, si de soferi, etc!


Asadar - din acest punct de vedere- nu cred ca cineva ar putea aveea vreun repros legat de meseria prietenului dumneavoastra (iar reprosul adresat de mama dumneavoastra este neintemeiat).


Din cate am inteles, el vrea sa fie sofer de cursa lunga- pe autocamioane, autocare sau autobuze de transport international de calatori!
Aici, datorita specificului activitatii profesionale in aceste domenii, presupune plecari in cursa si lipsuri de acasa pe perioade nu tocmai scurte- de ordinul zilelor sau saptamanilor.
Este un aspect pe care trebuie sa-l discutati impreuna, si trebuie in primul rand sa va ganditi ce sentimente aveti fata de omul respectiv, ca sa vedeti cum veti suporta aceste perioade de plecari a lui de acasa in interes de serviciu.


Insa dincolo de aceste aspecte legate de activitatea profesionala si de serviciu prietenului dumneavoastra, ati spus ca va cunoasteti si sunteti impreuna de 8 ani de zile. Ceea ce ma nedumereste oarecum este faptul ca in acesti 8 ani de zile (din cate inteleg dupa spusele dumneavoastra aveti anumite sentimente fata de omul respectiv, si probabil si reciproc), nu v-ati decis sa locuiti impreuna si sa va casatoriti cu omul respectiv.

Si aici cred ca trebuie sa discutati cu el, sa analizati, sa va ganditi bine si sa decideti (amândoi, de comun acord, fara implicarea unei alte persoane) daca vreti sa va casatoriti, sa fiti impreuna toata viata si sa va intemeiati o familie.

Ori raspunsul la aceasta intrebare nu-l puteti cunoaste decat dumneavoastra si prietenul dumneavoastra.

[Bublisor]

În prealabil postat de AlinB

Cum crezi ca s-au format sentimentele astea foarte puternice?

Nu stiu,pe parcurs prin faptul ca mi.a fost alaturi atunci cand mi.a fost,mereu m.a ridicat atunci cand nu aveam putere sa merg mai departe. Eu cu mama nu pot sa discut despre ce ma apasa pt ca niciodata nu ma intelege si considera ca ea le stie pe toate.Niciodata nu m.a incurajat cand am vrut sa fac ceva ci din contra m.a doborat mai rau,iar atunci el mi.a fost alaturi. Oarecum lui ii datorez omul ce sunt azi.

[Bublisor]

În prealabil postat de Florinvs

Din cate am inteles, principalul repros adus de mama dumneavoastra prietenului dumneavoastra, este ca el are ca si meserie si calificare profesionala pe cea de sofer!

Insa aici consider ca mama dumneavoastra greseste foarte mult! Asta deoarece, atata timp cat un om practica o meserie (indiferent care ar fi aceea meserie) cinstita, demna, legala si utila societatii, si atata timp cat un om vrea sa munceasca, este absolut ok din punct de vedere profesional!
Intr-o societate este nevoie de toate meseriile- si de doctori, si de soferi, etc!


Asadar - din acest punct de vedere- nu cred ca cineva ar putea aveea vreun repros legat de meseria prietenului dumneavoastra (iar reprosul adresat de mama dumneavoastra este neintemeiat).


Din cate am inteles, el vrea sa fie sofer de cursa lunga- pe autocamioane, autocare sau autobuze de transport international de calatori!
Aici, datorita specificului activitatii profesionale in aceste domenii, presupune plecari in cursa si lipsuri de acasa pe perioade nu tocmai scurte- de ordinul zilelor sau saptamanilor.
Este un aspect pe care trebuie sa-l discutati impreuna, si trebuie in primul rand sa va ganditi ce sentimente aveti fata de omul respectiv, ca sa vedeti cum veti suporta aceste perioade de plecari a lui de acasa in interes de serviciu.


Insa dincolo de aceste aspecte legate de activitatea profesionala si de serviciu prietenului dumneavoastra, ati spus ca va cunoasteti si sunteti impreuna de 8 ani de zile. Ceea ce ma nedumereste oarecum este faptul ca in acesti 8 ani de zile (din cate inteleg dupa spusele dumneavoastra aveti anumite sentimente fata de omul respectiv, si probabil si reciproc), nu v-ati decis sa locuiti impreuna si sa va casatoriti cu omul respectiv.

Si aici cred ca trebuie sa discutati cu el, sa analizati, sa va ganditi bine si sa decideti (amândoi, de comun acord, fara implicarea unei alte persoane) daca vreti sa va casatoriti, sa fiti impreuna toata viata si sa va intemeiati o familie.

Ori raspunsul la aceasta intrebare nu-l puteti cunoaste decat dumneavoastra si prietenul dumneavoastra.

Exact asta e problema mamei,diferenta asta medic-sofer desi i.am explicat ca dragostea nu tine cont de meserii. Mama vrea sa ma casatoresc cu cineva cu studii si cu bani.
Nu ne.am mutata impreuna timp de 8 ani pt ca eu am decis ca pana nu termin facultatea si nu sunt realizata dpvd financiar nu o sa fac pasul acesta. Dar in viitorul apropiat am vrea sa ne casatorim,dar avem aceasta problema,mama mea spunandu.mi ca doar peste cadavrul ei se va realiza aceasta nunta.

[AlinB]

În prealabil postat de Bublisor

Nu stiu,pe parcurs prin faptul ca mi.a fost alaturi atunci cand mi.a fost,mereu m.a ridicat atunci cand nu aveam putere sa merg mai departe. Eu cu mama nu pot sa discut despre ce ma apasa pt ca niciodata nu ma intelege si considera ca ea le stie pe toate.Niciodata nu m.a incurajat cand am vrut sa fac ceva ci din contra m.a doborat mai rau,iar atunci el mi.a fost alaturi. Oarecum lui ii datorez omul ce sunt azi.

Pare un argument bun pentru care merita sa lupti.

Daca tu crezi ca nu ii vei reprosa niciodata ca nu sustine financiar familia la fel de bine ca tine, asta n-ar trebui sa fie un aspect care sa va stea impotriva.
Daca n-ai sa fii geloasa pentru noptile lipsa (ca sofer de tir) si crezi ca poti avea incredere in el pentru zilele care lipseste de acasa, e bine.

In general, daca e o persoana decenta in care merita sa ai incredere, de ce nu?

Dar vezi tu, nimeni nu poate sti cu certitudine toate lucrurile astea, poate nici tu.

Daca tot ai nimerit pe forumul asta, oricine iti va spune ca nu e suficient sa fii "om bun", pentru o relatie pe termen lung, casatorie, principiile solide, derivate dintr-o credinta autentica sunt un ingredient absolut necesar.

Deci cum stati cu credinta?

[iuliu46]

Stati mai frate a intrat femeia sa caute un raspuns si voi i-ati si bagat lampa in ochi, ca de ce a trait 8 ani cu ala fara sa se casatoreasca. Pai care e raspunsul, sa mai traiasca inca 8 ? Sa-l lase dupa ce a stat cu el 8 ani si sa-si caute altul cu care sa mai petreaca vreo 8 pana va constata ca mama domniei sale nu-i multumita nici cu el ? Adica acum cand pare ca s-a hoarat sa faca pasul firesc spre cununie, noi ii spargem capul ca e prea pacatoasa, nu-i sfanta ca noi. :)

Domnisoara, incercati sa vorbiti cu un preot dintr-o biserica din apropiere, ca sigur s-a mai confruntat cu situatii de astea. E mai bine decat sa intrati in mainile dreptilor de aici sau de aiurea. In rest, vorba cuiva :

https://www.youtube.com/watch?v=yi5jj2fkXx4

[Florinvs]

În prealabil postat de Bublisor

Exact asta e problema mamei,diferenta asta medic-sofer desi i.am explicat ca dragostea nu tine cont de meserii. Mama vrea sa ma casatoresc cu cineva cu studii si cu bani.
Nu ne.am mutata impreuna timp de 8 ani pt ca eu am decis ca pana nu termin facultatea si nu sunt realizata dpvd financiar nu o sa fac pasul acesta. Dar in viitorul apropiat am vrea sa ne casatorim,dar avem aceasta problema,mama mea spunandu.mi ca doar peste cadavrul ei se va realiza aceasta nunta.

Daca aceasta opozitie si repros neintemeiat este singura problema si singurul lucru care va impiedica a va casatori cu omul respectiv, daca dumneavoastra sunteti ferm convinsa ca vreti sa va casatoriti , sa fiti impreuna toata viata si sa va intemeiati o familie cu omul respectiv, daca sunteti ferm convinsa ca il iubiti din tot sufletul, si daca sunteti ferm convinsa ca si el simte accelasi lucru fata de dumneavoastra, atunci evident ca este absolut normal si firesc sa va casatoriti cu omul respectiv si sa va intemeiati o familie cu el.

Iar cu mama dumneavoastra. Este de inteles ca un copil sa tina si la parintii lui. Incercati sa-i explicati cu calm si rabdare mamei dumneavoastra ce simtiti fata de omul respectiv si ca doriti sa fiti impreuna cu el toata viata, prin discutii purtate cu calm si cu argumente .
Daca, cu toate acestea, mama dumneavoastra nu isi schimba atitudinea, atunci, cu tot respectul pentru ea si fara a o jigni, trebuie sa faceti ceea ce va face pe dumneavoastra fericita- adica dupa cum ati spus, sa va casatoriti cu omul respectiv.

Pana la urma este viata dumneavoastra, sunteti majora si capabila a lua singura asemenea decizii.