Rabdarea

[Daniela-Iulia]

Cum e cind ti se pare ca ai ajuns la capatul rabdarii, si ti se pare ca mai mult nu poti suferi?
Cum e cind ti se pare ca esti pierdut in incercari si nu ai sa dai raspuns bun, si ca nu vezi nici o luminita la capatul acestora?
Cum e cind ti se pare ca tot porti o greutate pe suflet, pe inima, si din durere ochii storc lacrimi si cer numai mila lui Dumnezeu, doar cerind, iar slava nemaistiind sa inchine?
Cum sa nu mai poti sa lungesti capatul rabdarii caci ti se pare ca mai mult nu poti duce?

Atunci, nu o mai duce, si da multumire. Sa tai rabdarea prin multumire, sa tai incercarea sau ispita prin multumire, prin a vedea in ea mila lui Dumnezeu.
De multe ori cei ce ne aduc ispite si noi le resimtim cu durere in suflet, in inima, de multe ori actiunile lor ne-ar deschide ochii asupra noastra, de nu i-am avea mocirliti de durere, i-am deschide asupra noastra, a actiunilor noastre, si ne-am vedea rautatile sau durerile provocate altora, rautati pe care le-am trecut cu vederea.
Limita rabdarii este multumirea, si deschiderea ochilor si mila lui Dumnezeu.
Caci credincions este Domnul care a spus ca nu ni se va da mai mult decit putem noi duce, si ca odata cu ispita si incercare vine si izbavirea din ea.


Ai ajuns sa ai acea incercare sau ispitire, e musai sa inveti din ea, si sa vezi din ea, sa te vezi pe tine si sa iei aminte, e musai sa ajungi si sa-ti ceri iertare caci asa se mai domoleste ispitiroul, dar si sa ajungi sa dai multumire caci atunci se termina cu rabdarea.
Cind ajungi sa dai multumire in ispite sau incercari, spusa cu toata inima si din tot cugetul tau, cind ajung acestea sa te smereasca spre iubire de oameni, si sa-ti smulga caldura in inima si din aceasta lacrimi de multumita, atunci s-a terminat cu rabdarea, caci si acea ispitire a incetat.
Sa ne deschidem ochii sa vedem mila lui Dumnezeu, si atunci si in durere fiind vei ajunge sa primesti bucuria si pacea in suflet.

"Strâmtă este poarta şi spinoasă calea care duce la viaţă" (Matei 7,14)
Cine s-a hotărât să urmeze calea credinţei şi să treacă prin această poartă,trebuie să se înarmeze cu multă răbdare ca să înfrunte orişice atacuri,revolte sau "ispitele care vin de la oameni,de la trup şi de la diavol".
Chiar de la primii paşi pe care îi face pe calea credinţei, omul întâmpină multe necazuri iar pe măsură ce înaintează suferinţele cresc şi se măresc.
Calea credinţei este o alergare spre lumină,dureroasă şi plină de poticniri.Necazuri,suferinţe,progoniri,minciuni şi învinuiri nedrepte plouă peste cel care este pe Cale căci răsplata lui este mare dacă va ajunge le capătul drumului îndurând şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.
Să nu dorim niciodată ca încercările să se termine căci odată cu liniştea şi încetarea ispitirii se împuţinează şi haul.
Răbdarea este dată de Dumnezeu pentru a putea merge înainte,pentru a ne păstra credinţa.În orce clipă să ne aşteptăm la o încercare.Să o primim ca pe musafirul cel mai de seamă.
Atunci când apare ceva contrar voinţei noastre să ne luptăm din toate puterile cu rugăciunea ca să nu se nască ceva pătimaş în noi.Toate se termină cu bine iar dacă vom răbda, ispitirea va fi treptă de urcare spre cele veşnice.
Aşadar"..înmulţeşte-mi Doamne,ostenelile,ispitele şi durerile,dar să-mi înmulţeşti împreună şi să-mi prisoseşti şi răbdarea şi puterea,ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmpla"(din acatistul Sfintei Cruci)

[George.m]

Sfintii Parinti ne indeamna sa biruim necazurile din timpul vietii prin rabdare, nu prin fuga de ele. Puternic nu este cel ce evita crucea, ci cel care si-o poarta cu rabdare, avand credinta ca Hristos ii este in permanenta alaturi.
Puterea de a rabda necazurile n-o vom afla decat in Hristos. Lipsiti de ajutorul Mantuitorului, vom avea impresia ca suntem striviti de greutatea crucii si vom face tot posibilul sa scapam de ea, invocand tot felul de scuze.

"De dobandesti toiagul rabdarii, cainii vor inceta indata de a se obraznici. Rabdarea este durerea nesfaramata a sufletului, care nu se clinteste nicidecum sub loviturile indreptatite sa neindreptatite. Rabdarea e randuita pentru necazul pe care-l asteapta in fiecare zi. Rabdator e lucratorul care nu cade, sau isi castiga, din caderi, biruinte. Rabdarea e taierea scuzelor si luarea-aminte la sine".

[MariS_]

Rabdarea in a indura necazuri, rabdarea in a suferi ispite, rabdarea in ocari, rabdarea la a judeca pripit, rabdarea la tot ceea ce cerem in rugaciune, rabdarea atunci cand simtim ca suntem parasiti de Har ... tot lucrul bun se face cu rabdare. Rabdarea e mama intelepciunii, rabdarea e si dovada de statornicie, rabdarea e rod al iubirii (caci iubirea pe toate le rabda).
Dar noi traim in secolul vitezei, nu mai avem rabdare, le vrem pe toate de-a gata si imediat. Noi disecam Adevarul ca sa gasim Iubirea, si tot ce gasim e invrajbirea, caci Adevarul e Viu si nu se lasa a fi disecat decat daca mai intai Il omoram. Si noi Il omoram inca o data si inca o data si inca o data ... Dar El invie de fiecare data, invie prin puterea Iubirii fara de margini si bate din nou, smerit, la poarta inimii aceluia care, mai inainte, L-a omorat...
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cocorel]

În prealabil postat de MariS_

Rabdarea in a indura necazuri, rabdarea in a suferi ispite, rabdarea in ocari, rabdarea la a judeca pripit, rabdarea la tot ceea ce cerem in rugaciune, rabdarea atunci cand simtim ca suntem parasiti de Har ... tot lucrul bun se face cu rabdare. Rabdarea e mama intelepciunii, rabdarea e si dovada de statornicie, rabdarea e rod al iubirii (caci iubirea pe toate le rabda).
Dar noi traim in secolul vitezei, nu mai avem rabdare, le vrem pe toate de-a gata si imediat. Noi disecam Adevarul ca sa gasim Iubirea, si tot ce gasim e invrajbirea, caci Adevarul e Viu si nu se lasa a fi disecat decat daca mai intai Il omoram. Si noi Il omoram inca o data si inca o data si inca o data ... Dar El invie de fiecare data, invie prin puterea Iubirii fara de margini si bate din nou, smerit, la poarta inimii aceluia care, mai inainte, L-a omorat...
Har, smerenie si jertfa de sine.

Si de fapt singurul lucru de facut ca sa gasim iubirea e sa avem rabdare...sa nu disecam nimic...Si cel mai frumos e ca ne indragostim de rabdarea cuiva asa cum "cineva" se poate indragosti de rabdarea noastra...Adevarul cel Viu oricum iese la iveala daca avem...rabdare.

[PuiMicGeorgiana]

Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.(Luca, 21,19) “

[cristiboss56]

În prealabil postat de PuiMicGeorgiana

Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.(Luca, 21,19) “

Tu , cu siguranta vei avea sansa milostivirii lui Dumnezeu in Mantuire , prin indelunga ta rabdare , credinta si dragoste fata de cel de langa tine ! Sa ne ajute si noua Dumnezeu !

[George.m]

"Omul cuminte, gandindu-se la puterea tamaduioare a judecatilor dumnezeiesti, poarta cu multumire necazurile care-i vin prin ele, nefacand pe nimeni vinovat pentru ele, decat pacatele sale.
Iar cel nebun, necunoscand providenta atotinteleapta a lui Dumnezeu, pacatuieste si cand e mustrat, socotind fie pe Dumnezeu, fie pe oameni ca pricinuitori ai relelor sale" (Sfantul Maxim Marturisitorul, Suta a doua a Capetelor despre dragoste, c.42, Filocalia II ).

[George.m]

"Cel ce e dispretuit si batjocorit si sufera din cauza aceasta mult in inima sa, sa cunoasca din aceasta ca poarta la san sarpele cel vechi. De va rabda deci in tacere, sau va raspunde cu multa smerenie, l-a facut pe acesta neputincios si i-a slabit stransoarea.

Iar de va raspunde impotriva cu acreala, sau va grai cu semetie, a dat putere sarpelui sa-si verse veninul in inima sa si sa-i roada cu cruzime cele dinlauntru ale sale. Prin aceasta il va face de fiecare data mai puternic, dandu-i spre mancare, indreptarea sa spre cele bune si puterea nenorocitului sau suflet. Aceasta il va face sa traiasca de aici inainte in pacat, si sa fie mort cu totul pentru dreptate" (Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice, c.47, Filocalia VI).

[Marius22]

Multi dintre noi credem ca rabdarea este o realitate ce tine doar de noi, de firea noastra, mai iute sau mai asezata. Dar este adevarat numai in parte. Pentru ca rabdarea nu tine atat de calitatea firii, cat de calitatea relatiilor pe cale le avem cu Dumnezeu si cu semenii. Un om care nu se odihneste intru Dumnezeu, intru cei de langa el, prin dragostea pe care le-o poarta, va arata o rabdarea nestatornica.

De aceea, atunci cand dam dovada de nerabdare, sa avem inaintea ochilor inimii dragostea nemarginita pe care Dumnezeu ne-o poarta, care in Hristos a rabdat toate, cu smerenie, pentru mantuirea noastra si care, precum tatal pe fiul cel risipitor, cu indelunga rabdare, asteapta ca noi sa ne intoarcem.

Atunci cand ajungem la capatul rabdarii, sa stim ca Dumnezeu, Cel prin care si intru care exista toate, Cel carui nimic nu ii poate lipsi, ii lipseste totusi ceva: raspunsul iubitor al celor care Ii intorc spatele, pe care, cu rabdare, il asteapta.