Cum cercetam faptele noastre zilnice?

[cezar_ioan]

Întrebarea 185 (din "1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească" - Editura "Ecumeniţa", Editura Cartea Ortodoxă, 2005):
Cum să cercetăm faptele noastre zilnice?

Răspuns:

Cercetînd şi chibzuind în fiecare zi faptele bune şi rele pe care le-ai făcut:
pe cele bune să le dai uitării, pentru a nu cădea în slavă deşartă
iar pe cele rele să le spovedeşti cu lacrimi şi cu rugăciune.

Cuviosul Simeon Evlaviosul

Din materialul urmator, reiese ca aven mai multe sanse sa ne cercetam pacatele daca ne rugam. Cu cat ne rugam mai mult si cu smerenie, cu atat ne vedem mai bine intreaga hidosenie a sufletului nostru. Daca staruim in rugaciune, Dumnezeu ne mangaie, ne da putere de a lupta cu pacatele, ne da credinta, nadejde si dragoste. Dumnezeu sa ne ajute.
http://www.youtube.com/watch?v=twcUw8RBgw8

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Cu cat ne rugam mai mult si cu smerenie, cu atat ne vedem mai bine intreaga hidosenie a sufletului nostru.

Adevărat, adevărat.... Îngrozitor de adevărat.
Pe de altă parte harul lucrează în cel ce se sileşte, Domnul este Milostiv ... de nespus!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

[Ekaterina]

"Trebuie sa ai totdeauna in tine frica lui Dumnezeu si sa cercetezi in fiecare zi ce ai facut bine si ce rau. Iar de cele bune sa uiti, ca nu cumva sa cazi in patima slavei desarte, iar fata de cele potrivnice sa te folosesti de lacrimi impreunate cu marturisirea si cu rugaciunea staruitoare.

Cercetarea sa-ti fie asa: Sfarsindu-se ziua si venind seara, cugeta intru tine: Oare cum am petrecut ziua, cu ajutorul lui Dumnezeu? N-am osandit pe cineva, nu l-am grait de rau, nu l-am scarbit, n-am cautat la fata cuiva cu patima, sau n-am fost neascultator celui mai mare in slujba si nu mi-am neglijat-o pe aceasta? Nu m-am maniat pe cineva, sau stand la rugaciunea de obste, nu mi-am ocupat mintea cu lucruri nefolositoare, sau n-am lipsit de la biserica si de la pravila, ingreuiat de lene?

Daca te gasesti nevinovat de toate acestea (ceea ce e cu neputinta, caci nimeni nu e curat de intinare, nici macar o singura zi din viata lui (Iov 14,4) si nimeni nu se la lauda ca are inima curata), striga catre Dumnezeu cu multe lacrimi: Doamne, iarta-mi toate cate am gresit cu lucrul, cu cuvantul, cu stiinta si cu nestiinta. Caci multe gresim si nu stim". (Sfantul Simeon Noul Teolog)

[Ekaterina]

Ava Dorotei spune ca "suntem datori sa ne cercetam nu numai in fiecare zi, ci si in fiecare an si luna si saptamana si sa zicem: In prima saptamana, eram impovarat cu aceasta patima. Oare cum sunt acum? De asemenea, sa se cerceteze toti in fiecare zi pe ei insisi, intrebandu-se: Oare am inaintat putin sau ne aflam in aceleasi, sau am cazut si mai rau?".

[Mihnea Dragomir]

Eu cercetez atat faptele mele, cat si faptele aproapelui meu. Si am, pentru fiecare dintre ele, un instrument adecvat de cercetare. Astfel, pentru faptele aproapelui meu, am o un microscop in dotare, cu care cercetez zilnic. Un microscop foarte performant, care m-a costat o palarie de bani. Ca orice microscop optic ca lumea, are patru obiective. Mai intai, il cercetez pe aproapele meu cu obiectivul de x10, ca sa am o perspectiva de ansamblu asupra faptelor lui. Pe urma ma apropii mai mult cu cel de x20, dar abia cu cel de x40 vad perfect toate porcariile pe care aproapele meu le face, fiindca abia la aceasta capacitate de marire pot sa il numesc pe el "aproapele meu". In sfarsit, folosesc si obiectivul de x100, dupa ce mai intai tarai imaginea de analizat in uleiul de cedru pe care il am in dotare, creaind un fel de mocirla microscopica in care vad detalii care mi-au scapat pana atunci. Ca la orice preparat viu, fiind vorba de aproapele meu, sunt nevoit sa il privesc pe camp intunecat, adica negru, si in lumina polarizata. Astfel, toti microbii aproapelui meu parca prind viata si, straluminati de lumina polarizata, incep sa danseze. Pe urma, prind o lama care mi se pare mai bogata, adica are mai multi microbi ai fratelui meu, si o trec prin flama, o mordansez (o "musc", cum ar veni) cu un solvent puternic si o fixez pentru eternitate cu fixativul de par al lui nevasta-mea, cu care il mordansez si il fixez pe aproapele meu frecvent, la cate o cafea. Uneori, mai si colorez preparatul in culori bine alese, astfel incat detaliile microbilor lui care ma intereseaza sunt puse mai bine in evidenta si pot sa le arat, usor, si copiilor. Ei vor avea, astfel, de invatat din cat de multi microbi are aproapele meu.

Pentru faptele mele, am cumparat un telescop. E un telescop mai mult de jucarie, l-am luat pentru astia mici ai mei, din Carrefour. De cate ori il folosesc ca sa cercetez faptele mele, adica numai in conditii de luna plina, ma lovesc de insuficienta luminii si de completa lipsa de claritate a imaginii. De fapt, nu pot vedea mare lucru cu el. Abia zaresc planeta Venus, asupra careia mai intarzii cu observatia. Am constatat, insa, ceva. De cate ori pun telescopul invers, adica privesc prin obiectiv, vad nemaipomenit de bine si am imagine clara. Atata doar, ca planetii imi apar inca si mai departati decat sunt ei de fapt. De notat, nu imi notez niciodata nimic din aceste observatii. Astept o conjunctie favorabila. Dar, pana acum, nu am intalnit conjunctii favorabile. Sau poate ca nu am fost eu pe faza ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Ekaterina

"Trebuie sa ai totdeauna in tine frica lui Dumnezeu si sa cercetezi in fiecare zi ce ai facut bine si ce rau. Iar de cele bune sa uiti, ca nu cumva sa cazi in patima slavei desarte, iar fata de cele potrivnice sa te folosesti de lacrimi impreunate cu marturisirea si cu rugaciunea staruitoare.

Cercetarea sa-ti fie asa: Sfarsindu-se ziua si venind seara, cugeta intru tine: Oare cum am petrecut ziua, cu ajutorul lui Dumnezeu? N-am osandit pe cineva, nu l-am grait de rau, nu l-am scarbit, n-am cautat la fata cuiva cu patima, sau n-am fost neascultator celui mai mare in slujba si nu mi-am neglijat-o pe aceasta? Nu m-am maniat pe cineva, sau stand la rugaciunea de obste, nu mi-am ocupat mintea cu lucruri nefolositoare, sau n-am lipsit de la biserica si de la pravila, ingreuiat de lene?

Daca te gasesti nevinovat de toate acestea (ceea ce e cu neputinta, caci nimeni nu e curat de intinare, nici macar o singura zi din viata lui (Iov 14,4) si nimeni nu se la lauda ca are inima curata), striga catre Dumnezeu cu multe lacrimi: Doamne, iarta-mi toate cate am gresit cu lucrul, cu cuvantul, cu stiinta si cu nestiinta. Caci multe gresim si nu stim". (Sfantul Simeon Noul Teolog)

Sfântul Simeon ne povăţuieşte la o cercetare însoţită de căinţă şi rugăciune de cerere, cu multă umilinţă.
Se poate însă întâmpla ca cercetarea să fie cu duh de încântare/mulţumire de sine. Deşi intenţia este bună, omul nevrînd să lase ziua fără să se verifice pe sine, apare ca o umbră, ca un nelipsit companion, duhul narcisist al valorii personale. Prin lentila unei egofilii care denotă neconştientizarea nimicniciei proprii, faptele personale se văd altfel decât prin lentila cugetării smerite, a duhului umilit. Omul trage la îndreptăţire de sine şi îşi caută scuze înaintea Domnului, circumstanţe atenuante...

Eu am sesizat că, pe măsură ce mintea se obişnuieşte cu umilinţa ţinerii la rugăciune (împotriva căreia mereu se-împotriveşte ceva în om, măcar din când în când, de nu cumva mai toată vremea...), atât cercetarea de sine cât şi strigarea către Dumnezeu îşi schimbă coloritul, nuanţele.
Asemenea, când prin harul Domnului cercetarea şi rugăciunea sunt însoţite de post, schimbarea duhului e şi mai accentuată.
Uneori ţâşneşte ca o săgeată un dor aparte, o tendinţă vie, irezistibilă de însingurare... Să pleci, să te ascunzi, să fii lăsat în pace de toată gâlceava inutilă şi dăunătoare a lumii, să te dai liniştirii, în cămara ta... Uneori ai vrea să pleci tare departe... Şi pentru multă vreme...

Apare însă o problemă, pe care apărătorii dreptei credinţe o subliniază mereu pe forum. O expun imediat:

[cezar_ioan]

Sau mai bine aştept, deocamdată...:)

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

Cum să cercetăm faptele noastre zilnice?

Să cercetăm mai bine faptele noastre


„Lasă-l tu pe Iuda, întoarce-ţi mai degrabă luarea-aminte asupra ta şi îngrijeşte-te să scapi de soarta lui amară"


În locul nemulţumirii împotriva lui Iuda, a început să renască temerea pentru mine însumi, şi glasul lăuntric mi-a grăit: „Lasă-l tu pe Iuda, întoarce-ţi mai degrabă luarea-aminte asupra ta şi îngrijeşte-te să scapi de soarta lui amară". Cu acest îndemn, fraţilor, mă înfăţişez şi eu vouă. Acum, însă, zic: să-1 lăsăm pe Iuda. Să cercetăm mai bine faptele noastre, ca să curăţim din viaţa noastră tot ce poartă vreo trăsătură a caracterului lui Iuda - şi prin aceasta să scăpăm de pedeapsa cerească ce a căzut asupra lui.

Sf. Teofan Zăvorâtul