Mandria

[nastac_miruna]

Sfanta Biserica, ne pregateste in dumnica care tocmai a trecut, a vamesului si a fariseului, pentru sfantul si marele post si incepe cu o pilda minunata in care este condamnata mandria, pacatul cel mai mare care a fost facut mai intai de ingeri, de Lucifer si apoi de oameni. Nici un pacat nu este mai nesuferit inaintea Lui Dumnezeu, ca mandria.
Mandria este increderea omului in sine insusi, in puterea sa, in averile sale, in hainele sale, in frumusetea sa, in intelepciunea sa. Omul mandru cu nimeni nu se impaca decat cu cei care-l lingusesc si-l lauda, incolo pe toti ii vorbeste de rau, pe toti ii dispretuieste. Omul mandru de va cere cuiva ajutor la nevoie, nu-i multumeste, dar el, de va da cuiva ajutor, pretinde sa fie laudat in gura mare. Omul mandru in cugetul inimii sale, chiar daca, dupa cum zice el, crede in Dumnezeu, chiar cand se roaga ia o atitudine de sfidare a lui Dumnezeu, adica un fel de dispret. Omul mandru, cand se roaga, porunceste lui Dumnezeu, isi lauda singur calitatile pe care nu le are, iar gandul ca ar fi pacatos... e departe de el. Omul mandru nu sufera invatatura buna: daca-i faci o mustrare pentru a se indrepta, el provoaca scandal, iar daca cere cuiva vreun sfat spre invatatura, dupa ce l-a auzit, incepe sa spuna: "asta o stiam si eu!"
Ne spune Bunul Dumnezeu ca iubirea de bani este radacina tuturor relelor, insa mandria este inceputul tuturor rautatilor, caci din cauza mandriei a fost trantit din cer satana cu ingerii lui.
Sfanta Scriptura ne spune ca orice dar bun si orice dar desavarsit vine de la Parintele Luminilor, adica de la Dumnezeu. Noi faptura omeneasca, oricine am fi, orice bun am avea, orice calitate sau alte fapte bune crestinesti, le avem daruite de la Dumnezeu. Orice bun am avea noi nu este al nostru, propriu, ci al lui Dumnezeu. Daca ne laudam, ne mandrim cu ce nu ne apartine, aceasta se numeste mandrie, iar Dumnezeu, pe buna dreptate, le sta impotriva celor mandri.
Una din poruncile lui Hristos este a fi smerit, si ne porunceste: "Iubiti-va unii pe altii, cu o dragoste frateasca, fiecare sa dea altuia intaietate, nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite si nu va socotiti singuri intelepti!"
Asa ne spune Duhul Sfant ca va fi lumea la sfarsitul veacurilor, trufasa, plina de mandrie si neascultatoare de Dumnezeu si de cuvantul Lui.
Pretutindeni, la sate si la orase, duhul mandriei stapaneste si a fugit din lume Duhul Lui Dumnezeu. De aceea s-au incuibat toate duhurile rele, toate rautatile in lume, caci nu are cine sa-i calauzeasca. E firesc sa vedem cu ochii nostri , sa auzim cu urechile noastre, ce n-au vazut si n-au auzit stramosii nostri, e firesc sa asteptam din zi in zi caderea si sfarsitul acestui veac pacatos, caci din cauza mandriei va fi doborata, va fi prabusita aceasta lume in cuptorul cu focul cel nestins.
Deci sa lasam lumea cea desarta, caci nici un folos nu vom avea de la ea, si din duminica aceasta, a vamesului si a fariseului, sa incepem pregatirea sufleteasca, ca, incepand sfantul si marele post, sa ne impodobim cu toate podoabele smereniei si hainele dreptatii, virtutilor, spre mantuirea sufletelor noastre.

RUGACIUNE
Doamne si Stapanul vietii noastre, Cela ce Te-ai smerit pana la moarte ca sa ne inveti caile Tale si sa ne scapi de duhul mandriei, da-ne, Doamne, inima smerita, caci recunoastem cat suntem de pacatosi inaintea Ta, ca nu putem noi sa indeplinim datoriile noastre, pentru atatea binefaceri pe care ni le daruiesti noua, caci ne saturi din masa Ta bogata, ne hranesti sufletul si trupul, iar noi nimic nu facem, si nu-Ti aducem slava si cinstea care Ti se cuvin!
Porunceste Tu, Stapane, duhurilor necurate sa nu ne mai ispiteasca, ca noi niciodata sa nu mai cadem in pacatul mandriei si sa Te vedem pe Tine, inaintea ochilor nostri, Calauza blanda si smerita, asa cum ai fost pe pamant, cu ucenicii Tai, aratandu-ne caile Tale mai departe! Amin!