Sunt sfintii supraoameni ?

[anita]

În prealabil postat de Daniel_7

1.Daca citim Vietile Sfintilor,(carte in care nu cred ca voi figura vreodata),vedem ca a existat un moment cand omul a luat o hotarare care i-a schimbat viata.Daca e nevoie de exemplificari le pot arata.

2.Nu prea ne putem compara cu crestinii din Biserica Primara,care depuneau toata averea Apostolilor si se cuminecau zilnic.Era alta stare atunci,care ar putea exista si azi daca am trai ca aceia.

3.Cand Mantuitorul spune "Fiti sfinti",cred ca vrea sa spuna sa ne propunem sa devenim sfinti.Daca am fi deja ,ar fi spus : Sunteti sfinti.

Eu nu cred ca putem deveni sfinti pentru ca asa ne-am propus sau asa vrem.
Sfintii au avut in primul rand o dragoste de Dumnezeu foarte mare pe care multi nu o au.
In afara de asta ei nu au avut ca scop sfintenia ,ci dorinta de a fi cat mai placuti lui Dumnezeu si oamenilor .
Sfintii provin din familii cu o traditie crestina foarte veche sau cel putin au avut parinti evlaviosi.
Il am ca exemplu pe sfantul Ioan de Kronstadt dar si pe sfintii nostri parinti ,parintele Cleopa sau par.Arsenie Boca.
Eu cred ca Mantuitorul a vrut sa spuna sa traim ca sfintii.
In Psaltire ,se fac multe referiri la sfinti ,sfintenie.
"In sfintenie e calea ta ,Doamne"
Cu toate ca in vremurile alea nu prea se stia de sfinti ,dar aici cred a fost o profetie.

[Daniel_7]

@anita

1.Eu cred ca putem deveni sfinti daca ne propune sau asa vrem.

2.Maria Egipteanca este un exemplu de sfanta care nu provenea neaparat dintr-o familie de educatie crestina,si nu a avut o pornire buna in viata.

3.Daca Mantuitorul a spus sa traim ca sfintii,care e concluzia ? Sfintii faceau mari nevointe,le facem si noi? Sfintii se rugau neincetat,ne rugam si noi la fel?

Cum crezi ca poti sa traiesti ca sfintii,dar sa nu faci ca ei?Vezi vreo deosebire intre a fi sfant si a trai ca sfintii ?

[anita]

În prealabil postat de Daniel_7

@anita

1.Eu cred ca putem deveni sfinti daca ne propune sau asa vrem.

2.Maria Egipteanca este un exemplu de sfanta care nu provenea neaparat dintr-o familie de educatie crestina,si nu a avut o pornire buna in viata.

3.Daca Mantuitorul a spus sa traim ca sfintii,care e concluzia ? Sfintii faceau mari nevointe,le facem si noi? Sfintii se rugau neincetat,ne rugam si noi la fel?

Cum crezi ca poti sa traiesti ca sfintii,dar sa nu faci ca ei?Vezi vreo deosebire intre a fi sfant si a trai ca sfintii ?

Sfanta Maria Egipteanca a patit ce a spus Mantuitorul cand a vorbit de femeia pacatoasa ,care avea datorii mai mari si recunostinta ei era mai mare.
Nu toti sfintii au dus o viata pacatoasa ,cei mai multi dimpotriva ,s-au sfintit din copilarie.
In momentul in care vrem sa devenim sfinti am pierdut sfintenia ,harul a plecat din cauza mandriei .
Mai degraba sa cerem virtuti ,de exemplu iubirea de Dumnezeu e o mare virtute ,darul rugaciunii neimprastiate ,neosandirea.
Si sa ne rugam sa fim feriti de pacate.
Eu cred ca sfintenia nu trebuie sa fie un scop in sine ,ea poate fi atinsa ,nu neg .
Nu cred ca par.Cleopa sau par.Paisie au vrut sa devina sfinti.

[Daniel_7]

În prealabil postat de anita

Sfanta Maria Egipteanca a patit ce a spus Mantuitorul cand a vorbit de femeia pacatoasa ,care avea datorii mai mari si recunostinta ei era mai mare.
Nu toti sfintii au dus o viata pacatoasa ,cei mai multi dimpotriva ,s-au sfintit din copilarie.
In momentul in care vrem sa devenim sfinti am pierdut sfintenia ,harul a plecat din cauza mandriei .
Mai degraba sa cerem virtuti ,de exemplu iubirea de Dumnezeu e o mare virtute ,darul rugaciunii neimprastiate ,neosandirea.
Si sa ne rugam sa fim feriti de pacate.
Eu cred ca sfintenia nu trebuie sa fie un scop in sine ,ea poate fi atinsa ,nu neg .
Nu cred ca par.Cleopa sau par.Paisie au vrut sa devina sfinti.

Nu toti sfintii au dus o viata pacatoasa.Exemplul meu era o contrapondere la ceea ce ai afirmat mai inainte,ca sfintii proveneau numai din familii educate.

Nu este gresit sa vrem sa devenim sfinti ,din moment ce Mantuitorul insusi ne spune :
"Fiti sfinti precum Tatal meu din cer este"

Nu spune : prefaceti-va ca nu sunteti sfinti ,ca sa ajungeti sfinti.

Eu cred ca parintele Cleopa so parintele Paisie ,etc ,au vrut sa ajunga sfinti.E ca si cum ai spune ca Eminescu nu a vrut sa ajunga poet.

Eu cred ca sfintenia trebuie sa fie un scop in sine.

Sa nu crezi niciodata ca esti sfant,atat timp cat traiesti este altceva,insa sa vrei sa fii sfant,asa cum Mantuitorul ne-o cere este valabil.

Cel care lasa totul pentru Dumnezeu,si merge pe calea cea stramta ,stie ca a facut un pas pe calea sfinteniei.

În prealabil postat de Daniel_7

Eu cred ca sfintenia trebuie sa fie un scop in sine.

Mântuitorul spune: „Fiţi sfinţi precum Tatăl vostru este sfânt”. Cu alte cuvinte, să încercăm să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu.
Însă există un pericol, şi anume acela de a pune accentul pe tine, pe sfinţenia ta. În felul ăsta vei căuta să te nevoieşti cât mai mult, să te rogi ş.cl., făcând din asta un fel de sport de performanţă; după care te vei gândi: oare cât har am dobândit?
În felul ăsta te ratezi duhovniceşte.
Pe când dacă nu cauţi decât să faci voia lui Dumnezeu în toate, să iubeşti aşa cum iubeşte El, să fii curat ca să poţi avea comuniune cu El, atunci dragostea aceasta te va izbăvi.

[Daniel_7]

Calea spre sfintenie presupune pericole si riscuri,altfel toti ar merge pe ea in voie,si ar exista si indrumari precise cum sa ajungi la ea.

[Daniel_7]

Scopul vietii noastre este sa devenim desavarsiti si sfinti, fii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai Imparatiei Cerurilor.

Sa luam aminte ca nu cumva de dragul vietii acesteia sa ne lipsim de cea viitoare, ca nu cumva din pricina grijilor pamantesti sa neglijam scopul vietii noastre.

Postul, privegherea si rugaciunea, prin ele insele nu aduc roadele dorite, pentru ca ele nu sunt scopul vietii noastre, ci sunt mijloacele folosite pentru atingerea scopului.
Impodobiti-va cu virtuti! Nevoiti-va sa alungati patimile sufletesti ! Curatiti-va inima de toata murdaria si pastrati-o curata, ca sa vina Domnul si sa Se salastuiasca inlauntrul vostru, ca sa va umple Duhul Sfant cu dumnezeiestile Sale daruri.
Copiii mei iubiti, acestea sa fie singura voastra preocupare si grija. Acestea sa fie totdeauna scopul si dorinta voastra. Pentru acestea sa va rugati lui Dumnezeu.
Sa Il cautati in fiecare zi pe Domnul, insa inlauntrul inimii voastre, nu in afara ei. Iar cand Il veti gasi, stati cu frica si cutremur, ca Heruvimii si Serafimii, pentru ca inima voastra s-a facut tron al lui Dumnezeu. Dar ca sa-L aflati pe Domnul, smeriti-va pana la pamant, pentru ca El se scarbeste de cei mândri, pe cand pe cei smeriti cu inima ii iubeste si ii cerceteaza.
Daca te vei nevoi cum se cuvine, Dumnezeu te va sprijini. Prin nevointa ne vedem neputintele, lipsurile si greselile. Nevointa este oglinda starii noastre duhovnicesti. Cel ce nu se nevoieste, nu se cunoaste pe sine insusi.
Luati aminte chiar si la greselile mici. Daca din neluare-aminte se intampla sa pacatuiti, nu deznadajduiti, ci sculati-va repede si cadeti inaintea lui Dumnezeu, Care are puterea sa va ridice.
Avem inlauntrul nostru neputinte si patimi adanc inradacinate. Multe dintre ele sunt mostenite.Toate acestea nu pot fi alungate degraba, nici prin neliniste si intristare apasatoare, ci prin rabdare si staruinta, cu grija si luare-aminte.
Intristarea peste masura ascunde inlauntrul ei mandria. De aceea este vatamatoare si primejdioasa si de multe ori este provocata de diavol, ca sa-l impiedice pe nevoitor in calea lui.
Calea care duce la desavarsire este lunga. Rugati-va lui Dumnezeu sa va dea putere ! Infruntati cu rabdare caderile voastre, ridicati-va repede si nu ramaneti, precum copiii in locul in care ati cazut, plangand si tanguindu-va nemangaiati.
Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita. Nu deznadajduiti daca se intampla sa cadeti iarasi in aceleasi pacate. Multe dintre ele sunt puternice, atat din pricina firii, cat si din pricina obisnuintei, insa cu trecerea timpului si prin straduinta sunt biruite. Nimic sa nu va duca la deznadejde.

[Daniel_7]

Crestinii au datoria, dupa porunca Domnulul, sa devina sfinti si desavarsiti. Desavarsirea si sfintenia se intiparesc adanc mai intai in sufletul crestinului, iar de acolo isi pun pecetea asupra gandurilor, dorintelor, cuvintelor si faptelor sale. Astfel Harul lui Dumnezeu, care se afla in suflet, se manifesta si in purtarea exterioara.

Crestinul este dator sa se poarte fata de toti cu noblete. Din cuvintele si faptele sale sa se raspandeasca Harul lui Dumnezeu, care salastuieste in sufletul sau, astfel incat sa se faca aratata viata sa sfanta si sa fie slavit Numele lui Dumnezeu.
Cel care este masurat in cuvinte, este masurat si in fapte. Cel care isi cerceteaza cuvintele pe care urmeaza sa le spuna, isi cerceteaza si faptele pe care urmeaza sa le savarseasca si niciodata nu va trece peste hotarul bunei si virtuoasei purtari.
Cuvintele insuflate de Har ale crestinului au intotdeauna delicatete si noblete. Acestea sunt cele care dau nastere dragostei si aduc pace si bucurie. Dimpotriva, vorbirea in desert naste ura, vrajmasii, suparari, certuri, tulburari si razboaie.
Asadar, totdeauna sa avem noblete. Niciodata sa nu iasa din gura noastra cuvantul rau, cuvant care nu este dres cu Harul lui Dumnezeu, ci totdeauna cuvinte bune care vadesc nobletea cea intru Hristos si starea noastra sufleteasca buna.

[anita]

În prealabil postat de Daniel_7

@anita

1.Eu cred ca putem deveni sfinti daca ne propune sau asa vrem.


Cum crezi ca poti sa traiesti ca sfintii,dar sa nu faci ca ei?Vezi vreo deosebire intre a fi sfant si a trai ca sfintii ?

Sfintenia e un dar de la Dumnezeu.
Unii au luat-o razna crezand ca sunt sfinti si nevoindu-se peste puteri.
Trebuie dreapta socoteala .
Sfintii parinti ne indeamna sa tinem calea de mijloc.

[anna21]

Cred ca Daniel nu se face inteles.


Da, sfintenia e dar. Ca si mantuirea, nu?

Dar trebuie sa ne propunem sa le obtinem.