E adevarat ca platim pentru pacatele stramosilor pana la al patrulea neam?

[Pavel77]

În prealabil postat de Dumitru73

Dumnezeu este razbunator?

Da, Dumnezeul creștin este un Dumnezeu răzbunător. El este numit așa în Biblie.
Mai este numit și un Dumnezeu care se mânie. Un Dumnezeu gelos. Ba apostolul Pavel vorbește și despre „nebunia lui Dumnezeu”.

Dar mai întâi de toate ar trebui să înțelegem că Scripturile folosesc ceea ce în termeni tehnici se cheamă antropomorfisme și antropopatii. Adică în Biblie întâlnim expresii precum: brațul lui Dumnezeu, ochiul lui Dumnezeu. Acestea sunt antropomorfisme, reprezentări umane proiectate asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este duh. El nu are brațe. Dar pentru ca noi să înțelegem realitățile Lui au fost folosite astfel de expresii.

Când Scriptura vorbește despre gelozia, mania sau răzbunarea lui Dumnezeu (antropopatii) în nici un caz nu trebuie să înțelegem că Dumnezeu se va comporta exact cum o face omul.

În prealabil postat de Dumitru73

daca da, cum se razbuna El?

Răzbunarea lui Dumnezeu se va manifesta printr-o pedeapsă întru-totul dreaptă a celor care au păcătuit împotriva Lui sau împotriva semenilor lor și nu s-au pocăit de răutatea lor.
Pedeapsa venită în urma mâniei și a răzbunării lui Dumnezeu va fi teribilă, dureroasă și de lungă durată.

Matei 8: 12; 13: 41,42;
Romani 1:18-20; 2:5-8; 3:5,6
Apocalipsa 20:14,15


Nu pot să nu amintesc în acest context și Vestea Bună că, măcar că fiecare dintre noi a păcătuit, orice om poate scăpa de răzbunarea lui Dumnezeu. Crucea are o valoare infinită pentru că, pe fiecare dintre noi păcătoșii, ea ne poate salva de mânia și pedeapsa lui Dumnezeu.

[Traditie1]

În prealabil postat de Pavel77

Pedeapsa venită în urma mâniei și a răzbunării lui Dumnezeu va fi teribilă, dureroasă și de lungă durată.

Matei 8: 12; 13: 41,42;
Romani 1:18-20; 2:5-8; 3:5,6
Apocalipsa 20:14,15

Dumnezeu nu a creat oamenii ca sa-i tortureze. Pedeapsa Lui va consta cel mult in abandonarea celor ce fac probleme, adica a celor ce umbla in voile lor (de aceea e intelept sa abandonam orice preocupare lumeasca si sa ne dedicam in intregime slujirii Lui).


Restul 'pedepsei', adica suferintele, nu sunt create de Dumnezeu ci decurg in mod natural din structura psihologica a omului. Patimile si pacatele modifica aceasta structura de asa natura incat, dupa un timp, ele devin generatoare ale unei mari suferinte.

De pilda, neascultarea se va solda cu groaza de a sti ca ai suparat pe Dumnezeu Cel infinit de mare, raul facut altor oameni va produce remuscari, poftele celor impatimiti vor ajunge sursa de suferinta in lipsa mijloacelor de satisfacere etc.

[vsovivi]

Prin botezul Domnului, așa cum apoi i-a trimis pe Apostoli ca să vestească învierea și să boteze pe cei ce vor să creadă, se șterg toate pedepsele și toate păcatele moștenite sau săvârșite până la data respectivă, dar omul cade mereu afară din lucrarea desăvârșirii și atunci trebuie ca omul să se pocăiască și să caute să se îndrepte, prin sfintele Taine, toate cel 7 sfinte Taine ale Credinței...

Cum se răzbună Domnul? Pe ceilalți? Păi gLumea a fost demult osândită, iar cei ce nu se botează, nu primesc pe Domnul Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu, s-au osândit deja...

Deci Domnul s-a și răzbunat pe păcătoși și necredincioși, iar consecințele acestei răzbunări, sunt scrise atât în VT cât și în Apocalipsă, și ea se sfârșește cu iadul. Deci nu este ceva ce nu se știe.

Dar cei care vor suferi mai mult sunt ortodocșii eretici care îmbracă haina credinței și tăgăduiesc puterea ei, fiii fărădelegii, sectanții ortodoxiei care au transformat biserica în slujiri de clădiri impunătoare și deșarte lepădând fiii duhovnicești pentru lingușiri și care fățărnicindu-se au înlocuit pe Dumnezeu cu mamona și cu fericirile mâncării și ale vicleniilor împlinite, adică e vorba de autoflatarea tâmpită cu timp vremelnic ce se dă veșnic... defapt sunt căzuți în propriile răzbunări pentru care ei se socotesc vrednici și cred că nu au greșit nimic de la ultima spovedanie, neluând în seamă patima de sine, pofta răutății, patima semeției, a dulceții trupești, a mângâierilor vătămătoare, deci neluând în seamă și neveghind la cât de mult supără pe Dumnezeu în toată clipa din pricina ascultării de sine pătimașă, căci au lepădat ascultarea și calea cea strâmtă a desăvârșirii... închipuindu-se nu numai favoriți și privilegiați ci chiar niște copii cărora le sunt îndreptățite toate pretențiile lor nemulțumite și pline de ceartă... ce artă? Artă marțială și joială... căci postesc o dată pe an și deau lecții ca să facă alții ceea ce ei nu sunt.

Deci a Domnului este răzbunarea și este scris cum se răzbună Domnul pe omul cel rău și necredincios și viclean și mândru de sine, este scris.

Pe unii îi leapădă, pe unii îi încearcă, pe alții îi lasă în voia minții lor, sau a sufletelor lor cele desfrânate... și ce răzbunare poate fi mai mare decât aia de a mai păcătui omul iarăși după ce a mai păcătuit? Păcat peste păcat.

E vorba deci de ambițiia poftei de putere de a face voia ta de sine la umbra voii Domnului... căci nici tu nu realizezi că ești sectar eretic și pervers în haină de sfințișor, de călugăr sau de arhicon ortodox cu față smolită cu veselie.

Ești iadul pe pământ și tu ai mpresia că ești pe calea cea bună, fiindcă ești complet orb la capitolul ascultare sau cunoaștere de Dumnezeu, și asta pentru că ai lepădat Calea, Desăvârșirea și Viața Veșnică... și e evident acest lucru din moment ce te uiți mereu la tine în goglinda și magoglinda cea dată cu lapte de var ca să te sulimenizezi pentu mâțele ce se miorlăie și zgârie pe la uși sau te spală și torc atât de cuminți, după partida de tenis de pe acoperiș și de la gunoaie sau de la pescuit.

În cârțig este poza ta... cu prietenul tău, unde tu ești cel mai frumușel, firește la prins pește.

Și ce răzbunări mai dureroase ați vrea voi decât să realizezi prea devreme că e mult prea târziu? Deci jale și amar.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pavel77

Da, Dumnezeul creștin este un Dumnezeu răzbunător. El este numit așa în Biblie.
Mai este numit și un Dumnezeu care se mânie. Un Dumnezeu gelos. Ba apostolul Pavel vorbește și despre „nebunia lui Dumnezeu”.

Dar mai întâi de toate ar trebui să înțelegem că Scripturile folosesc ceea ce în termeni tehnici se cheamă antropomorfisme și antropopatii. Adică în Biblie întâlnim expresii precum: brațul lui Dumnezeu, ochiul lui Dumnezeu. Acestea sunt antropomorfisme, reprezentări umane proiectate asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este duh. El nu are brațe. Dar pentru ca noi să înțelegem realitățile Lui au fost folosite astfel de expresii.

Când Scriptura vorbește despre gelozia, mania sau răzbunarea lui Dumnezeu (antropopatii) în nici un caz nu trebuie să înțelegem că Dumnezeu se va comporta exact cum o face omul.

Răzbunarea lui Dumnezeu se va manifesta printr-o pedeapsă întru-totul dreaptă a celor care au păcătuit împotriva Lui sau împotriva semenilor lor și nu s-au pocăit de răutatea lor.
Pedeapsa venită în urma mâniei și a răzbunării lui Dumnezeu va fi teribilă, dureroasă și de lungă durată.

Matei 8: 12; 13: 41,42;
Romani 1:18-20; 2:5-8; 3:5,6
Apocalipsa 20:14,15

Nu pot să nu amintesc în acest context și Vestea Bună că, măcar că fiecare dintre noi a păcătuit, orice om poate scăpa de răzbunarea lui Dumnezeu. Crucea are o valoare infinită pentru că, pe fiecare dintre noi păcătoșii, ea ne poate salva de mânia și pedeapsa lui Dumnezeu.

Cu cea mai mare sinceritate iti spun, ca asta este unul dintre motivele din cauza carora nu mai cred in Dumnezeu.

[MariS_]

Daca Dumnezeu ne creeaza liberi dar mai apoi ne pedepseste crunt in cazul in care alegem libertatea, cea prost aleasa sunt de acord, atunci libertatea este o farsa sinistra. Daca Dumnezeu sau Hristos sta sfios inaintea usii sufletului si bate cu smerenie si din multa Sa bunatate ca sa intre inauntru si sa ne daruiasca bucuria si pacea Sa, dar mai apoi ne tortureaza vesnic pentru ca am refuzat primirea, atunci bunatatea atribuita e o falsa bunatate. Oare Dumnezeu Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept poate fi asa? Sau e o falsa perceptie? Eu cred ca Dumnezeu e Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept, adica e desavarsit, respecta cu sfintenie ceea ce a daruit, adica libertatea omului, in bunatatea Sa nu se razbuna, in iubirea Sa a pregatit o Imparatie pentru cei ce Il primesc in inima si o alta locatie pentru cei ce Il refuza, iar in dreptatea Sa ii desparte pe cei ce vor sa-L urmeze pe El de cei ce doresc sa urmeze voii proprii, adica desparte oile de capre, graul de neghina. Chinurile celor despartiti de Dumnezeu sunt reale, sunt de acord, dar nu sunt provocate de Dumnezeu, ci de ei insisi pentru ca acolo unde lipseste bunatatea si iubirea, si acestea vin numai de la Dumnezeu, acolo creste exponential rautatea, cruzimea si bestialitatea. Cum in intunerec orice planta se deformeaza si sufera, tot asa in lipsa luminii Dumnezeiesti orice suflet se chirceste si se deformeaza pana la monstruozitate. Iar la fel cum in prezenta luminii plantele cresc frumos si infloresc, tot asa si sufletele in prezenta luminoasa a Datatorului de Lumina se umplu de bucurie si infloresc in iubire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de Pavel77

Da, Dumnezeul creștin este un Dumnezeu răzbunător. El este numit așa în Biblie.
Mai este numit și un Dumnezeu care se mânie. Un Dumnezeu gelos. Ba apostolul Pavel vorbește și despre „nebunia lui Dumnezeu”.

Dar mai întâi de toate ar trebui să înțelegem că Scripturile folosesc ceea ce în termeni tehnici se cheamă antropomorfisme și antropopatii. Adică în Biblie întâlnim expresii precum: brațul lui Dumnezeu, ochiul lui Dumnezeu. Acestea sunt antropomorfisme, reprezentări umane proiectate asupra lui Dumnezeu. Dumnezeu este duh. El nu are brațe. Dar pentru ca noi să înțelegem realitățile Lui au fost folosite astfel de expresii.

Când Scriptura vorbește despre gelozia, mania sau răzbunarea lui Dumnezeu (antropopatii) în nici un caz nu trebuie să înțelegem că Dumnezeu se va comporta exact cum o face omul.

Răzbunarea lui Dumnezeu se va manifesta printr-o pedeapsă întru-totul dreaptă a celor care au păcătuit împotriva Lui sau împotriva semenilor lor și nu s-au pocăit de răutatea lor.
Pedeapsa venită în urma mâniei și a răzbunării lui Dumnezeu va fi teribilă, dureroasă și de lungă durată.

Matei 8: 12; 13: 41,42;
Romani 1:18-20; 2:5-8; 3:5,6
Apocalipsa 20:14,15


Nu pot să nu amintesc în acest context și Vestea Bună că, măcar că fiecare dintre noi a păcătuit, orice om poate scăpa de răzbunarea lui Dumnezeu. Crucea are o valoare infinită pentru că, pe fiecare dintre noi păcătoșii, ea ne poate salva de mânia și pedeapsa lui Dumnezeu.

Si eu ma alatur acestui punct de vedere pentru ca are suport biblic,incepand cu Vechiul Testament.Sunt perfect constient de faptul ca acesta imagine a Celui de Sus este greu de acceptat,poate si datorita unei inclinatii naturale a omului spre justificare si atenuare dar, strict biblic vorbind, lucrurile stau exact asa.La randul Sau,facind voia Tatalui, si Mantuitorul a prevenit lumea cu privire la modul cum se va sfarsi totul.
Bineinteles ca in raport de Ioan 3:16 aspectele pot fi analizate dintr-o perspectiva mai putin vindicativa decat in Vechiul Testament dar doar in cazul in care intelegem si traim efectiv mesajul transmis in I Petru 1:3 coroborat cu Romani 6:23.In caz contrar nu ar trebui sa se astepte nimeni la nici un fel de mila.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de MariS_

Daca Dumnezeu ne creeaza liberi dar mai apoi ne pedepseste crunt in cazul in care alegem libertatea, cea prost aleasa sunt de acord, atunci libertatea este o farsa sinistra. Daca Dumnezeu sau Hristos sta sfios inaintea usii sufletului si bate cu smerenie si din multa Sa bunatate ca sa intre inauntru si sa ne daruiasca bucuria si pacea Sa, dar mai apoi ne tortureaza vesnic pentru ca am refuzat primirea, atunci bunatatea atribuita e o falsa bunatate. Oare Dumnezeu Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept poate fi asa? Sau e o falsa perceptie? Eu cred ca Dumnezeu e Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept, adica e desavarsit, respecta cu sfintenie ceea ce a daruit, adica libertatea omului, in bunatatea Sa nu se razbuna, in iubirea Sa a pregatit o Imparatie pentru cei ce Il primesc in inima si o alta locatie pentru cei ce Il refuza, iar in dreptatea Sa ii desparte pe cei ce vor sa-L urmeze pe El de cei ce doresc sa urmeze voii proprii, adica desparte oile de capre, graul de neghina. Chinurile celor despartiti de Dumnezeu sunt reale, sunt de acord, dar nu sunt provocate de Dumnezeu, ci de ei insisi pentru ca acolo unde lipseste bunatatea si iubirea, si acestea vin numai de la Dumnezeu, acolo creste exponential rautatea, cruzimea si bestialitatea. Cum in intunerec orice planta se deformeaza si sufera, tot asa in lipsa luminii Dumnezeiesti orice suflet se chirceste si se deformeaza pana la monstruozitate. Iar la fel cum in prezenta luminii plantele cresc frumos si infloresc, tot asa si sufletele in prezenta luminoasa a Datatorului de Lumina se umplu de bucurie si infloresc in iubire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Întru totul de acord. Dumitre, îţi recomand să citeşti cu atenţie gandurile lui MariS_.

A nu se uita că libertatea este unul din atributele chipului divin sădit in fiecare fiinţă inteligentă, care chip va rămîne veşnic imprimat în fiecare om sau înger, indiferent de alegerea făcută.

În prealabil postat de MariS_

Daca Dumnezeu ne creeaza liberi dar mai apoi ne pedepseste crunt in cazul in care alegem libertatea, cea prost aleasa sunt de acord, atunci libertatea este o farsa sinistra. Daca Dumnezeu sau Hristos sta sfios inaintea usii sufletului si bate cu smerenie si din multa Sa bunatate ca sa intre inauntru si sa ne daruiasca bucuria si pacea Sa, dar mai apoi ne tortureaza vesnic pentru ca am refuzat primirea, atunci bunatatea atribuita e o falsa bunatate. Oare Dumnezeu Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept poate fi asa? Sau e o falsa perceptie? Eu cred ca Dumnezeu e Atotbun, Atotiubitor si Atotdrept, adica e desavarsit, respecta cu sfintenie ceea ce a daruit, adica libertatea omului, in bunatatea Sa nu se razbuna, in iubirea Sa a pregatit o Imparatie pentru cei ce Il primesc in inima si o alta locatie pentru cei ce Il refuza, iar in dreptatea Sa ii desparte pe cei ce vor sa-L urmeze pe El de cei ce doresc sa urmeze voii proprii, adica desparte oile de capre, graul de neghina. Chinurile celor despartiti de Dumnezeu sunt reale, sunt de acord, dar nu sunt provocate de Dumnezeu, ci de ei insisi pentru ca acolo unde lipseste bunatatea si iubirea, si acestea vin numai de la Dumnezeu, acolo creste exponential rautatea, cruzimea si bestialitatea. Cum in intunerec orice planta se deformeaza si sufera, tot asa in lipsa luminii Dumnezeiesti orice suflet se chirceste si se deformeaza pana la monstruozitate. Iar la fel cum in prezenta luminii plantele cresc frumos si infloresc, tot asa si sufletele in prezenta luminoasa a Datatorului de Lumina se umplu de bucurie si infloresc in iubire.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Foarte frumos ai explicat cum gandesc.Mi-ai expus cu o fidelitate perfecta punctul de vedere . Multumesc ca m-ai scutit pe mine de tastat!Si oricum nu as fi reusit atat de frumos sa-mi creionez gandurile!

Daca ar intelege toata lumea ca RAUL este LIPSA BINELUI( absenta lui Dumnezeu) si NU razbunarea Lui, ar fi perfect!

[Pavel77]

În prealabil postat de Dumitru73

Cu cea mai mare sinceritate iti spun, ca asta este unul dintre motivele din cauza carora nu mai cred in Dumnezeu.

Vă cred domnule Dumitru.
Biblia vorbește însă și în VT și în NT despre un Dumnezeu Răzbunător. Aceasta îi face pe unii oameni (se pare că inclusiv pe tine) să se simtă jenați cu un astfel de Dumnezeu și să evite să se „încoloneze” în armata Lui.

Nu te simți stingherit de această trăsătură a lui Dumnezeu, NU este vorba despre o răzbunare umană. În cazul omului răzbunarea este o acțiune rea. De fapt este interzisă total în NT. Răzbunarea este însă prerogativul lui Dumnezeu. Și se va manifesta prin pedepsirea celor care au făcut răul și nu s-au pocăit.

Ai trei variante Dumitru:

1. Să crezi ca Dumnezeu nu exista
2. Să crezi într-un Dumnezeu „cosmetizat”
3. Să crezi în Dumnezeul prezentat de Profeți, de Mântuitorul și de sfinții Apostoli.

Biblia îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cu desăvârșire bun și cu desăvârșire drept.

Bunătatea lui Dumnezeu față de noi l-a trimis pe singurul său Fiu să sufere groaznic și să moară pe o cruce. Un Dumnezeu „pieptănat” de oameni n-ar fi făcut niciodată așa ceva. De aceea zice Apostolul: „Cuvintul Crucii este nebunie pentru neamuri”. Însă Dumnezeu, în bunătatea lui față de noi, a hotărât ca singurul său Fiu să fie torturat și omorât pentru păcatul nostru. Astăzi prețul plătit de Isus acoperă păcatele întregii lumi.
Inclusiv păcatele tale și ale mele.

Cei care resping chemarea lui Dumnezeu și împăcarea adusă prin Jertfa lui Isus, vor avea parte de dreptatea lui Dumnezeu. Ea se va manifesta prin pedepsirea tuturor celor care au ales răul și nu au vrut să se pocăiască.

Nu știu exact cum și cine va exercita pedeapsa (e foarte posibil să fie precum o descriau Tradiție și MariS) dar și Mântuitorul în Evanghelii și Apostolul Ioan în Apocalipsa o prezintă ca fiind cumplită.
Sublinierea bunătății lui Dumnezeu în detrimentul dreptății lui nu aduce un serviciu creștinismului.
De asemenea nu trebuie amintită doar mânia și răzbunarea Lui.

Dumnezeul creștin este un Dumnezeu bun și drept.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Întru totul de acord. Dumitre, îţi recomand să citeşti cu atenţie gandurile lui MariS_.

A nu se uita că libertatea este unul din atributele chipului divin sădit in fiecare fiinţă inteligentă, care chip va rămîne veşnic imprimat în fiecare om sau înger, indiferent de alegerea făcută.

eu cred ca omul a ajuns sa si-l inchipuie pe Dumnezeu ca pe o moneda cu doua fete.
o fata il reprezinta pe Dumnezeul atotbun, atotiubitor, cel ce isi arunca iubirea si peste drepti si peste nedrepti si peste cei pacatosi si peste cei virtuosi.
acest Dumnezeu este bunatate si iubire desavarsita. este cel ce cauta pretexte, nu motive de mantuire. este Cel ce ne vrea pururi fericiti.
a doua fata a monedei, ne arata un Dumnezeu dur, extrem de sever, foarte razbunator, sangeros si extrem de gelos.
Acesta nu se da in laturi de la asi ucide fii pentru greseli oarecum marunte.
se razbuna pe copii si nepotii ce lui ce i-a gresit, comportandu-se precum un sef Yakuza.
Acesta pare ca se hraneste din suferinta noastra cerandu-ne sa nu zambim, sa nu ne bucuram niciodata, in contrast cu prima fata.
ai impresia ca ne asteapta, asemeni unui raufacator, la coltul strazii, ca sa ne loveasca pentru cea mai mica neatentie.

in functie de cine iti vorbeste, sau cu cine vorbeste, este aratata ori prima ori a doua fata a monedei.
consider ca cele doua fete nu pot sa stea pe aceeasi moneda.
tocmai de aceea cred ca este doar produsul mintii umane.
cel mai bun argument este chiar Biblia. se vede foarte clar ca imaginea pe care diversii autori i-au creat-o, evolueaza o data cu civilizatia.