Vechiul si Noul Testament

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Rasunsul l-a dat chiar Mantuitorul: ,,Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc."(Matei 5:17).Si a spus asta chiar dupa Predica de pe Munte.Si apoi mai explica si pe larg implinirea inclusiv prin intermediul unor sfaturi directe,concrete(Matei 5:18-7:29).Adica si teoretic si practic.Legal s-ar spune ca a aratat atat modul de implinire al Legii cat si normele metodologice de aplicare.Adica instructiunile.Este cel mai bun curs de drept divin din istorie,tinut intregii umanitati.

asa e sa implineasca,deci ideea era ca Legile cele vechi duceau spre razbunare,uciderea,invidia,trebuia sa fie schimbata in Noul Testament cu Legea Iubirii,fiindca Domnul Dumnezeu nu-i placea ca omul se razbuna ca aproapele sau i-a ucis fiul.Deci Noul Testament sau schimbat cateva legi din decalog,dar unele raman cum ar fi:sa nu ucizi,sa nu fi desfranat,sa cinstesti pe parintii,etc,deci in Vechiul Testament omul se afla in robia mortii si a pacatului,dar in Noul Testament omul nu mai este supus mortii,pentru el moartea este fireasca si nu se mai teama(in cazul in care are mai multe pacate poate sa-i fie teama ca nu va putea in comuniunea cu Domnul Dumnezeu),moartea a fost biruita de catre Mantuitorul iar omul are viata vesnica,fiindca Portile Raiului s-au deschis.

[vidoveczandrei]

Sf.Grigorie de Nyssa:"Prin sarpele de arama ridicat la inaltime,care-i era poprului leacul pentru muscaturile purtate de moarte,Domnul intelegea iconomia(matuirii) savarsita pentru noi pe Cruce."

Sarpele de arama(VT) prefigura Crucea prin care Mantuitorul a fost rastignit pe ea(NT)

În prealabil postat de vidoveczandrei

asa e sa implineasca,deci ideea era ca Legile cele vechi duceau spre razbunare,uciderea,invidia,trebuia sa fie schimbata in Noul Testament cu Legea Iubirii,fiindca Domnul Dumnezeu nu-i placea ca omul se razbuna ca aproapele sau i-a ucis fiul.Deci Noul Testament sau schimbat cateva legi din decalog,dar unele raman cum ar fi:sa nu ucizi,sa nu fi desfranat,sa cinstesti pe parintii,etc,deci in Vechiul Testament omul se afla in robia mortii si a pacatului,dar in Noul Testament omul nu mai este supus mortii,pentru el moartea este fireasca si nu se mai teama(in cazul in care are mai multe pacate poate sa-i fie teama ca nu va putea in comuniunea cu Domnul Dumnezeu),moartea a fost biruita de catre Mantuitorul iar omul are viata vesnica,fiindca Portile Raiului s-au deschis.

Mantuitorul zice asa despre Legea: ,,Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.".Uite cum o implinesti: ,,Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă".Nu a mai ramas doar comanda exterioara,acum se adauga transformarea interioara.Nu dupa roade ne va cunoaste? Nu este suficient sa nu ucizi fizic,nu trebuie sa ucizi nici din punct de vedere mental,furia,ura,fiind ucigase ale sufletului.Daca esti ucigas cum sa mai fii bland ca sa mostenesti Pamintul (Matei5:5) sau sa ai inima curata (Matei 5:8)ca sa-l vezi pe Dumnezeu? Deci nu doar porunca exterioara nu este ceruta(mergi acolo,nu face asta>asta este baza)ci mai ales transformarea interioara,care ne separa de farsei,de mormintele varuite.Eu cred ca putini realizeaza,in acest relativism infect in care ne balacim,ca nu se cere nimic mai putin decat ,,Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este"(Matei 5:48).Mantuitorul a spus asta.

Acestia sunt cei care sunt din Dumnezeu,ai lui Hristos.Apostolul Ioan a spus: ,,Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău."(I Ioan 5:19).In lumea asta care zace sub puterea celui rau apostolul spune ca stie,nu ca banuieste,nu ca ar crede.Stie ca exista oamenii care sunt ai Celui de Sus.Intr-o lume a raului ei sunt ,,lumina lumii"(Matei 5:14).Intr-o Lume a raului,care ii batjocoreste si ii loveste fara mila,ei cauta desavirsirea dar nu oricum ci cu bucurie: ,,Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina."(I Ioan 1:4).Nu orice fel de bucurie ci una deplina.Aveti dvs acesta bucurie in voi?

Eu cred ca asta lipseste astazi crestinilor.BUCURIA vietii in Hristos.Cei de pe vremea martirilor mergeau cantand la moarte.Azi rigorismul si formalismul domina.Nu bucuria.Oamenii se chinuie,cauta,dar nu sunt bucurosi,le lipseste fericirea Credintei.Putini o au.Multi comit o eroare:inteleg bucuria prin prisma etaloanelor din prezent dar v-ati intrebat vreodata cum vedeau acest lucru cei din trecut?Din bucuria,puterea si increderea lor in Hristos li s-a tras taria Credintei in fata prigonirii.

Cum definiti bucuria crestina?Sunteti pe deplin bucurosi,asa cum spune Apostolul Ioan?Traiti acest sentiment?Daca nu,v-ati gandit ce lipseste?Ar fi multe de spus,foarte multe.Despre implinire,traire si bucurie.Si mai ales despre lipsa dragostei(I Corintei capitolul 13).Unde nu este dragoste reala,neprefacuta,sincera,pentru Dumnzeu si pentru aproape nu va fi nici bucurie.Va fi ce vreti,un simulacru comod pt constiinta dar nu traire in bucuria Credintei.Am ajuns oameni tristi cand Apostolul Pavel ne spune :,,Bucuraţi-vă pururea"(I Tesalonicieni 5:16).Est efectiv tragic.Am ajuns niste pesimisti,niste siprite polemice,dogmatice moarte,dar nu fericiti,nu plini de dragoste.

Unde este bucuria crestina? Nu teoretic,nu din carti,nu din auzite.Din practica,din viata noastra de zi cu zi.Uitati-va in jur,inclusiv aici pe forum.O vedeti?Sau vedeti cearta,polemici,ura,dispute,discutii lumesti,in care toti ne irosim crancen.In loc sa traim bucuria noi stigem Duhul prin lipsa a ceea ce ne-a cerut Hristos.Cine isi va face un dur si profund exament al constiintei poate va gasi exact acesta lipsa.Sau poate toti o traiesc,pe deplin(Apostolii nu cer mai putin si nici Hristos)si eu sunt singurul cu grave probleme.Ce bine ar fi sa fie asa.

Imi asum tot ce am scris si sunt gata sa suport orice critici.Au fost doar ganduri care m-au tot framintat recent.Daca tot ce ati facut pana acum nu v-a adus acesta bucurie deplina,de care vorbesc apostolii,atunci este cazul sa analizeze fiecare ce nu este bine in ceea ce face.Nu uitati ca nimeni nu stie cand ii va veni clipa plecarii.Imi cer scuze daca am suparat cu tonul meu.

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Mantuitorul zice asa despre Legea: ,,Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.".Uite cum o implinesti: ,,Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă".Nu a mai ramas doar comanda exterioara,acum se adauga transformarea interioara.Nu dupa roade ne va cunoaste? Nu este suficient sa nu ucizi fizic,nu trebuie sa ucizi nici din punct de vedere mental,furia,ura,fiind ucigase ale sufletului.Daca esti ucigas cum sa mai fii bland ca sa mostenesti Pamintul (Matei5:5) sau sa ai inima curata (Matei 5:8)ca sa-l vezi pe Dumnezeu? Deci nu doar porunca exterioara nu este ceruta(mergi acolo,nu face asta>asta este baza)ci mai ales transformarea interioara,care ne separa de farsei,de mormintele varuite.Eu cred ca putini realizeaza,in acest relativism infect in care ne balacim,ca nu se cere nimic mai putin decat ,,Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este"(Matei 5:48).Mantuitorul a spus asta.

Acestia sunt cei care sunt din Dumnezeu,ai lui Hristos.Apostolul Ioan a spus: ,,Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău."(I Ioan 5:19).In lumea asta care zace sub puterea celui rau apostolul spune ca stie,nu ca banuieste,nu ca ar crede.Stie ca exista oamenii care sunt ai Celui de Sus.Intr-o lume a raului ei sunt ,,lumina lumii"(Matei 5:14).Intr-o Lume a raului,care ii batjocoreste si ii loveste fara mila,ei cauta desavirsirea dar nu oricum ci cu bucurie: ,,Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina."(I Ioan 1:4).Nu orice fel de bucurie ci una deplina.Aveti dvs acesta bucurie in voi?

Eu cred ca asta lipseste astazi crestinilor.BUCURIA vietii in Hristos.Cei de pe vremea martirilor mergeau cantand la moarte.Azi rigorismul si formalismul domina.Nu bucuria.Oamenii se chinuie,cauta,dar nu sunt bucurosi,le lipseste fericirea Credintei.Putini o au.Multi comit o eroare:inteleg bucuria prin prisma etaloanelor din prezent dar v-ati intrebat vreodata cum vedeau acest lucru cei din trecut?Din bucuria,puterea si increderea lor in Hristos li s-a tras taria Credintei in fata prigonirii.

Cum definiti bucuria crestina?Sunteti pe deplin bucurosi,asa cum spune Apostolul Ioan?Traiti acest sentiment?Daca nu,v-ati gandit ce lipseste?Ar fi multe de spus,foarte multe.Despre implinire,traire si bucurie.Si mai ales despre lipsa dragostei(I Corintei capitolul 13).Unde nu este dragoste reala,neprefacuta,sincera,pentru Dumnzeu si pentru aproape nu va fi nici bucurie.Va fi ce vreti,un simulacru comod pt constiinta dar nu traire in bucuria Credintei.Am ajuns oameni tristi cand Apostolul Pavel ne spune :,,Bucuraţi-vă pururea"(I Tesalonicieni 5:16).Est efectiv tragic.Am ajuns niste pesimisti,niste siprite polemice,dogmatice moarte,dar nu fericiti,nu plini de dragoste.

Unde este bucuria crestina? Nu teoretic,nu din carti,nu din auzite.Din practica,din viata noastra de zi cu zi.Uitati-va in jur,inclusiv aici pe forum.O vedeti?Sau vedeti cearta,polemici,ura,dispute,discutii lumesti,in care toti ne irosim crancen.In loc sa traim bucuria noi stigem Duhul prin lipsa a ceea ce ne-a cerut Hristos.Cine isi va face un dur si profund exament al constiintei poate va gasi exact acesta lipsa.Sau poate toti o traiesc,pe deplin(Apostolii nu cer mai putin si nici Hristos)si eu sunt singurul cu grave probleme.Ce bine ar fi sa fie asa.

Imi asum tot ce am scris si sunt gata sa suport orice critici.Au fost doar ganduri care m-au tot framintat recent.Daca tot ce ati facut pana acum nu v-a adus acesta bucurie deplina,de care vorbesc apostolii,atunci este cazul sa analizeze fiecare ce nu este bine in ceea ce face.Nu uitati ca nimeni nu stie cand ii va veni clipa plecarii.Imi cer scuze daca am suparat cu tonul meu.

Prin bucuria crestina in seamna a stii ca Domnul Dumnezeu nu ne-a dat uitarii si-a trimis Fiul sa se rastigneasca pentru noi,pentru pacatele noastre,apoi prin pogorarea la Iad Domnul i-a eliberat pe cei robiti de moartea de care ii tineau inchisi,apoi prin invierea Portile Raiului s-a de deschis,dar pentru crestini e un dar pe care nu-l poate uita nici un crestin.Dumneavoasta sunteti fericiti ca Domnul a inviat din morti si noua ne-a facut mai aproape de Tatal Dumnezeu si pot sa spun ca Domnul Dumnezeu are dragoste pentru oameni.Da am vazut in jurul meu suferinte,batjocori,polemici,pai da nu stim sa ne comportam ca niste frati,ne asemanam cu Cain si Abel,ba ne certam,ba ne ucidem,deci neamul omenesc a devenit din ce in ce mai rece fata de ceilalti.

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Mantuitorul zice asa despre Legea: ,,Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.".Uite cum o implinesti: ,,Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă".Nu a mai ramas doar comanda exterioara,acum se adauga transformarea interioara.Nu dupa roade ne va cunoaste? Nu este suficient sa nu ucizi fizic,nu trebuie sa ucizi nici din punct de vedere mental,furia,ura,fiind ucigase ale sufletului.Daca esti ucigas cum sa mai fii bland ca sa mostenesti Pamintul (Matei5:5) sau sa ai inima curata (Matei 5:8)ca sa-l vezi pe Dumnezeu? Deci nu doar porunca exterioara nu este ceruta(mergi acolo,nu face asta>asta este baza)ci mai ales transformarea interioara,care ne separa de farsei,de mormintele varuite.Eu cred ca putini realizeaza,in acest relativism infect in care ne balacim,ca nu se cere nimic mai putin decat ,,Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este"(Matei 5:48).Mantuitorul a spus asta.

Acestia sunt cei care sunt din Dumnezeu,ai lui Hristos.Apostolul Ioan a spus: ,,Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău."(I Ioan 5:19).In lumea asta care zace sub puterea celui rau apostolul spune ca stie,nu ca banuieste,nu ca ar crede.Stie ca exista oamenii care sunt ai Celui de Sus.Intr-o lume a raului ei sunt ,,lumina lumii"(Matei 5:14).Intr-o Lume a raului,care ii batjocoreste si ii loveste fara mila,ei cauta desavirsirea dar nu oricum ci cu bucurie: ,,Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina."(I Ioan 1:4).Nu orice fel de bucurie ci una deplina.Aveti dvs acesta bucurie in voi?

Eu cred ca asta lipseste astazi crestinilor.BUCURIA vietii in Hristos.Cei de pe vremea martirilor mergeau cantand la moarte.Azi rigorismul si formalismul domina.Nu bucuria.Oamenii se chinuie,cauta,dar nu sunt bucurosi,le lipseste fericirea Credintei.Putini o au.Multi comit o eroare:inteleg bucuria prin prisma etaloanelor din prezent dar v-ati intrebat vreodata cum vedeau acest lucru cei din trecut?Din bucuria,puterea si increderea lor in Hristos li s-a tras taria Credintei in fata prigonirii.

Cum definiti bucuria crestina?Sunteti pe deplin bucurosi,asa cum spune Apostolul Ioan?Traiti acest sentiment?Daca nu,v-ati gandit ce lipseste?Ar fi multe de spus,foarte multe.Despre implinire,traire si bucurie.Si mai ales despre lipsa dragostei(I Corintei capitolul 13).Unde nu este dragoste reala,neprefacuta,sincera,pentru Dumnzeu si pentru aproape nu va fi nici bucurie.Va fi ce vreti,un simulacru comod pt constiinta dar nu traire in bucuria Credintei.Am ajuns oameni tristi cand Apostolul Pavel ne spune :,,Bucuraţi-vă pururea"(I Tesalonicieni 5:16).Est efectiv tragic.Am ajuns niste pesimisti,niste siprite polemice,dogmatice moarte,dar nu fericiti,nu plini de dragoste.

Unde este bucuria crestina? Nu teoretic,nu din carti,nu din auzite.Din practica,din viata noastra de zi cu zi.Uitati-va in jur,inclusiv aici pe forum.O vedeti?Sau vedeti cearta,polemici,ura,dispute,discutii lumesti,in care toti ne irosim crancen.In loc sa traim bucuria noi stigem Duhul prin lipsa a ceea ce ne-a cerut Hristos.Cine isi va face un dur si profund exament al constiintei poate va gasi exact acesta lipsa.Sau poate toti o traiesc,pe deplin(Apostolii nu cer mai putin si nici Hristos)si eu sunt singurul cu grave probleme.Ce bine ar fi sa fie asa.

Imi asum tot ce am scris si sunt gata sa suport orice critici.Au fost doar ganduri care m-au tot framintat recent.Daca tot ce ati facut pana acum nu v-a adus acesta bucurie deplina,de care vorbesc apostolii,atunci este cazul sa analizeze fiecare ce nu este bine in ceea ce face.Nu uitati ca nimeni nu stie cand ii va veni clipa plecarii.Imi cer scuze daca am suparat cu tonul meu.

lasa n-are cine sa va critice,eu nu v-am criticat niciodata asa ca e libertatea ta sa vorbesti,nu altul :)

[osutafaraunu]

În prealabil postat de vidoveczandrei

da dar neoprotestantii se ghideaza dupa Vechiul Testament

Neoprotestanţii se ghidează după Scriptură (Sola Scriptura), iar această Scriptură e formată din VT şi NT.

În prealabil postat de vidoveczandrei

pai da daca neoprotestanti spun ca se afla in Noul Testament ar trebuie sa fie asa cum a instaurat Domnul:Taina Botezului,Taina Impartasanie,Taina Cununiei,etc

Ei chiar aşa şi sunt după indicaţiile Domnului. Au şi botez, au şi împărtăşanie, au şi cununie. Au până şi "etc."

[osutafaraunu]

În prealabil postat de vidoveczandrei

desi unii neoprotestanti se afla inca in Vechiul Testament unde in vremea aceea iudeii tineau sambata,asa ca ei au continuat pana azi sa tina sambata pentru ei Ziua Domnului

Stimabile, în Noul Testament tot sâmbăta se ţinea. Chiar şi Domnul Iisus Hristos ţinea sâmbăta.

În prealabil postat de vidoveczandrei

,dar crestinii din Noul Testament din vremea Sf.Ap.Pavel tineau Duminica

Sf. ap. Pavel ţinea de asemenea sâmbăta. Nu există niciun singur verset în NT (pe care-l tot fluturi) care să ateste ţinerea duminicii.

În prealabil postat de vidoveczandrei

Trice daca de consideri ca esti crestin,ci nu un iudeu.Nu te oblig,dar ideea este ca sambata la crestini mi se pare absurd fiindca noi nu suntem iudeii,ci suntem crestini in care stim ca Domnul a inviat a treia zi adica Duminica(adica Ziua Domnului cel Inviat)

Prietene, nu e deloc "absurd", e numai normal să ţin sâmbăta, deoarece ea a fost instituită, binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu; ţinută de toţi proorocii, de toţi apostolii şi de Domnul Iisus Hristos Însuşi. Ce vrei mai mult?
Ziua Domnului e sâmbăta (Facerea 20,10), iar Domnul Zilei e Hristos (Marcu 2,28). Nu există niciun singur verset în VT&NT care să spună că ziua Domnului ar fi duminica, ori că Hristos e Domnul duminicii.

[Neaguu]

Pai Nt a selectionat Nt, osutafaraunu ,sau traditia (adica biserica)?Apoi in Evrei cap 4 precum si in traditia bisericii se vorbeste despre aceasta schimbare! Chiar iti place sa dispari un timp si apoi sa revii ca sa te faci iara de ras?

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de osutafaraunu

Stimabile, în Noul Testament tot sâmbăta se ţinea. Chiar şi Domnul Iisus Hristos ţinea sâmbăta.

Sf. ap. Pavel ţinea de asemenea sâmbăta. Nu există niciun singur verset în NT (pe care-l tot fluturi) care să ateste ţinerea duminicii.

Prietene, nu e deloc "absurd", e numai normal să ţin sâmbăta, deoarece ea a fost instituită, binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu; ţinută de toţi proorocii, de toţi apostolii şi de Domnul Iisus Hristos Însuşi. Ce vrei mai mult?
Ziua Domnului e sâmbăta (Facerea 20,10), iar Domnul Zilei e Hristos (Marcu 2,28). Nu există niciun singur verset în VT&NT care să spună că ziua Domnului ar fi duminica, ori că Hristos e Domnul duminicii.

adica sa inteleg ca esti un iudeu,nu un crestin daca spui ca iti sambata ca ziua de odihna a Domnului,eu sunt crestin si tin Duminica,interesant :).

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de osutafaraunu

Neoprotestanţii se ghidează după Scriptură (Sola Scriptura), iar această Scriptură e formată din VT şi NT.

Ei chiar aşa şi sunt după indicaţiile Domnului. Au şi botez, au şi împărtăşanie, au şi cununie. Au până şi "etc."

Da dar nu-i botezati si pe cei mici care au pacatul stramosesc de la Adam adica neascultare si ei trebuie sa fie botezati ca intre in comuniune cu Domnul Iisus Hristos.Voi spune-ti prima data credinta si apoi sa botezati copil mai tarziu adica adult,ideea este ca nu e bine ce faceti.