Familia sau casa?

[sefuilie]

Buna ziua,
Sunt un tanar de 31 ani, din provincie avand un job stabil in Bucuresti, serios si harnic.
Imi doresc sa-mi intemeiez o familie alaturi de o persoana potrivita pe care sper sa o intalnesc la un momentdat si sa-mi cumpar un apartament aici in Bucuresti, prin credit bancar-stiu destul de bine ce presupune acest lucru deoarece lucrez in domeniu si intalnesc persoane care uneori cu greu fac fata creditelor.
Tinand cont ca decizia este pe termen lung, creditul fiind pe 30 ani…ce ma sfatuiti sa-mi iau apartament, sau sa ne luam impreuna si sa mergem pe acelasi drum, dupa ce voi intalni o fata cu aceleasi principii?
Totusi este destul de greu sa duc singur aceasta cruce si ma gandeam ca in doi este altceva….
Multumesc frumos

[Jonnyw2013]

Amice orice sfat ti s-ar da aici,trebuie sa iei decizia singur. Eu cum am vazut de-a lungul timpului daca unul casatorindu-se mergea la celalalt acasa,deci casa o avea dinainte unul din ei,la o eventuala cearta e o pricina de a spune vorbe care jignesc. Adica cel care e proprietar s-a mai intamplat ca a spus:"Casa-i a mea si usa ii a ta!" Altfel spus esti liber/libera sa pleci! Apar niste tensiuni care raman undeva in suflet si pot creste. Vorbe care nu se pot sterge. Cel care este proprietar are un atu prea mare,care dauneaza zic eu in foarte multe cazuri.
Si cand vad cum ti-ai pus nickname-ul sefu ilie parca ma pune pe ganduri.

In caz de eventuale probleme cu serviciul, cand iei doi un credit(apartament),daca unul are probleme cu serviciul ,creditul este sustinut de celalalt. Altfel singur e cam greu.
Daca ai avea vreo 22-23 de ani, ti-as zice ca poti sa iei in prima faza o garsoniera, ca o poti vinde atunci cand te vei casatorii si luatii ceva mai mare . Dar avand 31 de ani poate te casatoresti la vara ,si nu apuci sa faci bine actele pe garsoniera, ca te trezesti ca vrei sa o vinzi. Bine dacaa e dragoste adevarata pute-ti sta linistiti si intr-o garsoniera cativa ani.
Domnul sa iti ajute!

[Addy11]

În prealabil postat de sefuilie

Buna ziua,
Sunt un tanar de 31 ani, din provincie avand un job stabil in Bucuresti, serios si harnic.
Imi doresc sa-mi intemeiez o familie alaturi de o persoana potrivita pe care sper sa o intalnesc la un momentdat si sa-mi cumpar un apartament aici in Bucuresti, prin credit bancar-stiu destul de bine ce presupune acest lucru deoarece lucrez in domeniu si intalnesc persoane care uneori cu greu fac fata creditelor.
Tinand cont ca decizia este pe termen lung, creditul fiind pe 30 ani…ce ma sfatuiti sa-mi iau apartament, sau sa ne luam impreuna si sa mergem pe acelasi drum, dupa ce voi intalni o fata cu aceleasi principii?
Totusi este destul de greu sa duc singur aceasta cruce si ma gandeam ca in doi este altceva….
Multumesc frumos

La o prima vedere ti-as zice sa iti gasesti mai intai jumatatea, sa te insori si mai apoi sa luati deciziile impreuna dupa cum e mai bine pentru amandoi. La urma urmei va fi persoana langa care iti vei petrece restul vietii (teoretic cel putin).

Bineinteles, nu o lua ca pe o regula general valabila. Nu stiu care este puterea ta materiala in general, insa cu un salariu de 3.000 ron platind o rata de 1.200 ron lunar, la preturile din Bucuresti iti vei lua o garaoniera la marginea orasului. Dupa care incepe distractia... intretinere, masina ... si nu mai ai bani de nimic. Daca nu ai o afacere in care sa te implici mai mult ca sa castigi mai mult, cu un simplu salariu fix ... te vei plafona in saracie. Iar o eventuala familie va deveni un vis aproape nerealizabil.

Dupa ce te vei insura si vei avea macar un copil, o sa vezi ca nevoile se schimba.
Poate viitoarea sotie va fi mai potenta financiar, poate te vei muta la ea. Daca si ea are un credit ce faci? O sa o lasi balta pt ca aveti 2 credite? Vei ajunge sa iti selectezi sotia prin prisma banilor...

Oricum, daca acum, singur fiind, nu poti sustine lejer creditul si nu ai nici alte active in spate care sa iti ofere o siguranta, nu te baga la credite. Lucrezi la banca... si cu siguranta stii ca, creditele sunt pentru cei care si le permit.

Asteapta sa vezi cu cine te insori. Lucrurile pot fi mai simple decat crezi... :)

[sefuilie]

Multumesc frumos pt sfat.
Nickname-ul meu este de foarte mult timp, din liceu..l-am pastrat din obisnuinta, la mai multe conturi, pe unde am mai fost inregistrat si aceiasi parola, asa ca masura de siguranta sa nu le incurc.
Problema este ca imi doresc sa realizez ceva in viata, nu pot fi un simplu spectator, ma implic foarte mult, lucrez mult peste program chiar si in weekend dar eforturile si mai ales performantele uneori nu sunt recompensate pe masura asteptarilor, a implicarii.
In ziua de astazi se pune destul de mult accent pe ceea ce ai, pe partea materiala si nu pe cine esti (ce masina ai, cum te imbraci, unde iti petreci concediul...etc).
Toti alearga dupa masina...casa, salarii foarte mari, uneori nejustificate pentru capacitatea si randamentul pe care-l dau cei care detin anumite functii.
Nu pot fi nici superficial....fie ce o fi, chiar ma framant si sper sa gasesc calea echitabila, pe termen lung.
Am intalnit persoane care m-au subestimat destul de mult si persoane care intr-adevar mi-au spus, avand casa si masina ,,Dar tu cu ce vi in relatia asta?'' Si eu in gandul meu ,,...cu sufletul" dar din pacate nu mai vedem adevaratele valori si caractere in ziua de astazi , sunt alte principii.
O persoana nu poate fi selectata prin prisma banilor, eventual prin atitudinea fata de bani...dar tot asa mi se pare injust si nu as face nicioadata asta, stiu cum este sa fi si de cealalta parte a baricadei, cu toate ca cei mai multi uita cine au fost si de unde au plecat!

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de sefuilie

Multumesc frumos pt sfat.
Nickname-ul meu este de foarte mult timp, din liceu..l-am pastrat din obisnuinta, la mai multe conturi, pe unde am mai fost inregistrat si aceiasi parola, asa ca masura de siguranta sa nu le incurc.
Problema este ca imi doresc sa realizez ceva in viata, nu pot fi un simplu spectator, ma implic foarte mult, lucrez mult peste program chiar si in weekend dar eforturile si mai ales performantele uneori nu sunt recompensate pe masura asteptarilor, a implicarii.
In ziua de astazi se pune destul de mult accent pe ceea ce ai, pe partea materiala si nu pe cine esti (ce masina ai, cum te imbraci, unde iti petreci concediul...etc).
Toti alearga dupa masina...casa, salarii foarte mari, uneori nejustificate pentru capacitatea si randamentul pe care-l dau cei care detin anumite functii.

Si unde duce de multe ori alergarea asta fara cap a Lumii? La depresie si niciodata nu ii vei vedea pe unii ca sunt multumiti.Multumirea o mare parte vine si din interior.

În prealabil postat de sefuilie

Nu pot fi nici superficial....fie ce o fi, chiar ma framant si sper sa gasesc calea echitabila, pe termen lung.
Am intalnit persoane care m-au subestimat destul de mult si persoane care intr-adevar mi-au spus, avand casa si masina ,,Dar tu cu ce vi in relatia asta?'' Si eu in gandul meu ,,...cu sufletul" dar din pacate nu mai vedem adevaratele valori si caractere in ziua de astazi , sunt alte principii.
O persoana nu poate fi selectata prin prisma banilor, eventual prin atitudinea fata de bani...dar tot asa mi se pare injust si nu as face nicioadata asta, stiu cum este sa fi si de cealalta parte a baricadei, cu toate ca cei mai multi uita cine au fost si de unde au plecat!

E foarte bine ca nu esti superficial,un credincios e un om care se daruieste meseriei lui,dar!!!...Dar trebuie sa aiba niste principii,adica week-endurile la servici nu cuprind si duminica,sau daca chiar esti nevoit, cum zicea un duhovnic de-al meu "Nu lua bani ptr duminica,daca esti nevoit sa mergi,spune-i sa iti dea libere. "

Ai plecat de la o paradigma gresita de la inceput:"Trebuia sa ii spui persoanei respective ,eu nu vreau relatie! Ai gresit de la inceput!"
Si persoana respectiva m-as uita prima data si la darurile care nu se vad.Adica daca ca personalitate e materialista ,n-are rost!

Stii ce le dadea tarie familiilor mai demult ? Traiau trei generatii intr-o casa,se ajutau mult mai mult ,cand in loc de 2 parinti copii aveau 4 parinti care avreau grija de ei.Mai apareau discutii stiu am mai discutat cu familii mai in varsta, dar copii zic eu erau mult mai echilibrati emotional. Ei e stiut ca copiaza ceea ce vad in jur ,uneori parintii nu erau foarte maturi se casatoreau si la 18 ani de obicei(in jur),si aveau un model in unul din bunici.

Cam asa a fost si cu copii nostri, ne-au ajutat socrii,nu pot zice ca am stat suta la suta cu ei la tara,dar copii au stat la ei pana au inceput scoala, noi eram doar doua zile pe saptamana la oras (ziua intreaga), in rest pot zice ca am locuit impreuna cu ei la tara(si nu ne-am "mancat" cu socrii ma refer) , si dupa ce au inceput scoala, am stat imprreuna cu socrii cand copii erau in vacante sau weekenduri.Unde vreau sa ajung, daca parintii tai sau ai viitoarei, locuiesc in Bucuresti la casa ,sau cat de cat un apartament, eu zic ca se poate locui impreuna, daca oamenii sunt oameni care sa doreasca, sa le fiti prin preajma cativa ani.
Problema e ca trebuie bunavointa!
Soacramea nici o secunda nu s-a gandit ca sunt o povara copii. Ptr ea a fost un prilej de bucurie teribil sa aiba grija de ei.Sper sa ma fi facut inteles Ilie!

[sefuilie]

Fac ascultare si nu am cartit niciodata in privinta jobului, chiar imi place ceea ce fac si imi da o satisfactie, ma simt util si simt ca ii ajut pe cei de langa mine, cu toate ca am renuntat la multe pe plan personal, dar e ok.
Cat despre parintii mei, sunt undeva in provincie oameni simpli cu frica de Dumnezeu si muncitori dar nu am asteptari din partea dumnealor deoarece au si ei probleme cu sanatatea, gospodaria, treburi multe (chiar 2- si din partea bunicilor-care nu mai sunt) si posibilitatile financiare sunt destul de limitate.
Da un parinte sau un bunic ajuta destul de mult....am si acum un amic la 30 si ceva de ani care il trezeste bunica, il ajuta, ii pregateste dejunul...etc, pe cand eu de la 15 ani m-am trezit de la ora 5 dimineata sa pot merge la liceu, unul dintre cele mai bune cu speranta sa realizez ceva in viata.
Ideea este ca unii dintre noi luptam sa realizam niste lucruri uneori banale pentru ceilalti, care deja le au.
Efortul, motivatia si realizarea este perceputa de fiecare dintre noi diferit si traim in aceeasi lume, in acelasi timp, doar ne raportam diferit.
Cred ca o sa mai astept putin in privinta apartamentului, nu m-as baga singur la credit.
Viata are si urcusuri si coborasuri si intr-un moment putin mai dificil va zice, tu l-ai facut, tu te descurci, nu-mi pasa....depinde foarte mult cu cine te intovarasezi!
Si totusi urmatorii 30 ani este un orizont destul de indepartat, nu se stie ce va fi peste 5-10 ani, pe unde ne va purta viata si cum ne va surprinde.

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de sefuilie

F
Cred ca o sa mai astept putin in privinta apartamentului, nu m-as baga singur la credit.
Viata are si urcusuri si coborasuri si intr-un moment putin mai dificil va zice, tu l-ai facut, tu te descurci, nu-mi pasa...depinde foarte mult cu cine te intovarasezi!
Si totusi urmatorii 30 ani este un orizont destul de indepartat, nu se stie ce va fi peste 5-10 ani, pe unde ne va purta viata si cum ne va surprinde.

Da singur e greu pe atatia ani si tu vrei familie, nu numai niste ziduri.

Da e extrem de important cu cine te intovarasesti,femeia poate sa il coboare sau sa il ridice pe barbat.
Am avut noroc ,sau mai bine zis a avut Dumnezeu mila cu mine, ca m-a pus,m-a "altoit" langa asemenea oameni.Cand am auzit-o pe bunica lui nevastamea cum recita versete intregi din Biblie,cum atunci cand intrai in casa,cu o bucurie si o pace te invita inauntru,era ptr ea o mare bucurie ca vii la ea.Te invita de n ori la masa. Am prins-o doar cativa ani apoi s-a dus, dar a ramas vesnic in inima mea bunicuta asta draga. Cand ii vedeam cata pace si dragoste au ma minunam ,parca eram in Rai. Poate ca nu vedeam toate cu niste ochi atat de clari daca nu traiam acasa betzii, scandaluri interminabile,agresivitate verbala,nesiguranta etc. Si atunci astea mi-au sarit in ochi ,Ilie parca eram in Rai cand am ajuns la oamenii astia,era altceva fata de ce stiam eu,ma rog satul in ansamblul lui mi-a ajuns la inima, parca m-am nascut acolo. Sotia mea avea masina de domnisoara, si absolut niciodata nu mi-a zis:"BA eu am avut masina, tu n-ai avut nimic!" nici macar nu a fost vorba de asa ceva vreodata.Stiau sa respecte, eu asta am invatat aici in familia actuala. Si asta e foarte important, Respecta tu totdeauna .

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de sefuilie

F
Da un parinte sau un bunic ajuta destul de mult....am si acum un amic la 30 si ceva de ani care il trezeste bunica, il ajuta, ii pregateste dejunul...etc, pe cand eu de la 15 ani m-am trezit de la ora 5 dimineata sa pot merge la liceu, unul dintre cele mai bune cu speranta sa realizez ceva in viata.

Noi de obicei facem cafeaua sambata sau duminica,vremea slujirii lor a trecut,acum noi suntem cei care o ajutam,cei care o asteptam cu cafeaua facuta,noi o ajutam mai mult pe ea, ca ea pe noi. Dar cateodata ne mai face si ea surpriza, cand se scoala mai iute. Fiindca in casa exista un NOI,ea a slujit, acum, mai mult noi pe ea.

Ilie vremurile sau schimbat ,casatorii sunt mai putine, divorturi mai multe. E o vreme in care e tot mai greu sa te casatoresti si e tot mai greu sa pastrezi casatoria. E o lupta mare ca sa pastrezi casatoria in zi de azi. Tot felul de "Inovatii imbecile" aparent nevinovate, dar de multe ori cu mare impact asupra oamenilor ,gen retele sociale. Societatea pana acum nu a facut niste studii reale, de impact asupra oamenilor,tinerilor, familiilor.Cate familii se despart datorita neoranduiele promovate de Fb? Stie cineva ?... Mai sunt cateva articole care spun ca de fapt promoveaza neoranduiala,violenta aceste retele. Au aparut in sfarsit cateva articole dupa megascandalul Cambridge Analytica.Atunci societatea se trezeste, cand e scuturata mai tare.In rest catinel,catinel,sontac,sontac. Banu frate sa mearga !Dar omul ?...

Am vazut un caz pe un forum un tanar avea doi copii si sotia nu mai suporta apropierea sexuala, dupa a doua nastere dar trecusera ceva ani ,cred ca aveau in jur de 35 de ani.Barbatul stia ca ea nu avea pe nimeni.Omul ce mi-a placut, se plansese acolo mai multe luni si era de neoprit in ideea lui, nu vroia sa isi gaseasca amanta chiar daca scartaia treaba cu sotia.A realizat ca e aiurea sa pastrezi copii,iar ei(sotii) sa fie fiecare cu treaba lui. A incercat sa aiba rabdare cu ea in fel si chip ii intreba pe psihologi te miri cate. Ce m-a mirat desi omul avea principii ,nu am vazut cat am citit sa fi zis niciodata de Dumnezeu. El credincios sau nu,daca e necredincios cu atat mai mult mi-a placut vointa lui. Lui Dumnezeu asta ii place oamenii care fac , nu care zic.
Vezi ca ai PM.