Ortodoxia exista numai in adevar!

[continuare]

SCURT ISTORIC PRIVIND PROTESTUL DE LA ESPHIGMENOU


1972: Monahii de la Esphigmenu ridica steaguri negre pentru a protesta împotriva rugaciunilor comune între patriarhul Atenagoras si papa.

1974: Comunitatea Muntelui Athos la instigarea Patriarhiei de Constantinopol îl condamna pe staretul de la Esfigmenu si pe trei dintre monahii de la aceeasi manastire la expulzarea din Muntele Athos. În fata refuzului acestora de a se supune, armata greaca (!) impune o blocada maritima si terestra vreme de patru luni; monahii desfasoara deasupra manastirii lor binecunoscutul steag cu inscriptia “Ortodoxie sau moarte”.

1992: În luna mai patriarhul de Constantinopol îi expulzeaza în forta cu politia înarmata (!) pe monahii Schitului athonit rusesc Sfântul Ilie, pe care îl confisca. Monahii vietuitori ai schitului nu îi pomeneau înca din anii ‘50 pe patriarhii constantinopolitani, din pricina ecumenismului lor, iar Schitul Sfântul Ilie era de drept proprietatea Bisericii Ruse din Afara Granitelor.

1993-1994: În luna decembrie a anului 1993 Comunitatea Muntelui Athos scrie o scrisoare patriarhului în care condamna Acordul de la Balamand unde Patriarhia de Constantinopol si unele dintre Bisericile locale (inclusiv B. O. Româna) recunosc papismul a fi “Biserica sora”. Patriarhul Bartolomeu nu doar ca nu îngaduie nici o discutie asupra ereziei ecumenismului, ci reactioneaza în forta depunând câtiva stareti si dând pedepse severe celorlalti. Supusi la presiuni foarte mari acestia dau înapoi, si într-o scrisoare de apel din mai 1994 implora iertarea… Astfel, protestul împotriva Balamandului a fost redus la tacere.

2002: În luna noiembrie, Comunitatea Muntelui Athos convoaca pe monahii de la Esfigmenu în fata unui tribunal pentru a raspunde la 88 “capete de acuzare”. Monahii nu se prezinta însa raspund în scris. Comunitatea Muntelui Athos declara obstea Manastirii Esfigmenu ca ilegala si impune ca termen 8 ianuarie 2003 pentru parasirea manastirii.

2003: Politia greaca asediaza manastirea începând din luna ianuarie. În februarie, un tânar monah moare la volanul unui tractor al manastirii care ramasese afara si pe care încerca sa-l recupereze la adapostul întunericului noptii. În martie, la presiunea miscarilor de protest în sprijinul Manastirii Esfigmenu, Consiliul de Stat al Greciei dispune ridicarea blocadei asupra manastirii.

2005: Patriarhul Constantinopolului Bartolomeu înfiinteaza o obste monahala impostoare, careia îi sunt atribuite toate bunurile Manastirii Esfigmenu (conturile din banca, vaporul…) În octombrie, blocada revine si mai în forta; manastirea nu se mai poate aproviziona cu alimente si medicamente, nici nu mai poate primi vizite ale medicilor. Acestea pricinuiesc moartea a patru monahi.

2006: În octombrie un tribunal (civil!) grec îi condamna pe monahii de la Esfigmenu la doi ani de închisoare pentru “ocupatie ilegala” si “tulburarea linistii publice”… Monahii fac apel în justitie contestând sentinta.

La 20 decembrie, membrii obstii impostoare a patriarhului Bartolomeu îi ataca violent în timpul noptii cu bare de metal si topoare pe monahii din birourile Manastirii Esfigmenu din Careia (capitala peninsulei Athos) pe când acestia dormeau. În urma bataii patru monahi esfigmeniti au multiple rani, unul dintre ei chiar fractura craniana.

La 25 decembrie, sub o puternica presiune mediatica, guvernul grec anuleaza operatiunea expulzarii monahilor Esfigmeniti; cu toate acestea însa, blocada dura impusa manastirii nu este ridicata.

La 30 decembrie cele 20 de manastiri mari [6] (inclusiv noua obste înfiintata de patriarh), ca urmare a recentei vizite a papei la Constantinopol, publica la presiunea credinciosilor un comunicat în care condamna ecumenismul [7] si afirma ca se întorc la hotarârile dublei întâlniri din 1980 a Sfintei Chinotite a Athosului, [la care a luat parte si Manastirea Esfigmenu] [8]. Unele dintre manastiri au chemat la a urma Manastirea Esfigmenu în întreruperea comuniunii cu Patriarhia prin încetarea pomenirii patriarhului, iar Avva Efrem – ucenicul si urmasul lui Gheron Iosif – fostul staret al Manastirii Filotheu, a cerut de asemenea potrivit învataturii Sfintilor Parinti, ca manastirile athonite sa opreasca pomenirea patriarhului eretic.” (cf. http://ournet.md/~calendarortodox.
[va urma]

BLOCADA IMPUSA ABUZIV MANASTIRII ESFIGMENOU


Batalia noastra se da pentru dreptate si pentru adevaratul mod ortodox de a trai, pe care patriarhul incearca sa le reduca la tacere.” (Staretul Methodios)


Sf. Mt. Athos (24 octombrie) – La mai mult de 2 ani dupa ce a l-a ridicat, guvernul grec a instituit un si mai dur embargo asupra livrarilor esentiale vietii la Manastirea Esfigmenu din Sfantul Munte. Pe 12 octombrie, liniile telefonice au fost intrerupte, intr-o incercare de a amuti vocea monahilor si de a le taia comunicarea cu lumea. In aceeasi zi, vehicolul cu care se transportau la Manastire alimente, medicamente si combustibil pentru incalzire, din orasul vecin Karies, a fost confiscat.
Calugarii de la Esfigmenu, cea mai populata manastire din Sfantul Munte, dezaproba politica patriarhului ecumenic Bartholomeu al Constantinopolelui, si ca rezultat, sunt inca odata sub asediu. Patriarhul, obsedat sa striveasca vocile dizidente, a ordonat politiei grecesti sa instituie o blocada, sa infometeze calugarii pentru a-i face sa se supuna.
Din pacate, nu doar alimentele si medicamentele sunt cele de care patriarhul cauta sa ii lipseasca pe calugari. Intr-un gest insidios, Bartholomeu a facut presiuni asupra guvernului grec si a autoritatilor locale sa creeze o manastire-impostor cu acelasi nume, Esfigmenu, ca sa transfere intreaga proprietate, sa devieze corespondenta si transferurile bancare la noua sa creatie, in timp ce infometeaza adevarata Esfigmenu. Aceasta “replica” manastireasca violeaza Carta Muntelui Athos prin aceea ca staretul si noua obste nu intrunesc criteriile stabilite prin regulile vechi de secole ale Cartei.
“Calugarii nostri nu se mai pot ruga in pace daca nu accepta vederile politice si religioase ale patriarhului, care le tulbura constiinta. Patriarhul nu va admite nici un dialog,” afirma staretul Methodios, ales conducator al manastirii. “Alegem sa devenim calugari ca sa ne izolam de caile lumii si de politica zilelor noastre; sa ne dedicam viata rugaciunii pentru mantuirea noastra si a umanitatii. Ce se intampla aici este infiorator. Este o privire necenzurata in mecanismele interioare ale ierarhiei bisericii moderne si in tacticile inconstiente, care violeaza insasi esenta crestinismului.”

Patriarhul reactioneaza sever impotriva oricui ridica obiectii la politica sa. Asemanator cu durele persecutii ale guvernului chinez asupra lui Dalai Lama si a Falun Gong, Batholomeu nu are toleranta pentru cei care nu promit supunere fata de agenda sa personala si care indraznesc sa ridice vocea. In timp ce patriarhul cauta intelegere si deschidere de la guvernul turc pentru a-si propaga invataturile sale proprii in Turcia majoritar musulmana, el nu tolereaza nici un dizident in conducerea bisericii sale ortodoxe.
Patriarhul a declarat recent pe calugari “schismatici” in incercarea de a-i evacua din manastire, casa lor. Calugarii, cetateni ai Uniunii Europene, au facut apel la ordinul de evacuare in fata Consiliului de Stat, instanta suprema a statului grec. Acesta a decis ca nu are jurisdictia sa decida daca Esfigmenu este schismatica, asa cum a acuzat patriarhul. Curtea a hotarat ca, sub constitutia Greciei, patriarhul are “autoritatea spirituala” asupra comunitatii monastice semi-autonome de la Muntele Athos si ca aceasta nu este subiect pentru asemenea hotarari judecatoresti. Totusi, ca cetatean turc, Bartholomeu nu are autoritate legala asupra peninsulei unde se afla Muntele Athos. Fiecare manastire este ea insasi o entitate separata.


Calugarii de la Esfigmenu traiesc o viata de liniste spirituala si monastica in traditia neintrerupta a ultimilor peste o mie de ani. Muntele Athos este centrul spiritual al Bisericii Ortodoxe, unde calugarii sunt considerati aparatori ai credintei. Manastirea Esfigmenu, infiintata in primul mileniu, a fost locul de staretie al Sfantului Grigore Palama, si locul de unde Sfantul Antonie a plecat in Rusia pentru a pune bazele monahismului ortodox. Pentru mai mult de o mie de ani Manastirea a fost un loc de rugaciune si pace pentru cei care alegeau chemarea vietii monahale. Izolarea si aspra frumusete naturala atrage pelerini si turisti deopotriva, care vin sa vada arta si arhitectura Imperiului Bizantin. [va urma]

Biblioteca Manastirii gazduieste 372 de codice crestine in manuscrise originale si circa 8000 de carti, unele datand din secolul IV. Comoara mai include numeroase obiecte de cult precum icoane de mozaic din secolul XIII si moaste de sfinti.
Datorita faptului ca Muntele Athos este o regiune semi-autonoma a Greciei, puterea statului este reprezentata prin Ministerul Afacerilor Externe, condus de Petros Molyviatis. Sub autoritatea acestuia se afla structura de comanda care autorizeaza politia greaca sa puna sub embargo bunurile indispensabile vietii calugarilor”(articol preluat de la AGENTIA DE PRESA ALTERMEDIA).

Iată că s-a dezlănţuit un adevărat război apocaliptic, păstrat, de ochii lumii, într-o subterană a atenţiei publice, tocmai pentru ca efectul final să fie unul catastrofal, şi nimeni să nu mai poată ajuta şi schimba faptele spre bine, cu nimic! Şi se lucrează, cum bine diavolul le-a arătat închinătorilor săi, dintotdeauna… – cu “cai troieni” şi cu înjunghierea fratelui, pe la spate…mă rog, întreg arsenalul Satanei e pus la treabă, în cadrul acestei aşa-zise mişcări ecumenice (în cadrul căreia “mişcarea focolarelor”[3] joacă un rol din ce în ce mai pervers şi mai agresiv![4]).

…ŞI TOTUŞI, NOI VOM REZISTA…! GLORIA LUI DUMNEZEU SE VĂDEŞTE PRIN ÎNSUŞI MARTIRIUL ORTODOXIEI!!!

S-ar zice că, din moment ce însuşi Muntele Sfânt-ATHOS a fost, în parte, pustiit de “raidurile” Satanei, prin mâna uneltitoare a Papei, jucând într-o horă a orbilor cu însuşi mercenarul Bartolomeu I – Ortodoxia n-ar mai avea pavăză şi cetate, şi ar fi cazul să se predea…Nu, pavăza şi cetatea Ortodoxiei se mai păstrează şi pe pământ – după cum vedem, nu toate mânăstirile athonite s-au lăsat intimidate de lucrătira diavolului… MANASTIRII ESFIGMENOU rămânând portdrapelul Ortodoxiei, la Sfântul Munte – dar neînvinsa Pavăză şi Cetate a Ortodoxiei este în Ceruri, este Hristos-Dumnezeu, Lumina Lumii!!! Deci, diavole, nu te împăuna cu sufletele cele slabe, ale celor care dinainte se ştia că n-au puterea să fie şi să rămână ai Lui Dumnezeu… – ci ai de grijă că tocmai astfel de prigoniri ale creştinismului l-au făcut pe acesta mai tare şi strâns/unit, în tot mai strânsă falangă, tot mai cu luare-aminte, către lucrările Înşelătorului…

…Până la urmă, dracul e prost!… – asta noi, românii, o ştim, din moşi strămoşi…Ortodoxie înseamnă tocmai păstrarea ritmului neîntinat/nefalsificat al Duhului/Vieţii – şi, chiar fără s-o vrea explicit sau s-o ştie discursiv – instinctul cel dumnezeiesc îi va strânge pe TOŢI drepţii pământului (căci DREPTATE A CĂII SPRE DUZMNEZEU, înseamnă Ortodoxia!!!), unul lângă umărul altuia. Şi nu va mai conta cum îşi zic ei, ci va conta cum lucrează ei pentru Via/Moşia Lui Dumnezeu – şi cum îi strigă/numeşte pe ei însuşi Stăpânul Viei/Moşiei/Mocşei – DUMNEZEU!!! Căci dacă ei se vor numi, între ei, altfel decât “drepţi” – dacă ei vor fi DREPŢI, însuşi Dumnezeu îi va numi ORTODOCŞI!!! Iar de nu vor fi şi nu se vor arăta ei, prin lucrare, DREPŢI (fie să-şi zică, ei între ei, şi Patriarhi…) – nici Dumnezeu nu-i va numi ORTODOCŞI!!!

Ortodoxia nu este rătăcire (de aceea, ortodoxul adevărat se fereşte de amestecul cu cei rătăciţi…), ci, dimpotrivă, REGĂSIREA SĂLAŞULUI ADEVĂRAT AL SINELUI: NUMAI ÎNTRU DUMNEZEU, OMUL SE VA AFLA PE/ÎNTRU SINE!!!

…Şi, fără să ştie, prostul de drac tocmai la GRĂBIREA acestei strângeri a Duhului Umanităţii lucrează (aflată, dintotdeauna, în ascunsă/mistică dorire de re-întoarcere la rai – cum frumos zice Nichifor Crainic, tot omul trăieşte, încă de la naştere, întru Nostalgia Paradisului…) – întru Mântuirea Omului şi Împlinirea Lui Hristos-Biserica-Sălaşul Raiului Regăsit. Lucrează, drace, lucrează, că la lucru tot Dumnezeu te-a pus!!! Şi de te numeşti şi te umfli a fi întru numele de Patriarh Daniel, ori de Patriarh Bartolomeu, Fiara din tine va linge mâna Omului, în finalul Sfintei Lucrări a Mântuirii…!!! În definitiv, Antihristul nu vine, pe Pământ, decât pentru a-L confirma, DEFINITIV, pe Hristos-Uşa Mântuirii.

MARTIRIUL ORTODOXIEI VA FI ÎNSĂŞI VICTORIA LUI DUMNEZEU, ÎNTRU MÂNTUIREA NEAMURILOR/OMULUI/ÎNTOARCEREA, ÎN TRUP DE GLORIE, A LUI ADAM, LA TATĂL SĂU CERESC!!!

prof. dr. ADRIAN BOTEZ

SURSA: http://revista-epoca.ro/%E2%96%BAvoc...-adrian-botez/

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Daca BOR este schismatica si lipsita de harul mantuitor, atunci Sfintii canonizati dupa 1924 la noi nu sunt recunoscuti de voi? De exemplu: Sfantul Paisie de la Sihla (+ 1970), Sfantul Ioan Iacob Hozevitul (+ 1960), Sfintii inchisorilor si multi altii.

Unii sint, altii nu. De exemplu, Sf. Ioan Iacob este sfint pentru noi si consideram ca a fost canonizat in mod abuziv si in Biserica de Stil Nou. Acest sfint a parasit Romania din cauza schimbarii calendarului, a slujit intreaga sa viata dupa calendarul bisericesc, chiar a luat pozitie in 1948 impotriva persecutiei stilistilor din Romania refuzind sa faca parastas pentru Patriarhul BOR Nicodim. Biografia sa a fost falsificata ca sa poata fi facut sfint si de Stilul Nou.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de Lavrentiu

Ce judecata interesanta! Deci din faptul ca a fost considerat Botezul valid, tu tragi concluzia ca nu au har mantuitor, fara sa accepti de fapt ca botezul a fost valid.

De ce nu ai curaj sa zici in fata: dupa parerea mea, Sfanta lui Hristos nu a primit botezul valid.

N-ar fi rau sa pui mana pe un catehism, impreuna cu un manual de dogmatica.

Mutumesc, nu ma intereseaza nici catehismul, nici dogmatica Stilului Nou.

La noi, la ortodocsi, Mirungerea completeaza botezul, inseamna petcetluire cu Duhul Sfint. Dupa unii autori este “cincizecimea personala”, primirea Harului lui Dumnezeu. Fara mirungere nu poti fi madular al Bisericii lui Cristos. Ea se face odata, imediat dupa botez. La ortodocsi botezul fara mirungere nu este complet.

“Taina Mirungerii, numita si confirmare se face in Biserica Ortodoxa intotdeauna impreuna cu botezul. Asa cum Pastile nu au nici un inteles pentru lume fara de Cincizecime, asa si botezul nu are sens pentru crestin fara mirungere. Prin aceasta acceptiune si practica Biserica Ortodoxa se diferentiaza de Biserica Catolica sau de Bisericile Protestante pentru care cele doua taine sint adesea separate si au alte interpretari decit acelea pe care le gasim in Ortodoxia traditionala.” (The sacrament of chrismation, also called confirmation, is always done in the Orthodox Church together with baptism. Just as Easter has no meaning for the world without Pentecost, so baptism has no meaning for the Christian without chrismation. In this understanding and practice, the Orthodox Church differs from the Roman Catholic and Protestant churches where the two sacraments are often separated and given other interpretations than those found in traditional Orthodoxy.) (http://www.oca.org/OCChapter.asp?SID=2&ID=52)

Ereticilor botezati dupa ritualul ortodox li se recunoaste (prin aplicarea ikonomiei) cel mult spalarea de pacat. Dar ca sa poata deveni membri ai Bisericii lui Cristos trebuie sa primeasca si Duhul Sfint, pe care nu-l pot capata decit prin Mirungere cu Mir adevarat (sau prin punerea miinilor) numai in Biserica Drept – Credincioasa.

Arhiepiscopul Averchie adeseori cita din Sf. Ignatie Briancianinov: “Să nu îndrăzneşti să ridici mâna ta cea slabă pentru a opri valul puternic al apostaziei. Evit-o, păzeşte-te tu însuţi de ea, şi-ţi va fi de ajuns. [COLOR=#000080]Cunoaşte duhul vremii, cercetează-l, ca să poţi evita pe cât posibil influenţa lui.[/COLOR]” Desigur că elevii şi călugării Arhiepiscopului Averchie de la seminarul/mănăstirea Sfânta Treime au apreciat actualitatea avertismentelor sale.[COLOR=#000080] Şi totuşi era greu pentru mulţi să înţeleagă motivul pentru această insistenţă şi agăţare constantă de o temă atât de negativă.[/COLOR] Odată, când Arhiepiscopul vorbea, ca de obicei, de semnele îndepărtării de Hristos, un elev puse o întrebare: “Cu siguranţă că apostazia este groaznică şi am auzit despre ea, dar de ce atât de mult? Până la urmă suntem păziţi prin faptul că suntem ortodocşi, lipindu-ne de tradiţie. Suntem în diaspora Bisericii Ruseşti – nu suntem ecumenişti, nu avem nimic de-a face cu trădarea Ortodoxiei care este desfăşurată de alte jurisdicţii. [COLOR=#ff0000]Suntem în adevărata Biserică – Biserica Ortodoxă. Nu suntem în siguranţă? Hristos spunea că porţile iadului nu vor birui Biserica Sa“. Uitîndu-se pătrunzător la cel care pusese întrebarea, Arhiepiscopul Averchie, îl întrebă la rându-i: “Dar ce-ţi poate da siguranţa că tu eşti în Biserică?” [/COLOR]Folosea singularul rusesc “tu” pentru că dorea să se adreseze individual ascultătorilor săi. Toţi elevii prezenţi erau botezaţi creştini ortodocşi; bărbatul care a pus o astfel de întrebare era propriul lor ierarh, adică legătura lor cu apostolii; nu erau numai din aceeaşi Biserică, dar şi sub aceeaşi “jurisdicţie”. Cum, atunci, putea pune la îndoială apartenenţa lor la adevărata Biserică fără a o pune la îndoială şi pe cea proprie?
Întrebarea Înaltului Averchie era încărcată de înţeles. Adeseori le spunea elevilor săi că [COLOR=#000080]Antihrist va “recunoaşte”, “legitima” şi astfel va stăpâni partea exterioară a Bisericii Ortodoxe – cu tradiţiile, dogmele, artele, adevărul canonic, puritatea liturgică şi succesiunea apostolică. Aşadar, apartenenţa exterioară la Biserică şi aderarea la tradiţie – deşi paşi necesari pentru cei care cunosc Adevărul Ortodoxiei şi vor să-l împărtăşească în plinătatea măreţiei sale – nu oferă, după cum spunea “nici o siguranţă”.[/COLOR] Întrebîndu-şi elevii ce le dădea siguranţa că erau membrii ai adevăratei Biserici, sublinia [COLOR=#ff0000]necesitatea de a-şi dezvolta interior sentimentul autenticităţii care să-i ajute să identifice duhul creştinismului ortodox adevărat şi să-l deosebească de imitaţiile sale viclene[/COLOR]“.

Sursa: Razboi intru cuvant, Salvarea Ortodoxiei de astazi

[razvan.mn]

Hristos a Inviat!

Antonia, erai interesata la un moment dat despre prigoana calugarilor athoniti drept marturisitori instituita de Patriarhia Constantinopolului. Daca subiectul mai reprezinta una dintre preocuparile tale de actualitate, te rog, scumpa sora, intra aici:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=9120 si descarca cartea parintelui Patric Ronson "Prigonirea monahilor din Sfantul Munte de catre Patriarhia de Constantinopol" de la linkul oferit la primul mesaj al thread-ului cu acelasi titlu de la topicul "Resusrse ortodoxe online".

Doamne ajuta!

[razvan.mn]

Din Testamentul Duhovnicesc al Arhiepiscopului Antonie de Los Angelesul (apartinand ROCOR) despre asa-zisii episcopi ai Patriarhiei Moscovei:

"1. Potrivit multor sfinte canoane, toţi aşa-zişii episcopi, arhiepiscopi şi mitropoliţi ai Patriarhiei Moscovei, fiind agenţi KGB, sunt apostaţi de la Hristos. Canonul Apostolic 62 îi lipseşte de rangurile ierarhice, iar dacă aceştia se pocăiesc, ei vor fi primiţi ca mireni şi nu mai pot fi hirotoniţi. Hotărâri asemănătoare se găsesc în numeroase rânduieli canonice (24 la număr). Din toate acestea vedem că Dumnezeieştile Canoane nu îngăduiesc Dumnezeieştile Daruri la apostaţi – agenţi KGB.

Tot aşa mărturiseşte şi Sfântul Patriarh Mucenic Tihon în epistolia sa prin care anatemizează puterea sovietică; fericitul mitropolit Antonie (Hrapoviţki) face la fel când osândeşte Declaraţia mitropolitului Serghie (Stragoroski), întocmai ca mitropolitul Anastasie (Gribanovski) în testamentul său.

Ascultaţi cuvintele Sfântului Patriarh Tihon ce ne stau înainte, rostite de îndată după anatemizarea puterii sovietice luptătoare-de-Dumnezeu: „Vă poruncesc, fii credincioşi ai Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, să nu vă alăturaţi în nici un chip acestor vrăjmaşi ai omenirii.”

Cuvintele sale s-au dovedit a fi prooroceşti… Cât de groaznic au fost pedepsiţi credincioşii de către comunismul pe care mulţi dintre ei l-au sprijinit.

În scrisoarea sa către mitropolitul Serghie, fericitul mitropolit Antonie numeşte declaraţia [lui Serghie] o trădare. Iar în acea vreme (1927) episcopii, arhiepiscopii şi mitropoliţii Moscovei nu deveniseră încă agenţi KGB. Scopul principal al KGB-ului era „eradicarea religiei”. Aceasta face ca activităţile episcopilor, arhiepiscopilor şi mitropoliţilor Patriarhiei Moscovei să fie cu mai mult mai rele decât trădarea.

În testamentul său, mitropolitul Anastasie a spus: „Cât despre Patriarhia Moscovei şi episcopii, arhiepiscopii şi mitropoliţii ei, Biserica Rusă din Afara Graniţelor nu trebuie să aibă nici o legătură canonică, de rugăciune, ori nici chiar simple legături de zi cu zi, lăsându-i totodată în seama judecăţii Soborului unei viitoare Biserici Ruse libere.”

Aceste cuvinte întăresc cea dintâi şi mereu repetata osândire a Patriarhiei Moscovei de către Biserica Rusă din Afara Graniţelor. După cum învaţă Sfântul Apostol Pavel: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te” (Tit 3:10).


2. Domnul nostru ne-a hărăzit unei mari binecuvântări: să fim mădulare ale Sfintei Biserici Ortodoxe, căci doar aici putem dobândi mântuirea, dacă nu pierdem vremea pregătirii noastre pentru veşnicie.

Ca să nu pierdem această vreme a mântuirii, să ne întoarcem la povăţuirile Cuvântului lui Dumnezeu, la pildele Evangheliei, la rugăciunile şi cântările bisericeşti, ce ne învaţă că mintea noastră este plină de nimicuri şi griji fără de folos, PE CARE NI LE DĂ VRĂŞMAŞUL MÂNTUIRII NOASTRE. Iară nouă, în lipsa noastră de trezvie, ne place să credem că sunt propriile noastre gânduri nevinovate şi plăcute. Având mintea abătută de la Dumnezeu, vrăjmaşul începe să aducă gânduri păcătoase şi dorinţe împotriva cărora ne este foarte greu să ne împotrivim. PENTRU A IZBÂNDI ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA PĂCATULUI, TREBUIEŞTE SĂ ÎNLOCUIM GÂNDURILE PĂCĂTOASE CU RUGĂCIUNEA NEÎNCETATĂ A LUI IISUS. [Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul].

Toţi sfinţii au făcut aceasta pentru a ajunge la sfinţenie. Nu există nici o altă cale. Sfinţii cei mari din vremurile vechi, ca şi Sfântul Părinte Serafim de Sarov, Sfântul Ioann de Kronştadt, Sfântul Părinte Paisie Velicicovski şi marii Stareţi de la Optina, toţi dau mărturie pentru aceasta.

Această rugăciune mântuieşte şi e rodnică numai dacă este făcută cu răbdare şi smerenie, nu pentru plăcere şi slavă deşartă, ci mai degrabă pentru slobozirea de păcate şi ea cere foarte mult timp.

Domnul nostru Cel Atotmilostiv Iisus Hristos, să ne dăruiască mântuirea veşnică pentru rugăciunile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria şi ale tuturor Sfinţilor! Amin.

(Semnat:)
Arhiepiscop Antonie de Los Angeles

24 noiembrie / 7 decembrie 1995
Sfânta Muceniţă Ecaterina

Sursa: http://traditiaortodoxa.wordpress.co...s-angelesului/

[razvan.mn]

A fost acela al intrarii in erezia ECUMENISTA a tuturor Bisericilor Ortodoxe oficiale, modificarea/"indreptarea" calendarului bisericesc/iulian fiind doar unul dintre pasii subordonati atingerii acestui maret scop masonic, pas ce a "permis" celebrarea de catre crestinii ortodocsi a praznicelor Bisericii la aceleasi date impreuna cu adunaturile eretice ale catolicilor, protestantilor, anglicanilor, in mod fals numite "biserici".

Ma veti intreba de unde cunosc acest aspect. Pur si simplu din lecturarea Enciclicei Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului emisa la 1920, Enciclica adresata "catre "Bisericile" lui Hristos de pretutindeni", indiferent de diferentele dogmatice dintre ele.

Citez mai jos textul acestei enciclice pentru lamurirea a toata lumea, impreuna cu sursa din care am preluat acest text:

"Enciclica patriarhiei ecumenice,1920,
„către Bisericile lui Hristos de pretutindeni”1
„...iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa”
1 Petru 1,22
Biserica noastră susţine că apropierea dintre nenumăratele [cate anume? cate erezii, tot atatea "biserici, nu?) Biserici Creştine şi înfrăţirea dintre ele nu este exclusă de diferenţele doctrinare care există între ele. (Cum sa consideri Biserica a lui Hristos orice erezie?? nota personala).În opinia noastră o asemenea apropiere este chiar de dorit şi necesară. Aceasta este folositoare din multe puncte de vedere pentru interesul real al fiecărei Biserici în parte şi a întregului Trup creştin, şi de asemenea pentru pregătirea şi înaintarea spre acea unitate binecuvântată care va fi completată în viitor în acord cu voia Domnului. De aceea, considerăm că timpul prezent este cel mai favorabil pentru a duce mai departe această importantă problemă şi pentru a o studia împreună.
Chiar dacă în acest caz, din pricina vechilor prejudicii, practici şi pretenţii, dificultăţile care au primejduit adesea încercările de unire în trecut pot apare ori pot fi crescute iar, cu toate acestea, în viziunea noastră, din moment ce suntem preocupaţi în acest stadiu iniţial numai de contacte şi apropieri, aceste dificultăţi sunt de o importanţă minoră. Dacă există voinţă şi intenţie bună, ele nu pot şi nu ar trebui să creeze un obstacol de neînlăturat.
De aceea, considerând un asemenea obstacol ca ne posibil şi neavenit, mai ales în viziunea plină de speranţă a „Ligii Naţiunilor”, riscăm să exprimăm mai jos, pe scurt, gândurile noastre şi părerea noastră privind modul în care înţelegem această apropiere şi contact şi cum considerăm ca aceasta să se realizeze; cu responsabilitate cerem şi invităm judecăţile şi opiniile celorlalte Biserici surori din Est şi a venerabilelor Biserici creştine din Vest şi de oriunde din lume. (Ce legatura exista intre organizatia masonica "Liga Natiunilor" - precursoarea ONU si dreapta credinta si Trupul lui Hristos, Biserica ? - Niciuna, iarasi nota personala).
Credem că următoarele două măsuri, vor contribui într-o mare măsură la apropierea care este atât de mult de dorit şi care ar fi atât de folositoare, şi credem că ambele vor fi pline de succes şi vor aduce folos.
Mai întâi, considerăm ca necesară şi indispensabilă înlăturarea şi abolirea tuturor neînţelegerilor şi amărăciunilor reciproce dintre diferitele Biserici care apar din tendinţa unora dintre ele de a momi şi a converti la propria confesiune adepţii altor confesiuni. Aceasta pentru că nimeni nu poate ignora ceea ce, din nefericire şi azi se întâmplă în multe locuri, tulburând pacea internă a Bisericilor, mai ales în Est. Multe tulburări şi suferinţe sunt cauzate de alţi creştini stârnindu-se mare mânie şi duşmănie, cu rezultate atât de nesemnificative, prin această tendinţă a unora de a face prozeliţi şi a momi membrii altor confesiuni creştine.
După această esenţială „restabilire” a sincerităţii şi a încrederii între Biserici, considerăm,
În al doilea rând că, mai presus de toate, dragostea ar trebui să înflăcăreze şi să întărească Bisericile, astfel încât ele ar trebui să nu se mai considere unele pe altele ca străine şi externe, ci ca înrudite şi ca fiind parte a aceleiaşi case a lui Hristos şi „împreună moştenitoare şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai făgăduinţei lui Dumnezeu în Hristos Iisus” (Efeseni 3, 6).
Pentru că, dacă diferitele Biserici sunt inspirate de dragoste şi o plasează înainte de orice altceva în judecata lor despre alte Biserici şi în relaţiile lor cu ele, în locul creşterii şi răspândirii disensiunilor existente, ele vor fi în stare să reducă şi să diminueze aceste disensiuni.
Prin arătarea unui drept interes frăţesc în ceea ce priveşte condiţia, bunăstarea şi stabilitatea celorlalte Biserici; prin disponibilitatea de a arăta interes faţă de ceea ce se întâmplă în acele Biserici şi de a dobândi o mai bună cunoaştere a lor şi prin bunăvoinţa prietenească de a oferi sprijin şi ajutor reciproc, multe lucruri bune vor fi câştigate pentru slava şi folosul tuturor şi a trupului creştin. După părerea noastră, o asemenea prietenie şi o dispoziţie primitoare a Bisericilor între ele, poate fi arătată şi demonstrată în particular în următoarele moduri:
a) prin acceptarea unui calendar uniform pentru celebrarea marilor sărbători creştine în acelaşi timp de către toate Bisericile; (Deci ati observat care e scopul real al indreptarii calendarului iulian, bisericesc - concelebrarea sarbatorilor dumnezeiestii Biserici impreuna cu cei ce se inchina altor zei, precum catolicii, protestantii, anglicanii, neo-protestantii si alte adunaturi eretice, care pe drept cuvant pot fi numite sinagogile mamonei/belzebutului - iarasi nota personala);
b) prin schimbul de scrisori frăţeşti, cu ocazia marilor sărbători ale anului bisericesc, aşa cum se obişnuieşte şi cu alte ocazii excepţionale;
c) prin relaţii strânse de prietenie între reprezentanţii Bisericilor de oriunde ar fi ei.
d) Prin relaţii de prietenie între şcolile teologice şi profesorii de teologie; prin schimburile de păreri teologice şi eclesiastice şi a altor lucrări publicate în fiecare Biserică;( cu alte cuvinte prin acceptarea infestarii dreptei invataturi ortodoxe cu tot soiul de pseudo/invataturi, minciuni ale ereticilor mai sus numiti - nota personala);
e) Prin schimbul de studenţi pentru o mai completă pregătire între seminariile diferitelor Biserici; (adica prin infestarea mintii viitorilor ierarhi cu pseudoinvataturile numitelor sinagogi eretice - catolica, protestante, anglicana, neo-protestante - nota personala);
f) Prin convocarea conferinţelor pan-creştine pentru a examina întrebări de interes comun pentru toate bisericile;
g) Prin studiul istoric imparţial şi adâncit al diferenţelor doctrinare atât prin seminarii şi cărţi;
h) Prin respectul reciproc pentru obiceiurile şi practicile din diferite Biserici; (chiar n-am inteles - cum as putea respecta drept adevar mincinoasele invaturi eretice date anatemei de catre Sfintii Parinti? - nota personala);
i) Prin permiterea folosirii reciproce în comun, a capelelor şi a cimitirelor pentru funerariile şi înmormântările credincioşilor altor confesiuni care mor în pământ străin; (Canoanele 45 si 46 apostolice interzic sub pedeapsa caterisirii/ anatemizarii participarea ierarhilor/mirenilor ortodocsi la slujbe sustinute in capistile idolesti (sinagogile mamonei/belzebutului) catolice, protestante, anglicane, neo-protestante - nota personala);
j) Prin deciderea chestiunii despre căsătoriile mixte între confesiuni;
k) În ultimul rând prin asistenţa mutuală din toată inima pentru biserici în străduinţa lor pentru propăşire religioasă, caritate, etc.

(continuare)

[razvan.mn]

(urmarea mesajului anterior)

Un astfel de contact sincer şi apropiat între Biserici, va fi din ce în ce mai folositor şi profitabil pentru întregul trup al Bisericii, căci nenumăratele pericole ameninţă nu numai o anume Biserică, ci pe toate. Aceste pericole atacă chiar temelia credinţei creştine şi esenţa vieţii şi societăţii creştine. Pentru că groaznicul război mondial care tocmai a luat sfârşit, a adus la lumină multe simptome nesănătoase din viaţa popoarelor creştine şi a descoperit adesea marea lipsă de respect chiar şi pentru principiile elementare ale dreptăţii şi carităţii. Astfel aceasta înrăutăţeşte starea rănilor deja existente şi deschide altele noi şi de o mult mai materială natură, care cere atenţia şi grija tuturor Bisericilor. Alcoolismul, care creşte în fiecare zi; sporirea luxului inutil sub pretextul îmbunătăţirii vieţii şi a înveselirii ei; voluptatea şi plăcerea cu greu acoperite de cloaca libertăţii şi indecenţei din literatură, pictură, teatru şi din muzică, sub respectabilul nume al dezvoltării bunului gust şi a cultivării artei fine; zeificarea bogaţiei şi contestarea înaltelor idealuri; toate acestea şi altele asemenea, întrucât ameninţă însăşi esenţa societăţii creştin sunt de asemenea probleme actuale cerând şi într-adevăr necesitând studiul şi cooperarea comună de către Bisericile creştine.
În cele din urmă, este datoria Bisericilor care poartă numele sfânt al lui Hristos să nu mai uite şi să nu mai neglijeze nici o dată noua şi marea poruncă a iubirii(Iubirea inaintea Adevarului, Adevar Care este Insusi Domnul Iisus Hristos - fapt care arata cat de apostaziata era deja Patriarhia Ecumenica de Constantinopol la 1920 - nota personala). Nici nu mai trebuie să continue să cadă cerşind milă în urma autorităţilor politice, care, aplicând cu adevărat spiritul Evangheliei şi al învăţăturii lui Hristos, deja au alcătuit sub fericite auspicii aşa numita Ligă a Naţiunilor (ce legatura exista intre spiritul Evangheliei si crearea unei organizatii profund anti-crestine, masonice, precum Liga Natiunilor? - nota personala)cu scopul de a apăra şi cultiva caritatea şi înţelegerea între popoare.
Pentru toate aceste motive, fiind noi înşine convinşi de necesitatea stabilirii unui contact şi a unei ligi (frăţii) între Biserici şi crezând că celelalte Biserici împărtăşesc convingerea noastră ca şi participanţi, cel puţin ca început, le cerem tuturor să ne trimită, ca răspuns, o decizie cu gândurile şi părerea lor în această problemă, astfel încât, după ce s-a ajuns la acordul şi resoluţia
comune, să putem purcede împreună la realizarea ei, şi astfel „grăind adevărul în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine-încheiat prin toate legăturile care şi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi ne zideşte întru dragoste (Efeseni 4, 15-16)
Ianuarie, anul de graţie, 1920 Patriarhia Constantinopolului".

trad. Pr.conf.univ.dr. Aurel Pavel
Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu

Sursa: http://www.scribd.com/doc/18687858/E...antinopol-1920